Sufar de depresie ? Nu stiu unde si de la cine sa cer ajutor.

Ar fi relevant pentru mine sa stiu ce varsta aveti si, daca sunteti casatorita sau nu. Din ce relatati dumneavoastra aici, deduc c-ar fi vorba de o problema existentiala mai degraba, decat de o depresie. Sigur, sub palaria unei depresii, ar fi foarte usor sa ascundem de fapt, esenta zbaterii dumneavoastra...

Astfel de teme, care includ un scop, un tel in viata, devin mai acute la trecerea (sau in apropierea) intr-o noua etapa de viata. Acum, apar momente cand nu mai suntem siguri de scopul, telul pe care-l urmam, ori, mai mult, descoperim ca avem nevoie cu tarie de unul. Unul care sa ne urneasca din acea stare de repaus. Lucru care a ajuns acum sa va ingrijoreze. De fapt, ce sperie cel mai mult, nu este lipsa scopului in viata ci, asocierile pe care le facem cu privire la ea: de fapt, ne este frica de moarte. Inertia, repausul, "paralizia", asa cum spuneti dumneavoastra, sunt nuantari ale mortii.

Ideea "salvatorului suprem" este prezenta mai ales la copii, dar si la adultii de mai tarziu. Avem nevoie sa credem intr-un astfel de salvator, care sa ne securizeze. Cand altcineva este responsabil pentru starea noastra de bine, spunem ca o astfel de persoana are un loc al controlului extern. Observati ca, in copilarie, "un salvator suprem" ne ajuta, dar, mai tarziu, cand descoperim ca nu mai suntem asa de speciali, si intelegem cat de finita este existenta noastra, apar problemele.

Spuneti ca lucrurile astea se intampla de cativa ani. Recomandarea mea este sa va cautati un psihoterapeut cu care sa puteti dezvolta o relatie terapeutica satisfacatoare. Relatia terapeutica se aseamana mult cu cea din viata reala, asa ca, va recomand sa alegeti, nu sa va marginiti la o prima optiune.

Va doresc toate cele bune!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica