simt ca nu apartin acestei lumi pline de rautate

 
?Buna tuturor!

Nici nu stiu cum sa incep...am 23 de ani si sunt studenta. O facultate buna, fara probleme..familia: cred ca am cei mai buni parinti care ma sprijina si sunt alaturi de mine in orice Smile

situatie financiara: destul de buna..

Problema apare la capitolul societate...de cele mai multe ori simt ca nu apartin acestei lumi pline de rautate, inconjurata de oameni egoisti...n-am reusit niciodata sa "calc in picioare" in jurul meu tot, pentru a-mi atinge un scop; intr-un cuvant nu reusesc sa devin egoista(poate cam mult spus), sa-mi vad binele meu ca o prioritate si din orice situatie eu ies cea nefericita, punandu-i pe altii inainte si ghidandu-ma dupa niste principii de viata pe care eu le consider de bun simt si ca facand parte din "cei 7 ani de acasa".

pe plan sentimental: am incheiat o relatie destul de lunga (4ani) in urma cu 3 ani si de atunci sunt tot single..consider ca am trecut peste de multa vreme, dar nu mai reusesc sa ma apropii de cineva...mai am uneori cate un "crush" dar de fiecare data pt persoane nepotrivite Sad

Ma consider o femeie atragatoare iar daca raspund lumii ca "sunt single" mereu ma lovesc de aceeasi replica "cum se poate una ca asta??!" si am ajuns sa ma intreb si eu "cum se face ca n-am un iubit?" astept prea multe oare???

prieteni..sunt o fire foarte sociabila si nu am avut niciodata pb in a relationa cu cei din jur, dar momentan nu cred ca am prieteni..am colegi,cunostiinte si amici cu care sa stai la un ceai, sa iesi la un film, dar nu persoane pe care sa-i numesti "prieteni"..fiecare isi vede propriul interes(si bine fac poate)
care e problema mea??

sunt inconjurata de oameni si totusi ma simt singura si nefericita/neimplinita, nu mai simt nevoia sa ma aranjez/simt frumoasa desi o fac oarecum fortat, dar parca e inutil.. as avea atatea de oferit dar degeaba..Sad

ce nu fac bine?? Sad(

asta este o propozitie, un gand, un sentiment care m-a macinat si pe mine...
"am atata de oferit dar degeaba"

un prieten mi-a raspuns printr-o intrebare care suna cam asa: "dar ce ai de primit?"...

intrebare pe care am reformulat-o in multe alte moduri pentru mine: "imi dau voie sa primesc ce mi se ofera?", "stiu sa dau...dar stiu sa cer?...stiu sa primesc?" ..."de ce nu primesc ce mi se ofera?"

nu m-am grabit sa raspund la intrebarile astea, si a durat ceva timp pana mi-am dat seama ca intradevar primesc multe de la cei din jur..atentie, iubire, grija, incredere...

dar toate astea nu ajungeau la mine, nu imi dadeam eu voie sa le primesc...sau veneau intr-un ambalaj care imi displacea si nu mai cautam sa vad si ce se afla in ambalaj. ca o bijuterie pretioasa pe care o arunci doar pentru ca punga sau cutia in care se afla arata urat.

Alexandra Ghiran
psiholog


Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8074

Oare la ce societate vrei sa te adaptezi?

Stiu ca probabil nu te bucura cu nimic, dar sa stii ca ceea ce ai scris mi se aplica si mie in totalitate, de parca as fi scris eu mesajul. Este frustrant sa ma uit la tine ca la o oglinda a mea.

Se spune ca tindem sa ajungem in viata exact in locurile in care ne trag complexele noastre, cu scopul de a ni le rezolva si a ne elibera de ele. Eu am ajuns sa lucrez in psihiatrie si sa fac formare in psihoterapie, motiv pentru care probabil am fost un tip foarte complexat.

Cu timpul si dupa multa autocunoastere, am reusit sa ma eliberez de multe himere ale trecutului, de lucruri care au ajuns in mine fara sa le fi ales sau permis. Asta a insemnat un sir lung de dezintegrari si reintegrari si rearanjari a ceea ce am fost initial.

Totusi, singuratatea in mijlocul tuturor... a ramas. Am scris despre mine nu pentru a ma proiecta pe problema ta, ci pentru a-ti arata ca si altii, poate mai experimentati, se lupta cu lucruri similare.

A supravietui in societatea actuala romaneasca necesita un proces de psihopatizare - abilitatea de a nu avea remuscari atunci cand "calci" peste ceilalati. Cei care refuza acest lucru, deoarece optiunea nu e congruenta cu sensurile interioare personale, sunt priviti de ceilalti ca niste ciudati.

Dar ce ai putea face? A te schimba, a te adapta, uneori poate insemna sa pierzi o parte importanta din tine, o parte care te defineste la un nivel profund. Si atunci? Daca te schimbi in acest mod, cu mare probabilitate vei leza stima ta de sine, asa ca singura solutie ramane sa-ti pastrezi un set de reguli si principii interioare, liber alese, cu care sa-ti continui drumul prin lume, indiferent de cei din exterior. Adaptare? Oare la ce societate vrei sa te adaptezi?

Daca simti ca vrei sa vorbim, id-ul meu e 'cezar_onu'. Imi aduc aminte de un filozof grec, Diogene, care mergea in plina zi cu o lampa aprinsa in mana, spunand ca este in cautarea unui om; m-a bucurat sa citesc mesajul tau si sa stiu ca mai este cineva ca mine.

buna

am citit cele scrise de tine si am ramas placut surprinsa!

in sfarsit am rasuflat usurata ca mai exista cineva pe lumea asta care gandeste ca mine!

as vrea sa vorbim mai mult daca se poate; m-ar bucura nespus!

id-ul meu arua_87 numai bine!

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
4
t
n
a
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie