sotul meu in copilarie a fost batut, abuzat fizic si emotional de parintii lui

 
? Buna ziua, ma numesc Samurelia si sper sa ma puteti ajuta, va rog foarte mult sa incercati sa-mi dati un sfat pentru a gasi o solutie la problema de cuplu pe care o am. Situatia se prezinta in felul urmator: sotul meu in copilarie a fost batut , abuzat fizic si emotional de parintii lui. Apoi a plecat la colegiu pe la 18 ani si s-a mai desprins de mediul familial. Fratii lui insa au ramas acasa fiind supusi aceluiasi tratament in continuare pana pe la 20 de ani dupa care s-a practicat si se practica de catre parintii lui santajul emotional, se simt vinovati daca nu fac ceea ce li se spune.

In afara de sora mai mica care este universul mamei si al tatalui. Profita din plin, abuzeaza si ea de acesata situatie, mai ales financiar. Sunt niste parinti manipulatori si domintori, alaturi de fiica lor cea mica si de ginrele lor,care profita si el din plin de situatia avantajoasa. Am citit mult in domeniul santajului emotional cat si de spalarea creierului prin violenta. La randul lor, fratii au crescut si au devenit manipulatori si manipulati in acelasi timp de propria mama. S-au despartit de sotii caci viata de famileie ajunsese un cosmar. Faceau numai ce mama le spunea si in continuare sunt convinsi ca asa trebuie sa faca. Se spionneaza si se manipuleaza intre ei sub coordonarea si in folosul parintilor si al surorii de care sunt practic obsedati. Nu-i intereseaza ca au copii. Ei au doar parintii si sora.

Sotul meu a iesit oarecum din sfera de influenta cu mult dialog si chin incasat de mine. Si bineinteles si distanta la care ne aflam ne este oarecum un aliat. Dar exista telefon , internet, mess. Insa nu-si gaseste linistea. E agitat, nu doarme, si tinde sa se lase magultit de soapatele inselatoare ale mamei care nu-si urmareste decat interesul dominator. Si nu cedeaza, nicioadata pana la moarte, asa a spus-o chiar ea.

Insa ce ma sperie este OSCILATIA lui. Dupa atitia ani, 12 de casnicie, inca crede ce ii spune maica-sa, inca certuri, iar eu ma simt tot mai slabita fizic si nu mai rezist . Perioade in care e pe picioarele lui, perioade cand se intoarce cu regrete si cu sentimente de vinovatie ca nu ii iubeste suficient pentru ca l-a crescut si nu l-a aruncat in strada ca alti parinti. Odata l-am intrebat : cum poate sa-i prosteasca in asa hal pe ceilalti frati incit sa le dea lor pana si ultimul banut sa asculte orbeste de ei? La care imi raspunde : cu sacrificiile facute pentru cresterea lor.

Ce as putea sa fac ca sa fie odata pentru totdeauna imun la influentele parintilor si a fratilor si bineinteles si a sorei? Sa stiu si eu ca am o viata mai linistita de familie cu copii si sotul meu. Sa nu mai am parte de provocari din partea lui si sa ma lase in pace. Eu cu socrii nu vorbesc dacat la zile mari iar cu fratii lui deloc. Sa fie un om pe picioarele lui. Multe vise si realizariale noastre s-au daramat din cauza acestui fapt.

Este o situatie a naibii de dificila...Sotul tau, impreuna cu fratii lui, sunt fuzionali cu parintii. Adica sunt intr-un soi de relatie in care mama sau tata (sau ambii) din cauza anxietatii (fricilor) lor, decid ca este bine sa nu taie cordonul ombilical copilui, preferand sa-l taraie asa...

Evident, asa cum ai remarcat si tu, santajul emotional este omniprezent. Problema este ca sotul tau (sau oricare copil caruia i se intampla asta) este prins intr-un proces emotional foarte puternic: ii este frica sa nu deranjeze parintele, pentru ca stie ca de acolo vine confirmarea, validarea lui primara, anterioara iubirii pentru tine, sau pentru proprii copii...

Ce e de facut? O descoperire a faptului ca, daca se concentreaza pe relatia cu tine si copii vostri, nu-si tradeaza parintii! Chiar daca acestia protesteaza ("esti nerecunoscator", "noi te-am crescut", "noi ne-am chinuit cu tine pana sa te faci mare") de fapt, LE ESTE LOR FRICA!

Ce-ar putea face sotul tau? Le-ar putea spune parintilor ca, indiferent ce se intampla pe lumea asta, ei vor ramane parintii lui, dar ca, este firesc si normal sa nu-si mai bage nasul in afaceri pe care nu-i mai privesc, pentru ca nu este normal. Sigur, mai este si varianta terapiei de familie, pe care v-o recomand cu caldura.

Sunt anumite lucruri, (in special cele care tin de emotii) care se rezolva foarte elegant intr-un astfel de cadru.

Toate cele bune!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9016

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
q
B
7
c
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie