probleme de cuplu

TEORIA: fii intelegator, iubeste, ai rabdare, spera, etc!
Ce se intampla atunci cand tine cont unu' din doi...? Te lupti cu morile de vant, te descurajezi, iti pierzi curajul de sine, faci totul mecanic!

PRACTICA: daca e vorba, in special, despre o casnicie trebuie facute sacrificii, compromisuri, sa imparti totul la 2. Apoi nu mai spun: ce e impartit in doi, dupa ce apar si copii, trebuie daruit si impartit din acele doua jumatati, in egala masura, la cat urmeaza sa fie (1, 2, 3 copii), si toate aceste musai sa vina, sa se simta din ambele parti. Sa sustii VERBAL ca iubesti, adori, ai face orice = 0. Gura nu doare pe nimeni, sa zica orice, insa mana...sa faca ceva...s-ar putea sa doara si atunci e mai greu, nu-i asa?
Ori tragi la car, ori la caruta, daca intelegeti ce vreau sa zic?!

Daca se ajunge la epuizarea solutiilor, chiar si in urma ajutorului din diverse directii, te poate da in judecata/judeca cineva pentru faptul ca nu ai putut, sau nu ai stiut cum sa faci sa fie altfel? Tu stii ca ai incercat tot ce ai putut si ai stiut.

Cum aceasta situatie, ca multe altele, din pacte, este acea situatie in care d-na noastra "trage la jug" de una singura de 10 ani, timp in care a sperat, s-a luptat, a avut rabdare, a facut si face copromisuri si sacrificii...de una singura - sa continue inseamna doar pierdere de timp; copii care dupa ani isi vor aduce aminte de relatia parintilor si vor simti "amprenta"; si acumulare de energii negative.
Divort!

De putere, incredere de sine, si curaj ai nevoie! Un sot ca cel descris mai sus se gaseste ... si cu siguranta nu o sa iti dea toate acestea, ci dimpotriva. Prin simplul fapt ca te lutpi de 10 ani, continui sa o faci pentru copii in primul rand, deja esti o femeie extraordinar de puternica, increzatoare si curajoasa. Continua sa le dezvolti dispensandu-te de sot, pentru ca fara sa-ti dai seama tu deja faci asta! Sa-ti vezi copii razand si cresacand fericiti nu poate altceva decat sa te ajute sa dezvolti tot mai mult aceste forte, decat sa i vezi plangand cu mainile la urechi strigand :"m-am saturat". Si credeti-ma cunosc sentimentul, pentru ca am trait exact in asa ceva, poate mai mult.

Nu-i asa ca teoria face o mare gaura in practica, de multe ori?

Parerea mea.
Haideti sa FACEM!

Curaj si ganduri pozitive!

un OM se poate schimba/educa pana la 25 de ani (asta o spun psihologii , nu eu),deci....ce sa mai astepti???banuiesc , are peste 25 ani....
si eu sunt femeie, stiu ce inseamna sa astepti un sot sa se schimbe...
eu am asteptat fix 8 ani si apoi...nu am avut curajul tau de a divorta...am ales alta cale....mai urata, usoara,comoda...spune-i cum vrei...am uitat sa-ti spun ca am un copil...
....deci am "evadat" din casnicie...apeland la un alt barbat...cu care am o relatie de prietenie si care ma ajuta sa merg mai departe atunci cand nu mai pot...nu e vorba de sex...ci de sprijin psihologic...
un alt amanunt : financiar sunt total independenta de sot!!!ba chiar pot spune ca eu il intretin si pe el!!!!
parerea mea este ca e mai corect sa divortezi si sa-ti vezi de viata ta in continuare...ai 2 copii si cred ca merita toata atentia ta...lasa-l pe EL sa-si vada de viata lui...eu de multe ori m-am intrebat daca isi da seama ca exist si eu pe langa el...
E DESTUL DE "NASPA" SINGURATATEA IN 2...nu???

Nu mai am rabdare dupa 10 ani , dar se intelege ca am incercat aproape totul . In plus efectiv imi este teama sa nu repet greseala mamei mele care desi hulita in fiecare zi si chiar lovita uneori, a rezistat pina cind a murit in niste chinuri groaznice de cancer la coloana . Ce a folosit ,??? a vrut doar sa avem un tata dar nu si-a trait niciodata viata pentru ea.... cit a fost imobilizata la pat avea numai regrete , si spunea ca nu se merita Sotul meu repeta intocmai comportamentul tatalui meu mai putin bautura .... dar se merita ???? sa fii singura in doi...

pt persoana a spus ca e mai bun divortul- eu spun ca e calea cea mai usoara, care nu cere lupta si daruire, e mai simplu sa fugi decat sa tot incerci.

si daca dupa divort ramai cu regretul ca poate se mai putea face ceva sa se recastige armonia familiei?

daca dvs(doamna care a scris mesajul initial) sunteti impacata ca ati incercat orice era omeneste posibil, atunci e altceva. dar asta nu se va intampla niciodata. mereu mai e ceva ce nu am incercat.

si daca divortati si dati peste un barbat care bea si va bate?

astept parerile dvs

roxana

oare v-ati gandit vreodata- cand ati decis sa va casatoriti cu sotul dumnevoastra, de ce l-ati ales pe el si nu pe altul? ce-ar fi sa va amintiti si sa renasteti tot ceea ce admirati atunci la el?

solutia nu e divortul, casatoria se tine cu dintii, mai ales cand sunt copii implicati. rezolvari exista, doar ca schimbarea doare si cere multe virtuti.

oamenii cand fac rau se asteapta sa li se raspunda cu rau. incercati timp de o luna(sau macar de cateva ori, daca vi se pare prea mult) sa ii raspundeti bland atunci cand va jigneste- sau cel putin incercati sa nu ii intoarceti ceea ce da.

sotul dvs pare ranit. am pbservat ca de multe ori barbatii se poarta asa atunci cand femeile incearca sa ii controleze prea mult si vor sa le faca program, sau cand incearca sa fie prea "mamosi" cu ei. daca intr-adevar se simte ranit, e destul ca il doare, nu trebuie sa mai primeasca lovituri si din exterior.

eu cred ca el va iubeste si isi iubeste si copilasii, insa se pare ca a uitat cum sa arate asta si din cauza neputintei nu reuseste sa faca decat rau. daca persistati in bine i se va schimba si lui purtarea.

cand un aparat care face jucarii frumoase se strica, nu se schimba aparatul, ci se repara. e valabil pt oricare dintre noi.

si cand il simtiti mai aproape de dvs si va dati seama ca ati putea sa vb cu el, ce ar fi sa ii spuneti ce simtiti, sa stie ca va doare ceea ce face el si ca ati vrea sa gasiti impreuna o solutie, pt ca il iubiti? oare mai stie ca il iubiti si il respectati? poate e nevoie sa ii amintiti.

cu nadejde mare

roxana

Decat sa-l carati in spate mai bine DIVORT ........E apasator sa sperati ca se va mai schimba .Nu se va intampla.Ce rabdare ,ce iubire spune doamna psiholog?De ce trebuie ,tot timpul numai noi femeile sa daruim,si sa ne implicam total??? Nu simti cateodata ca ai obosit ??? Asa ca.......O sa spuneti:Bine ,bine divort......dar copiii?Pai decat 3 copiii ,mai bine 2.....daca totul trebuie sa faceti singura ,si el nu se implica cu nimic,pentru ce?

Decat sa-l carati in spate mai bine DIVORT ........E apasator sa sperati ca se va mai schimba .Nu se va intampla.Ce rabdare ,ce iubire spune doamna psiholog?De ce trebuie ,tot timpul numai noi femeile sa daruim,si sa ne implicam total??? Nu simti cateodata ca ai obosit ??? Asa ca.......O sa spuneti:Bine ,bine divort......dar copiii?Pai decat 3 copiii ,mai bine 2.....daca totul trebuie sa faceti singura ,si el nu se implica cu nimic,pentru ce?