Sufar de tricotilomanie

Eu am 19 ani si sufar de tricotilomanie de cand eram mica; la inceput mi-am smuls genele, apoi sprancenele, iar din clasa a X-a am inceput cu parul din cap. Cu cat trece timpul, cu atat se agraveaza situatia; inainte, imi smulgeam pana se forma in varful capului o "gaura" de marimea unei mingi de golf; acum, am spatii goale serioase pe toata suprafata capului, pe care ma chinui sa le acopar. Sesiunea de examene din iarna m-a terminat; se pare ca asta e una din cauzele tricotilomaniei. Inainte puteam sa ma controlez dupa ce ma uitam in oglinda si vedeam ce am facut; acum, nici chelia nu ma mai face sa ma opresc. Pur si simplu, stau toata ziua cu mana in cap. Si acasa, si la scoala, si in autobuz. Si e groaznic.

P.S.: Am incercat si psihoterapie, insa nu m-a ajutat. Pacat ca nu exista organizatii pentru cei care sufera de tricotilomanie, precum in alte tari.

Am 50 de ani si sufar inca din copilarie de aceasta boala care mi-a marcat intreaga viata . Nu am reusit sa scap de ea dar am avut
perioade in care am reusit sa-mi controlez impulsul de a-mi smulge firele de par .

Ca sa ma dezobisnuiesc , am recurs la masuri extreme - m-am tuns f. scurt ( fiindcs oricum chelisem ) , am purtat peruca cateva luni , timp in care parul s-a regenerat si a crescut , apoi mi-am controlat ( ajutata si de familie ) impulsul acesta .

Am recurs la aceasta masura dupa ce m-am casatorit ( la cununia civila eram aproape cheala, de -mi este rusine sa ma uit la poze ) si am nascut copii , in special din dorinta de a nu le fi copiilor rusine cu mine .

Totusi - obiceiul de a-mi plimba mana prin par si de a- l rasuci in mana inca il am , stfel ca parul meu este tocit si destul de rar .
Dumnezeu sa te ajute !

Adresand rugamintea de a mi se recomanda niste sfaturi pt problema mea, tricotilomania observ ca am regasit forme alternative, diverse de a trata aceaste "simtome". In aceste momente..

Cu respect sugerez tuturor sa va eliberati de incorsetarea si usoara agresivitate cu care psihoterapeutul si-a expus recomandarile. Am retinut in ciuda polemicii dintre natural si farmaceutic ideea ca exista bun simt si solidaritate, precum si liberul arbitru.

Recunosc ca mi s-a parut o usoara inversare de roluri cand am citit raspunsul psihoterapeutului, care condamnand intrebarea mea facea apel la bunavointa si intelepciunea mea.

Din perpectiva aceasta pot sa zambesc si sa ii spun acestui psiholog ca inteleg rolul acesta inversat pt ca sunt pasionata de psihologie, ii inteleg revolta dar nu ii impartasesc insa "metoda" de terapie, e drept acestea sunt diverse.

Ii multumesc vizitatorului pt efortul de a sublinia relatia dintre pacient si psihoterapeut, precum si portretul psihoterapeutului, si ii lansez ideea de a se apropia de Drept pt ca are vocatie de avocat, avand in vedere modul in care s-a prezentat.

O zi minunata!

Domnule vizitator, am inteles ce trebuia sa inteleg din raspunsul dvs.

Ceea ce a determinat raspunsul meu in acel fel a fost cerinta, pe o problema de psihoterapie, a unui tratament naturist. Este clar ca tratamentele naturiste sunt bune in anumite situatii, dar nu sunt panaceu universal. Cu spalatul zilnic pe cap, desi pare, nu am glumit - stimularea repetata a zonei respective va diminua inclusiv sensibilitatea terminatiilor nervoase care "cer" a fi stimulate pe o astfel de cale (smulgerea parului).

De asemenea, poate nu ati luat in calcul si efectele relaxante ale dusului/baii/ritualului in sine, care inlatura stresul - principala cauza a impulsului respectiv.

Si am tinut cont de simtamintele persoanei, indicand sa si le activeze pe cele pozitive, de iubire:)

Deci asa cum se vede, un sfat terapeutic poate fi livrat si intr-un ambalaj neconventional.

Inca odata, mult succes!

-