in putin timp ne-am dat seama ca aveam aceleasi idealuri, vise si asteptari de la viata, amandoi tanjeam dupa un suflet pereche care sa ne fie alaturi, sa ne inteleaga, sa ne sprijine si sa ne iubeasca neconditionat,cu toate ca stiam amndoi ca nu e bine inima a castigat batalia cu ratiunea si am lasat frau liber sentimentelor.din relatia de prietenie ce a fost la inceput intre familii am aflat ca toate acestea ii lipseau acasa si ca in familia lui existau foarte multe certuri unele iscate din motive banale, acestea existau inca dinainte sa apar eu in viata lor.mentionez ca au o fetita mica de 2 anisori pentru care inca sunt impreuna.am ajuns sa ne iubim atat de intens incat ne este foarte greu sa ne ascundem de ochii lumii.
de ceva timp am hotarat sa rupem relatia pentru a-l lasa sa-si ordoneze viata, sa mai acorde o sansa casniciei pentru fetita lui pentru care ar merge pana ar epuiza toate sansele de a mai fi bine in casa lui.nu vreau sa fiu eu motivul despartirii, stiind ca acolo sunt alte probleme, cunoscand-o pe sotia lui este o persoana foarte razbunatoare care i-ar lua dreptul de a-si mai =vedea fetita daca s-ar afla de noi.m-a durut enorm aceasta despartire dar asa am considerat in acel moment.acum doua saptamani m-a cautat sa-mi spuna ca nu poate fara mine, ma iubeste cum nu a mai crezut ca poate sa iubeasca, cu mine toate greutatile i se par mai usoare, iar daca nu il mai iubesc o sa inteleaga dar el nu va putea inceta sa ma iubeasca, va continua sa ma iubeasca in secret,imi spunea ca daca s-a intamplat sa nu-si mai iubeasca sotia nu inseamna ca va lasa pe cineva sa ii i-a dreptul de a iubi, chiar si in secret.
afirmatii care ma dor pentru ca nici eu nu am incetat sa il iubesc, mi-e greu sa stiu ca nu e langa mine,ma lupt cu aceste sentimente puternice, deoarece la un moment dat imi afirma ca vrea un viitor langa mine atunci cand casnicia lui se v-a termina fara doar si poate.mi-e frica pentru ca ar putea dura o vesnicie pana s-ar rezolva problemele lui din casa si nu stiu ce ar trebui sa fac eu, daca sa astept sau sa merg mai departe in speranta ca aceste sentimente s-ar stinge incet.continua sa ma sune , sa imi spuna ca ma iubeste, ca nu m-a abandonat, iar cand nu putem comunica verbal prin simplele intalniri pe stada imi comunica din priviri ca inca sunt in sufletul lui.m-a rugat sa-i promit ca nu-l abandonez , ca il voi astepta, ca o sa am rabdare ca timpul sa le rezolve pe toate.
am promis acestea dar ma invaluie atat de multe ganduri incat nu stiu ce ar trebui sa fac.sunt momente cand simt ca nu mai pot de dorul lui, cand imi vin ganduri negative cum ar fi daca se complace in situatia data si cu familia si cand se poate cu mine!mi-e frica ca as putea astepta de dragul acestor sentimente ce imi aduc atata implinire si totodata atata suferinta, si situatia sa i-a o intorsatura negativa pentru mine, suferinta ce mi-ar fi mult mai mare!ma intreb eu ca om cat ai putea sa stai intr-o asemenea situatie unde 2 zile sunt bune restul certuri si astea le afirm cunoscand situatia din casa, am vazut eu cum el incerca sa fie bine in familie, alaturi de sotie, dar toate durau prea putin ca sotia lui mereu cauta cate un motiv de cearta, nu aprecia deloc cate facea pentru ea si fetita, doar sa fie bine.
va rog daca se poate sa ma ajutati cu sfatul dvs , sa reusesc sa merg inainte, ce ar fi indicat sa fac pentru inceput, sa imi mai atenuez din nelinistea mea, nu stiu incotr-o sa o apuc, fac un pas inainte si 3 inapoi.de obicei sunt o fire hotarata ce stie ce vrea de la viata , dar in aceste momente nu imi gasesc locul in lumea asta, daca i-au ratiunea imi spune ceva, daca pun sentimentele imi spun altceva,este o lupta grea si nu pot pune capat.face-ti va rog putina lumina in mintea si sufletul meu va rog.situatia s-a schimbat putin pentru ca s-a ajuns in situatia in care sotia lui banuieste ca ar fi ceva intre noi doar ca nu are dovezi.ne urmareste fiecare miscare la amandoi.
eu in momentul de fata nu mai am nici o tangenta cu ea, am pus capat acestei prietenii cu ea, cu el ma intalnesc doar atunci cand putem pentru ca acasa la dansul s-a dat ultimatumul, ori doamna lui se maturizeaza si inceteaza cu prostiile si incearca sa fie o sotie si o mama cum si-a dorit ori se termina totul.am fost instiintata cu acestea , mi s-a si spus ca situatia este neschimbata, el vrea ca sa dispara acei noi din ochii nevestei , pentru ca dupa cum am mai spus nu vrea ca motivul de divort sa fim eu si el ci acele probleme din casa care par sa nu se mai termine.ma suna de cate ori poate , imi spune ca moare de neliniste atunci cand nu stie unde sunt, ce fac, daca mi-e bine, daca nu cumva se schimba sentimentele pentru el.
mi-a mai spus ca simte de multe ori ca eu nu as mai avea rabdare sa astept, ca mi-am schimbat putin comportamentul fata de el lucru ce il nelinisteste, sunt destul de agitata in situatia data e greu sa astepti fara sa stii cat!nu imi poate promite ca va fi maini sau peste o luna pentru ca m-ar minti, lucru ce nu vrea sa-l faca in relatia cu mine.tot ce stie este ca ma iubeste enorm,nu vrea sa renunte la mine , ca v-a face tot ce ii sta in putinta s-a putem exista noi, ii este foarte dor de mine si astea imediat ce ne separam fiecare la casele lor, vrea din tot sufletul ca atunci cand se va ajunge la despartire sa plece cu fruntea sus ca a incercat acasa la el totul, fara sa implice sentimentele ce ne leaga.cand se vor desparti voi fi prima care va stii.
in ultimul timp doamna lui incearca sa i-a din nou relatia de prietenie cu mine pentru a mai putea sti locul si ceea ce fac eu in fiecare moment, toate astea dupa o cearta urata care s-a lasat cu amenintari ca imi v-a trimite familia ei pe capul meu, ca v-a vorbi cu parintii mei si multe altele, toate venite din partea ei.schimbarea in comportamentul meu este evidenta atata timp cat eu sunt urmarita, verificata, am eu nelinistea mea legata de el pentru ca promite multe si nu pot zice ca nu incearca sa-si respecte promisiunile dar tot imi este frica de aceasta asteptare, dupa cum mi se spunea in mesajul primit o sa incerc sa stabilim un termen in care vom putea vedea ce se mai schimba.
mi-e frica mie ca nu cumva toate aceste nelinisti si ganduri sa atenueze din iubirea si pasiunea ce exista intre noi.ma bucur cand sunt langa el, uitam pe moment de griji dar avem si acele dialoguri in care fiecare isi spune ofurile si care sunt tot mai multe de o vreme, eu cu frica mea de a nu-l pierde si de a nu astepta prea mult si sa fie in zadar iar el tot frica de a ma pierde, caci a devenit putin gelos pe oricine este in preajma mea, ii este teama de faptul ca as putea ceda unor tentatii(alti barbati )care sunt in jurul meu ca prieteni, dintr-un simplu motiv ca m-am saturat sa astept.
o sa mai revin cu ce s-a mai intamplat in speranta ca incet o sa reusesc cu ajutorul vostru sa i-au o hotarare cat mai curand.va multumesc inca o data si astept parerile voastre cat se poate de sincere
Voi doi sunteti in doua etape de viata diferite: dumneavoastra sunteti deja divortata, pe cand cel pe care il iubiti (nu-mi este clar aici daca intr-adevar il iubiti pe acest om, sau este doar o nevoie a dumneavoastra de "a fi impreuna cu cineva") este inca casatorit.
Realitatea imi spune ca acest barbat are nevoie sa-si clarifice putin (mai mult) sentimentele, in primul rand pentru el, dar si pentru actuala lui partenera. Asteptarea incordata si nerabdarea dumneavoastra sunt normale, daca tinem cont de momentul de viata pe care-l traversati.
Este firesc sa va doriti un partener, dar nu in orice conditii. Daca iubirea si adevarul sunt ingredientele dupa care va ghidati, atunci lucrurile sunt in ordine. Asteptarea va poate fi de folos in gasirea unui partener compatibil. Nu acelasi lucru se intampla cu barbatul vizat de dumneavoastra.
Este optiunea lui, si dreptul lui de a se clarifica. Abia apoi, dupa ce el decide ca nu mai sunt sanse pentru actuala casnicie, se poate implica deschis intr-o relatie cu dumneavoastra.
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Etichete...
Regret sa vad ca cineva poate considera "rusinos" faptul ca o persoana cere ajutor, si apoi sa ii puna o eticheta...
Parerea mea este ca Alina are nevoie de ajutor, pentru a-si gestiona corect emotiile puternice pe care le traieste si care ii afecteaza gandirea lucida.
De asemenea, cuplul in discutie are nevoie de terapie (dar, in definitiv nu ei au solicitat ajutorul...)
Alina, sfatul meu este sa iei distanta, sa iei o pauza de la aceasta relatie, fie si numai pentru ca afirmi ca iti doresti "o viata impreuna", nu o aventura. De cele mai multe ori, barbatul implicat in astfel de triunghiuri amoroase NU le rezolva din proprie initiativa. Sunt prea multe necunoscute implicate in ecuatie si prea multi copii care vor suferi.
Acorda-ti timp si atentie depline tie si copiilor tai, si poti sa ii spui acelui barbat ca vei fi disponibila pentru el cand el va fi disponibil pentru tine si roaga-l sa te sune atunci cand va fi. Pana atunci, daca va fi, Alina, traieste-ti viata, nu astepta pe un peron.
Mult succes!
parerea mea
parerea mea este sa va bucurati impreuna de fericitele momente pe care le traiti acum caci nu va veti mai intalni cu ele si sa lasati timpul sa decida ce va fi mai tarziu. acum ,la inceputul relatiei ,si mai ales ca este pe furis ,este mai dulce si mai intensa dragostea dintre voi si nu trebuie stricata cu planurile de viitor. chiar daca relatia voastra va dura si veti ajunge sa fiti impreuna ca cuplu, nu veti mai fi la fel de copilarosi,patimasi si jucausi ca acum. in clipa de fata voi va simtiti ca doi adolescenti care se iubesc fara acordul parintilor ,pe furis, si e stiut lucrul acesta ca ''cu cat este mai interzis un lucru,cu atat iti vine mai tare sa il faci'',nu-i asa?
ai spus ca ai fost si tu casatorita .adu-ti aminte la cat timp a intervenit rutina si au inceput certurile si lupta de a-l domina si controla pe celalalt?
cu planurile de viitor,eu cred ca omorati pasiunea dintre voi.
daca este sa fiti impreuna, timpul le va rezolva pe toate.
mult noroc va doresc.
Asteptare
Draga Alina,
Eu cred ca gresesti, dar poate ca nu are prea multa importanta.
Important este ca femei ca tine devin "victime" si au curajul de a cere ajutor.
Se bat cap in cap multe idei pe care le-ai afirmat cu nevinovatie. De ex, cea in care spui ca stiati amandoi ca nu e normal si firesc ce se intampla.
E firesc sa existe in fiecare familie "suisuri si coborasuri" si banuiesc ca tu stii foarte bine asta din moment de deja spui ca esti despartita.
Nu crezi ca un barbat poate fi vulnerabil si scuza poate fi ca ... deh are probleme in familie, nu se mai intelege su sotia care nu-l mai intelege, etc, etc.
Normal ca il intelege una ca tine.
Sunt absolut de acord cu Dl. Adrian Trica. Probleme are in primul rand barbatul respectiv, care oscileaza fara simt de raspundere. Cum e sa traiesti intr-o viata, casatorit fiind, dar sa iubesti pe altcineva si in suflet sa te gandesti la cu totul si cu totul alta persoana.
Cred ca literatura de doi bani si nuvelele, telenovelele au devastat ratiunea.
Din punctul meu de vedere, ca femeie, ar fi bine sa dai un exemplu frumos copiilor tai. Ar trebui sa cauti un barbat care e macar divortat.
Oricum, e rusinos ca ceri ajutor cand in termeni populari,altfel ar fi numita o persoana ca tine.
Multa minte si intelepciune.
Post new comment