Tatal meu mi-a distrus si imi distruge in continuare viata.

si tatal meu este ceva de genu'...doar parerea lui conteaza,niciodata nu asculta de nimeni,nimeni sa nu il contrazica. e un om foarte dificil dar eu de multe ori nu il iau in seama. il las sa vorbeasca singur poate asa se linisteste....imi pare rau de ceea ce se intampla cu tine si familia ta...multa bafta si succes la facultate!!!!

Va multumesc din suflet pentru raspunsuri. M-au incurajat extrem de mult, si m-au facut sa-mi dau seama de valoarea mea.
Sambata am fost iar acasa. Dimineata am stat la magazin (ii dadusem liber angajatei), iar pentru dupa-amiaza aveam programare la tuns, insa am renuntat pentru ca a trebuit sa ma duc la gradina sa-i ajut. Acolo am aflat de la o vecina ce facuse tata in timpul saptamanii: ca s-a ametit, ca a chemat niste betivi la munca (bineinteles pe bani), ca facea glume cu femeile de acolo,etc... toate acestea in conditiile in care stia ca nu poate lua oameni cu ziua pentru ca nu avem bani pentru asa ceva. Mama ii spusese sa nu ia mai mult teren decat poate duce, insa el s-a incapatanat si a facut tot cum a vrut el, iar acum eu si catalin am ajuns sa o mintim pe mama pentru ce???
El m-a vazut ca sunt suparata si m-a intrebat ce am. Si atunci am inceput sa-i spun o parte din ceea ce am purtat in suflet atatia ani (ca eu mereu m-am sacrificat, iar el isi face de cap in lipsa mea, ca eu ca fiica nu am nicio baza in el, ca nu stie sa ma aprecieze si cat valorez, ca nicio alta fiica in zilele nostre nu ar face ceea ce fac eu) Iar el stiti ce imi spune??? Ca ii este rusine cu mine pentru ca am fost capabila sa ma duc la altii sa intreb si sa il fac de rusine. Acesta a fost cel mai monstruos scandal pe care eu l-am avut cu tata, si de altfel unul din putinele certuri pe care le-am avut vreodata cu el.
Dupa ce s-a calmat a discutat cu catalin si ii spune ca eu nu am fost si nici nu sunt un copil chinuit, ca el cand era mic se ducea cu vacile si muncea… pe mine (in zile de azi) m-a comparat cu el (acum 40 ani).
Oricat am incercat sa ii explic situatia mea nu am facut altceva decat sa inrautatesc.
Oricum dupa multe alte discutii cu catalin am realizat ca niciodata nu voi ajunge la vreun numitor comun cu tata, iar daca mama nu a aflat absolut nimic din ceea ce a facut si face el, este pentru ca am vrut sa o protejez, insa JUR ca este pentru ultima data. La urmatoarea abatere sun direct in italia si ii povestesc mamei, iar eu ii dau un singur sfat: sa-l lase balta.
Ma doare sufletul, pentru ca stiu ca se va ajunge nu peste mult timp la o asemenea situatie, insa nu pot sa sacrifica viitorul a 3 persoane doar pentru unul singur. Stiu ca daca mama il lasa el in cateva luni moare, condamnat de mine…

Draga mea,
am citit cu atentie tot ce ai scris si nu mi-a fost prea greu sa intuiesc in spatele cuvintelor felul in care tatal tau ,,pune problema", argumentele absurde si limbajul violent in care cred eu ca se exprima. Stii ... te pregatesti pentru o profesie frumoasa (in cativa ani vei profesa) si atunci gradina si magazinul vor fi doar o amintire neplacuta. Inteleg ca studiezi intr-un alt oras decat cel de domiciliu si ca te poti bucura de o relatie foarte buna cu prietenul tau. Asta-i mare lucru. Parerea mea este urmatoarea - spune-i tatalui tau ca programul de la facultate este foarte solicitant si nu-ti mai permite sa faci drumuri atat de dese acasa si intre timp incercati (tu si prietenul tau) sa va gasiti cate un job, chiar si part-time ca sa aveti o oarecare independenta financiara. Posibil ca o astfel de decizie sa va limiteze pentru inceput, dar e un start sanatos pentru doi tineri sanatosi, harnici si care se iubesc.

Tatal tau e responsabil de deciziile pe care le ia, insa atata vreme cat il veti lasa sa va satajeze si sa decida el pentru voi, situatia nu se va schimba.

E ca la terapie - nu-i schimbi pe cei din jur dar poti schimba felul in care vezi si judeci lucrurile. Asta va duce mai intai la o schimbare a comportamentului tau si ulterior se va schimba si relatia pe care o ai cu cei din jur si comportamentul lor in relatia cu tine.

Daca ti-e foarte greu apeleaza cu incredere la seviciile unui specialist din orasul in care locuiesti. E important sa treci cu bine peste perioada urmatoare.

Succes.
T.

Stiu ca iti este greu... mai ales cu datorii financiare. Este dificil pentru tine sa renunti la tot si sa ii lasi pe ai tai sa se descurce singuri.
Din cate povestesti, inteleg ca esti majora, poate ai chiar peste 20 de ani, ceea ce inseamna deja ca esti, ar trebui sa fii independenta.

Poate nu ai sa pleci inca de acolo, de la parintii tai, insa atat timp cat vei sta cu tatal tau tu trebuie sa iti construiesti libertatea, indiferent daca el te va pricepe sau nu. Tu poate inca il mai asculti respectandu-l, dar in momentul in care iti ingradeste libertatea ar fi bine sa reactionezi.

Esti o persoana capabila de mult sacrificiu, multi altii ar fi fugit, esti inzestrata cu multa rabdare, angajament, implicare, esti muncitoare, ai aspiratii inalte, aceea de a continua studiile, reusesti, chiar daca cu efort, sa te imparti in mai multe sarcini: magazin, gospodarie, gradina, scoala, ceea ce inseamna enorm de mult, apoi iti iubesti si respecti parintii, iata numai cateva calitati ce te caracterizeaza.

Spui ca daca ai pleca s-ar prabusi tot ceea ce parintii tai au faurit pana acum... dar cu ce sacrificii, cu ce efort!!! Si in ce scop???? Stresul acesta va poate afecta sanatatea ta si a mamei tale.

Cum te intuiesc eu pe tine cred ca ai fi in stare singura sa te intretii, sa iti faci viitorul, sa te realizezi financiar. Fii sigura de acest lucru!
Asa am crezut si noi, ca fara tata totul ar fi cazut, insa dupa ce s-au despartit ai mei am trait cu mult mai bine atat financiar cat si psihic, sufleteste.

Voi il incurajati pe tatal tau sa duca viata asta dezordonata in continuare, il protejati in dauna voastra, uitand de dorintele voastre.

Familia poate incuraja alcoolismul, agresiunea, violenta unui membru al ei atunci cand nu se i-a nici o masura sau acea persoana cu probleme este mult prea protejata. El trebuie sa vada, sa simta pe pielea lui cum e cand voi nu veti mai fi prin preajma.

Il ai alaturi pe prietenul tau, discutati despre viitorul vostru si hotarati impreuna ce vreti sa realizati impreuna.

Priveste cu curaj inainte, ia decizii care privesc viata ta.
Sunt sigura ca viata ta nu va continua asa la nesfarsit, am vazut nenumarate situatii in care omul si-a schimbat mult traiectoria vietii atunci cand cu hotarare si-a propus acest lucru.

Multa, multa bafta si sanatate sufleteasca!
Sa mai scrii ce trairi te incearca.

Alina

Nu e vb de ura,neaparat. Te asigur eu ca il iubesti,dar in momentul in care iti ingradeste intreaga libertate,in momentul in care te-a facut sa suferi prea mult ai nevoie de distanta fata de el.
Nu te-ai nacut sa suferi,te-ai nascut ca sa traiesti.Din pacate unii dintre noi suferim mai mult. Familia nu ti-o poti schimba,trecutul nu il poti schimba dar viitorul ti-l poti face altfel.Daca ti-as zice ca departandu-te de el arn fi mai bine?
Din ce vad eu aici esti o persoana foarte descurcareata si tind sa cred ca te-ai descurca singura mult mai bine. Inteleg ca esti studenta,si ma gandesc ca poate exista posibilitatea de a sta in camin,de a-ti cauta un job pt a te intretine pe tine.Sincer nu merita sa mai stai acolo. Si eu consider ca pana acum tata tau ti-a distrus existenta....dar ca de acum decizia iti apartine. Eu zic sa faci tot posibilul sa pleci de acolo. Pt ca luand decizia de a ramen in continuare iti faci mai mult rau si la un momendat resursele emotionale ni se termina si nu vei mai sti incotro sa o iei. Ai nevoie de o distantare fata de mediu. Tu esti o persoana desteapta fff descurcareata si cred ca merita mai mult sa te chinui pt a-ti face tie viata buna decat pt a multumi pe altu. Take care