Sotul meu are repulsie fata de mine

 
? M-am casatorit tarziu la 35 de ani cu un barbat caruia i-am acordat toata increderea. Dupa 2 ani a aparut o fetita minunata. Intre timp insa relatia cu sotul meu a devenit una inexistenta aproape.

Am ajuns sa ma rog de el sa avem o viata sexuala normala zic eu. El ma respinge si ma umileste dar nu recunoaste spune ca eu sunt de vina ca nu stiu sa il excit dar si alte o mie de motive legate de tot ce se poate.

Mentionez ca sotul meu este introvertit nu are prieteni cu care sa discute si sa se sfatuiasca,timp de 10 ani inainte de casatorie el nu a gasit cu cine sa plece in concediu si a venit acasa la mama lui in fiecare week end.

Nemultumita sunt eu in toata povestea in sensul ca el prefera sa vina acasa ca la hotel sa manance si sa doarma, fara alte implicatii, daca eu nu deschid discutia el nici atat. Nu e vorba doar de viata sexuala ci si de faptul ca i-am spus ca imi doresc sa ma sarute si sa ma imbratiseze cand pleaca sau cand stam acasa, el insa pur si simplu nu poate. Sufleteste si trupeste el nu prea simte nimic. De dragul copilului l-am rugat sa fie mai apropiat, dar nu a putut. Eu am sfrsit prin a deveni frigida incep si eu sa ma departez de el.

Orice am incercat nu a primit rezultat. Daca puteti sa ma ajutati cu un sfat cu orice. Se mai poate face ceva? Se poate oare trai cu un om la modul acesta? Pe mine ma afecteaza situatia, am trait intr-un mediu familial echilibrat si plin de afectiune.

Nu vreau sa devin depresiva pt ca am un copil de crescut. Multumesc

Stau si ma intreb, la inceput, cand v-ati cunoscut, sotul era tot asa de rece si indiferent, la fel de lipsit de pasiune? Probabil copilul dvs a fost conceput intr-un mod lumesc...

Ceva s-a schimbat intre timp, ar fi bine sa analizati ce anume din comportamentul dvs a determinat schimbarea, sau, ce anume ati putea schimba LA DVS astfel incat el sa "reinvie" din morti.

Sunt foarte sigura ca aveti firi diferite - dvs sociabila, extrovertita, afectuoasa, el inchis, rece, introvertit.

Totusi, daca doriti ca relatia sa functioneze trebuie sa gasiti o nisa comunca, cit de mica, in care amandoi sa va simtiti bine si in siguranta si un limbaj comunal iubirii.

Incepeti prin a fi mai rezervata, mai deschisa catre in afara relatiei (a nu se interpreta gresit), iar cand sunteti impreuna, incercati sa reinviati amintirile frumoase ale trecutului si jocurile de inceput ale relatiei.

Condimentati putin viata, chemati prieteni, mergeti impreuna undeva. Putin, nu mult, nu ostentativ, cu zambetul pe bune, oferiti fara sa cereti nimic in schimb Smile

Sa imi spuneti ce se va schimba Smile

Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Luminita Codrescu

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9108

La mine e exact invers.

Adică eu sunt cea rece, nu-mi îmbrăţişez şi sărut soţul niciodată, şi el rezistă aşa cu mine de 18 ani! Problema mea e e că pur şi simplu nu pot, am o barieră în mintea mea care nu mă lasă să îmi manifest fizic afecţiunea. De fapt am şi cerut sfat la această problemă, dar încă nu a fost publicată întrebarea mea.

Citind cele scrise de voi aici, îi plîng de milă soţului meu, şi-mi dau seama cît de greu poate fi pentru el, mai ales că nu i-am spus niciodată de unde porneşte "răceala" mea, el crede pur şi simplu că aşa sunt eu, mai rece.

Niciodată nu i-am spus că de fapt eu simt pur şi simplu repulsie faţă de îmbrăţişări dar mai ales faţă de săruturi.

Si eu sunt femeie...

Si eu sunt femeie...Cu siguranta nu am aceleasi conceptii ca si tine si s-ar putea ca ceea ce-ti sugerez sa nu se potriveasca .

De ce atata inversunare sa traiesti viata dupa niste sabloane din copilarie ? In viata de zi cu zi nu suntem toate printese '...si au trait fericiti pana la adanci batraneti' .

Crezi ca nu mai exista viata fara actualul tau sot ? O , si inca ce buna !!!

Poate ca daca ai gasi un om compatibil cu tine ti-ai da seama ce cosmar urat ai trait si toate astea pentru ca te ambitionezi sa traiesti intr-o mare manciuna . De ce ?

Cu drag

Fiti tandre cu ei

Dragele mele trebuie sa luati" taurul de coarne".Nu trebuie sa renuntati,dar nici sa fortati nota.Eu sunt o mama careia ia murit baiatul in varsta de 20 de ani,acum 3 ani,era singurul meu pui.Am 44 de ani ,alt copil nu mai am sanse,dar in aceasta perioada am trecut prin momente groaznice,stiu ca ma intelegeti ca sunteti mame,m-am izolat de toti,nu suport rude,frati parinti,nu vorbesc cu ei,dar prin psihoterapie am reusit sa-mi tin sotul aproape.La servici sunt colega cea dinainte,cu sotul sunt tandara,iubitoare,iar cand sunt singura se dezlantuie mama.
Lasand durerea la o parte,ma gatesc,ma aranjez,am grija de mine,pentru ca si eu am fost respinsa dupa necazul nostru....
trebuie sa fiti tandre cu ei dacai iubiti,nu-i stresati,zambiti.
Eu am fost respinsa mult timp,si inainte de necazul nostru,dar nu am cedat,chiar daca fortat am fost tandra cu el.Va urez succes,sunt sigura ca veti reusi.Incercati sa aveti timp si pentru voi.Va imbratisez cu mare drag si ma rog sa reusiti.

in aceeasi situatie sunt eu

In aceesi situatie sunt sie eu .Exact ca in cele expuse mai sus.Chiar nici eu nu stiu incotro sa o iau.Dormim in camere diferite,el este absent din viata mea.Nu am mai facut dragoste de ani ....de cand am conceput copilul ,acum 5 ani,daca am facut sex de 4 ori.Sincer! E grav ,dar mi-e asa mila de copil.Cum sa creasca fara tatal lui? Eu am avut tata si am ,iar eu nu am dreptul sa-l las fara.Dar sufletul meu??? Am devinit depresiva,fara chef de viata ,nu ma mai bucura nimic,si nuam chef sa ma mai joc cu copilul.Eu cu sotul suntem colegi de apartament.Cam asa ceva.Dar sa nu iti inchipui ca are pe alta ,ca nu are.Probabil ne-au cuprins grijile si nevoile ,dar totusi........el nici macar de sarbatori nu-si face timp de mine.Nu neaparat Sex.Pentru mine conteaza o imbratisare,un sarut de bun venit,de bun ramas.N-ai sa mai vezi asa ceva.Nu e el sotul meu.Eu nu luam asa ceva.S-a transformat genetic.Ca si tine ,si eu am crescut intr-un mediu familial in care parintii mei s-au iubit in continuu,au facut si crescut 3 copii si au fost si ei necajiti,cu datorii si probleme ,dar asta nu i-a indepartat niciodata.Si aveau chef de dragoste.

sa incercam ce ne sfatuieste dna psiholog

sa vedem ce iese. Evident ca avem si noi o vina. Dar noi (femeile) uitam si iertam repede. Problema la mine ar mai fi ca sotul meu este foarte apropiat de maica-sa si asculta orbeste ce ii spune. Iar soacra-mea il trage mult de tot catre ea.

Nu esti singura!

In aceesi situatie sunt sie eu .Exact ca in cele expuse mai sus.Chiar nici eu nu stiu incotro sa o iau.Dormim in camere diferite,el este absent din viata mea.Nu am mai facut dragoste de ani ....de cand am conceput copilul ,acum 5 ani,daca am facut sex de 4 ori.Sincer! E grav ,dar mi-e asa mila de copil.Cum sa creasca fara tatal lui? Eu am avut tata si am ,iar eu nu am dreptul sa-l las fara.Dar sufletul meu???

Am devinit depresiva,fara chef de viata ,nu ma mai bucura nimic,si nuam chef sa ma mai joc cu copilul.Eu cu sotul suntem colegi de apartament.Cam asa ceva.Dar sa nu iti inchipui ca are pe alta ,ca nu are.Probabil ne-au cuprins grijile si nevoile ,dar totusi........el nici macar de sarbatori nu-si face timp de mine.Nu neaparat Sex.

Pentru mine conteaza o imbratisare,un sarut de bun venit,de bun ramas.N-ai sa mai vezi asa ceva.Nu e el sotul meu.Eu nu luam asa ceva.S-a transformat genetic.

Ca si tine ,si eu am crescut intr-un mediu familial in care parintii mei s-au iubit in continuu,au facut si crescut 3 copii si au fost si ei necajiti,cu datorii si probleme ,dar asta nu i-a indepartat niciodata.Si aveau chef de dragoste.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
G
P
p
w
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie