Sotia m-a agresat psihic, nu m-a respectat

 
?Sint casatorit de aproape noua ani. Primii sase ani, sotia m-a agresat psihic, nu m-a respectat, imi demonta pic cu pic orice incercare a mea de a ma simti bine incercind sa am un hobby sau altceva. Ea nu are nici o pasiune, nici un hobby si cind o intreb "Tie ce-ti place sa faci?" se infurie fiindca nu are un raspuns, si bineinteles eu sint de vina. Dupa primii sase ani, a impins lipsa de respect tortura psihica la maxim, spunindu-mi ca divorteaza daca nu ne inhamam la un credit (pe atunci sinucigas) pentru o casa cu curte. Aveam un copil. N-am mai rezistat psihic. I-am zis ca divort sa fie, eu gasindu-mi - printr-un noroc urias - pe altcineva care ma facea sa ma simt iubit, respectat, adorat si apreciat.

Am iubit-o si m-a iubit (am simtit) si o iubesc ca pe ochii din cap. Dar sotia, simtindu-se amenintata a inceput sa se jeluiasca, mi s-a facut mila si n-am plecat de acasa. Fizic. Ca emotional am continuat relatia extraconjugala, eu mereu dorind in acel moment divortul fiindca "dincolo" doream sa fiu. Sotia mi-a zis ca urma sa fiu tata a doua oara. Cerul a picat pe mine. M-am pierdut. "Dincolo" n-am mai mers, acasa n-am mai putut fi prezent decit fizic. (Simteam o vina pentru ca las 2 copii in urma). La final, sotia si amanta s-au intilnit. Amanta m-a expus total sotiei cu sms-uri, email-uri etc. A urmat un circ veritabil. Sotia nu m-a parasit, desi cumva eu devenisem din nou de vina!!! Ulterior expunerii, amanta a venit dupa mine nervoasa spunindu-mi ca am lasat-o insarcinata. M-am dus dupa ea. Nu am prea crezut-o. Apoi mi-a zis ca a pierdut sarcina si ca eu sint de vina ca a pierdut sarcina si ca eu i-am omorit copilul.

Apoi a urmat o noua sesiune de expuneri intre ea si sotia mea. In total au fost 7 asftel de sesiuni expuneri urmate de impacari intre mine si amanta, impacari care se soldau cu noi arme depuse de mine in miinile amantei (sms, email), cu care ea nu pregeta sa ma termine expunindu-ma "ad infinitum" sotiei, mereu spunindu-mi cit de mult ma iubeste ea. De la ultima sesiune de expuneri au trecut luni de zile, dar eu in capul meu - care intre timp a ajuns terci - inca jinduiesc sa fiu cu amanta, desi rational imi dau seama ca nu am ce cauta cu o asfel de femeie. Acasa nu sint. Nu-mi mai iubesc sotia demult. Ma simt vinovat fata de copii. Vreau sa plec, dar ramin. Traiesc in iad. Nu ma pot decide! Cum sa fac???

Da. Cumplit.

Si totusi, nu poti fi un parinte rau, daca nu traiesti si cu mama lor. Ideal ar fi sa fiti impreuna dar, din pacate, divortul psihologic este primul, apoi cel fizic si juridic...

Nu vad de ce nu ai fi un tata bun daca divortezi (adica recunosti situatia de fapt, nu o negi). Faptul ca ambele au ramas insarcinate, imi indica o dorinta a ambelor de a se asigura ca nu pleci...

Ce anume din comportamentul tau, le da acestor femei importante din viata ta, senzatia ca tu esti cel ales? Daca sotia nu te-a respectat, inseamna ca relatia voastra a fost mentinuta din alte motive (nu copii, nu casa la curte, nu mama, tata, socrii). Care sunt acele motive?

Nu cumva, femeile din viata ta seamana cu altcineva? Cu cine seamana ele?

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8643

De ce nu pleci in termeni rezonabili ?

De ce nu pleci in termeni rezonabili ? Divortezi de nevasta , ramai tata in continuare ! Punct si de la capat .

Stimate domn, In primul rand

Stimate domn,

In primul rand vreau sa va spun ca atat decizia ramanerii in casatorie fara nici o amanta, cat si cea a divortului si recasatoririi, cat si orice alta varianta posibila este numai si numai a dvs. Impreuna cu responsabilitatea pe care o implica o decizie.
In al doilea rand, faptul ca - aparent - nu ati luat o decizie in privinta celor 2 partenere, este de fapt si aceasta o alegere, care, din pacate, are drept consecinta faptul ca "traiti in iad", dupa cum spuneti.

Spuneti ca va dati seama, dpdv rational, ca nu aveti ce cauta cu o astfel de femeie, referindu-va la amanta.

As vrea sa va intreb, in ceea ce priveste relatia cu sotia, daca dvs considerati ca sentimentele pur si simplu vi se intampla sau noi ca oameni le putem determina, cel putin in parte? Va intreb aceasta pentru ca scrieti "nu-mi mai iubesc sotia de mult".

Pana la urma fiecare dintre noi avem deciziile noastre de viata si acestea ne definesc, in cele din urma, caracterul.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
n
K
R
E
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie