Sunt si eu convins ca sufar de ADHD

1. In copilarie
Aveam probleme mari de atentie, eram singurul copil care nu putea sa stea in banca indiferent de consecinte (note mici, chemat parintii, batut mar de parinti.. da, sunt nascut prin anii ~80) si desi printre cei mai inteligenti copii, nu reuseam sa iau note mari la anumite materii pentru ca nu ma puteam concentra nici sa termin o lucrare de control nici sa memorez lectii. Aveam probleme doar la partea de uman a materiilor, in speta la istorie. Matematica o mancam pe paine, la fel si fizica mai tarziu in liceu, fiind chiar olimpic. La istorie primeam mereu de mila 5. Si nu ca nu as fi incercat... OOOOH nu..

2. In facultate, lucrurile s-au transformat mult. N-am mai reusit sa tin pasul la multe materii, trebuia sa invat muult mai mult decat altii ca sa pot sa trec. La cateva materii luam 10 fara niciun efort insa. Cele care implicau in cea mai mare masura logica si nu memorarea.
La celelalte insa... ma gaseam de fiecare data cand incercam sa invat cu gandul in alta parte. Cam 80% din timpul de invatat il petreceam incercand sa ma educ sa ma concentrez pe subiect. A fost suficient insa sa termin facultatea, thank God for that.

3. Tot in aceeasi perioada am fost pentru prima data constient de impulsivitatea mea fara margini si de greselile tampite pe care le faceam doar pentru ca ma grabeam sa dau raspunsul la o problema. Desi lucram, nu reuseam sa ma inteleg cu colegii deloc, iesea mereu scandal pe teme cretine, scandal pe care il regretam la scurt timp (doar in interior, evident.. )
Impulsivitatea m-a facut sa ratez trei joburi, si nu ca am fost dat afara..
Din motive simple si idioate care pe moment imi pareau cele mai importante chestii mi-am dat demisia... violent.
Si in viata amoroasa, acelasi lucru reuseam de fiecare data. demisie violenta... de zeci de ori... din NIMICURI.

Mai spre prezent, devin constient de alt lucru esential. Nu retin NUME, decat cu efort inimaginabil pentru un om normal. Nu retin altceva decat esenta unei discutii, detaliile imi scapa complet. E ca si cand in creierasul meu se face automat rezumat. restul este aruncat.
Foarte sinistru, nu mai zic penibil in diverse momente in care detaliile cum ar fi numele unor persoane sunt critice.

Retin insa foarte bine fetzele oamenilor. Retin foarte bine orice forma de baza, fara detalii insa. nu retin niciodata culori. NICIODATA . NICI-O-DATA.

Programator o mare parte din viata, si pentru ca era pasiune, reuseam sa ma concentrez mai bine pe ceea ce fac. Am luat premii peste premii in domeniu.
Ma gasesc insa acum incapabil si de asta. Am inceput de curand un proiect, proiect simplu de altfel. Nu reusesc sa ma tin de el desi mi-am luat concediu doar in speranta ca voi putea asa. Si nu ma intelegeti gresit. Nu e ceva impus si neplacut. E ceva util pentru firma unde lucrez si auto-impus.

Cel mai important insa in "autodiagnosticul" meu este ceva ce am invatat dintr-un accident de acum un an jumate doi.
Fiind obez ( dulciurile imi cresc self confidence am aflat eu acum cativa ani si le consum. avand o problema la coloana nu pot face sport desi tare as vrea ) am incercat sa slabesc cu o forma de amfetamina care se gaseste la farmacie. am uitat cum ii zice (da, nu tin minte numele.. cum ziceam)
Ok, de slabit am slabit, m-am ingrasat la loc... irelevant.
INSA

PE intreaga perioada a "tratamentului" am observat o schimbare radicala a capacitatii mele de concentrare si a rabdarii mele. Am reusit sa comunic mult mai bine cu oamenii, am reusit sa duc la bun sfarsit proiecte. Eram extaziat. Credeam pe moment ca efectul e psihologic pentru ca slabesc.
Nu a fost cazul pentru ca la scurt timp dupa intreruperea tratamentului zecile de mii de muste din cap s-au intors. Galagie mare. atentie putina.
De curand, fiind in concediu am inceput sa sap dupa diverse.. si am dat de ADHD, am pus totul cap la cap.

Ma simt chiar bine ca stiu. Mereu am stiut ca e ceva ciudat cu mine, ca sunt "altfel" intr-un sens nu tocmai bun ... ACUM STIU CE. si DE CE.

Asadar.
Intrebare:
Unde merg? Adresa fizica vreau, pe care sa o bag in GPS (da, pentru ca nu retin nici NUMELE DE STRAZI DELOC, si in consecinta nu am reusit in 30 de ani de viata sa invat aproape nimic din orasul unde m-am nascut, Bucuresti)
Nu vreau forumuri or stuff like that. Nu medic de familie, e prea complicat de explicat, vreau anonimat 100%.

Multumesc anticipat.

Mr. Savage