Home

Sentiment de inferioritate

Submitted by vizitator on Mon, 02/07/2011 - 00:30
 

Buna ziua,
Nu am trait intr-o familie foarte fericita,nu pot sa spun ca am dus lipsa de ceva,vorbesc de partea materiala,dar am fost martor la o multime de certuri intre parintii mei,am vazut si auzit lucruri pe care nu as fi vrut sa le aud niciodata de la parintii mei.Am 19 ani si inca traiesc cu frica, ca o sa se intample ceva rau in familia mea.Acum sunt la facultate si nu mai petrec asa de mult timp alaturi de ai mei.Ma asteptam sa fiu mai detasat de ce se intampla acasa,ma gandeam ca daca o sa fiu mai departe de ei nu o sa mai fiu asa speriat si ingrijorat,insa nu e deloc asa.De mic copil am asteptat sa plec de acolo si sa fiu eu linistit,sa imi fac o viata a mea, o familie fericita pe care nu am avut-o,dar nu reusesc sa ma detasez de ei.De fiecare data cand este scandal,cearta,simt nevoia sa fiu acolo,ma simt oarecum mai linistit.Motivul fiind mama,banuiesc,pentru ca nu as vrea sa pateasca niciodata ceva,si fiind acolo stiu ca o pot proteja.Cand am fost mai mic nu intelegeam eu prea multe,insa imi aduc aminte foarte multe lucruri, si acum le inteleg din pacate,dupa ce am mai crescut am inceput sa fiu un fel de zid intre ei,ma gandeam ca poate reusesc sa fac ceva sa fie bine,sa o ajut cumva pe mama mea.Ceea ce vreau sa va spun este ca ma simt inferior fata de cei din jurul meu si sunt foarte dezamagit de ceea ce mi s-a intamplat si mi se intampla.vreau sa va intreb cum as putea scapa de sentmentul de inferioritate si ce as putea sa fac sa ma detasez de ce se intampla acasa,as vrea sa vorbesc cu cineva sa ma descarc.
Multumesc

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8243

Sentimente de inferioritate

Submitted by Elena-Roxana on Tue, 02/08/2011 - 20:14.

Stii ce e dureros ,aceste sentimente fac parte din viata noastra.Chiar daca nu ar trebui sentimentele acestea apar.Apar datorita mediului in care am fost nevoiti sa supravietuim,apar deoarece cei din jur ne cred inferiori si mai si spun asta in fata. Ce pot eu sa iti zic e ca nu esti o persoana inferioara nimanui,doar ca trebuie sa iti recapeti increderea in tine.
Ai nevoie sa te regaseti si te asigureu ca in timp vei reusi.Rabdare si daca ai putea apela la un specialist,ma refer aici la un psiholog,care sa te indrume in gairea acelui echilibru de care ai nevoie si increderii in tine.Sunt igura ca o astfel de indrumare te-ar ajuta foarte mult,te-ai cunoaste mult mai mult si ai face fata mai bine sentimmentului pe care il detii acum.

Experienta similara

Submitted by vizitator on Tue, 02/08/2011 - 19:42.

Vreau sa-ti spun ca si eu provin dintr-o familie macinata de conflicte, certuri, violenta domestica. Tata consuma de multe ori alcool si am asistat la dispute, batai uneori greu de imaginat. Stiu ca, mica fiind, nu eram vinovata si nu aveam puterea sa schimb ceva, insa cum am intrat la facultate m-am ambitionat si am apelat la o fundatie nonguvernamentala care se ocupa in mod special de cazurile de violenta domestica.

Mama nu a fost greu de convins sa ia o decize, sa se desparta de tata, insa a suferit de acel sindrom al victimei care te face dependent de agresor, astfel incat simtea ca niciodata nu s-ar putea schimba ceva si nici nu avea puterea sa o faca. Am fost alaturi de ea, am sustinut-o si, astfel, au divortat, s-au separat.

Alta solutie nu exista. Sunt deja 10 ani de atunci. Astazi mama se intreaba uimita cum de a putut sa accepte acea viata.

Personal, datorita dezechilibrului familial am suferit o lunga perioada de timp de anxietate, de acel sentiment de inferioritate de care spui tu, depresie, incapacitatea de a finaliza ceva si a avea incredere in mine. Intre timp lucrez, mi-am facut o viata a mea, iar cu trecutul acela am incercat sa ma impac prin analize psihologice profunde si dorinta de fi eu insumi.

Te inteleg prin ce treci si sentimentele care te incearca. Stiu ca esti constient ca solutia in rezolvarea problemelor familiale se afla doar la parintii tai, mama, tatal tau sunt responsabili pentru linistea cuplului lor. Tu poti doar sa ii transmiti mamei tale ideea ca exista posibilitatea de a se separa de tatal tau in conditiile in care conflictele dintre ei nu mai sfarsesc.

Cred ca ai avea nevoie de cineva apropiat, prieteni, poate chiar si un psiholog care sa te sprijine in acceptarea de sine. Daca as fi avut un psiholog la vremea aceea m-ar fi ajutat cu siguranta mult.
Apoi, fii sincer, nu-ti ascunde problemele din familie, starile tale care sunt firesti. Multi dintre noi purtam in spate, ascuns, o suferinta care ne este rusine sa o impartasim.

Mult succes la examene si sanatate sufleteasa!

Asteptam sa ne impartasesti in continuare experientele tale.
Bafta!

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
1
9
f
4
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie