Relatii la locul de munca

?Buna ziua,
Lucrez de un an si jumatate intr-o firma din afara tarii. L-am cunoscut pe el, colegul meu, cu care am fost nevoita sa colaborez din punct de vedere profesional. A fost intotdeauna dragut cu mine, zambitor, a incercat sa tina o conversatie cu mine...insa pentru a mine era destul de greu sa ma exprim deoarece nu cunosteam bine limba. Si nu mi-a starnit niciodat interesul ca barbat. Eu am 25 de ani, el are 37. Nu este genul meu de barbat din punct de vedere fizic, insa nu pot spune ca este un barbat urat. Arata bine si pare chiar mai tanar decat este.

Inainte de a pleca acasa de Paste, m-a intrebat ce cadouri am cumparat si ce i-am luat prietenului meu. A fost suficient cat sa afle ca sunt singura si de atunci a pornit totul. Am inceput sa purtam conversatii pe mail la serviciu iar seara pe renumitul site de socializare. a insistat sa iesim si am cedat. Surprinzator, m-am simtit foarte bine cu el si am simtit ca nu ne-a ajuns seara...mai aveam atat de multe sa spunem despre noi...A urmat si a doua intalnire la el acasa, unde am vazut un meci de fotbal. Ne-am simtit iar bine, ne-am distrat si...am ajuns in pat! Nu s-a intamplat nimic, insa a fost suficient cat sa ma faca sa ma indragostesc instantaneu. I-am spus ca suntem colegi de serviciu si ca nu se poate, ca pentru mine munca e munca iar dragostea nu are ce intra aici. Mi-a dat dreptate, si ne-am oprit desi amandoi vroiam sa se intample.

A fost prima oara in viata mea csnd m-am simtit ca in paradis in bratele unui barbat. Mainile lui magice m-au fascinat, insa m-au si tulburat. Nu pot sa imi scot din cap acea noapte, desi nu s-a intamplat nimic. Uneori simt ca ma port ca un copil si ca sufar doar pentru atata. Nu mai duc o viata normala: nu mai pot sa ma concentrez la serviciu, nu mai pot manca. Am slabit intr-o saptamana foarte mult, sunt stresata si simt ca explodez. Si toate pentru ca in mine exista o contradictie: il vreau, m-am indragostit de el, insa stiu ca suntem colegi si ar fi ceva peste conceptiile mele despre munca si dragoste. Si nici nu stiu daca el vrea de la mine o relatie serioasa. L-am intrebat ce vrea de la mine, i-am spus ca nu sunt dispusa sa ma arunc intr-o relatie bazata doar pe sex (pentru ca stiu ca eu ma indragostesc si nu vreau sa sufar, mai ales ca il vad zilnic. pentru mine ar fi un chin). Mi-a raspuns ca cu siguranta vrea acest lucru de la mine si ca stie ca si eu vreau. I-am spus ca pentru mine o relatie nu inseamna doar sex, ca vreau o relatie bazata si pe altceva...si ca daca vrea doar acel lucru eu nu sunt disponibila si sa nu mai incerce. A recunoscut ca se simte bine in compania mea, dar nu mi-a spus ceva concret...asa ca nu stiu inca ce isi doreste.

Un lucru il stiu: la serviciu la urmareste peste tot, imi trimite sms-uri in care imi face complimente, imi spune ca imi vin bine hainele, ma intreaba cu cine vb la tel, este atent la orice detaliu. Si imi distrage atentia de la munca. Lucrul acesta nu imi place, insa stiu ca daca nu mi-ar mai da atentie m-as gandi ca nu il mai interesez. Ma cauta si in week-enduri la telefon, pe net. Este clar ca ma vrea, asa cum mi-a marturisit. Insa eu sunt debusolata, il vreau dar ce fac cu principiile mele? Daca ma va face sa sufar si voi fi nevoita sa il vad zilnic?

Va rog sa imi dati un sfat...

Si inca ceva: cum pot sa ma linistesc, sa scap de stres si sa incep sa mananc. Cand vad ca slabesc imi piere si mai tare pofta de mancare. Ce remedii as putea folosi? Mereu am avut probleme cu tulburarile alimentare in situatii de stres. As vrea sa invat sa gestionez acest lucru. Am luat niste vitamine, insa ma gandesc ca nu voi putea manca pana nu elimin cauza stresului. Credeti ca florile de bach (star of betleem) ar putea sa ma ajute cu ceva? Mi le-a recomandat cineva.

Va rog sa imi raspundeti la aceste intrebari.
Va multumesc frumos!