Teama de intuneric...la adulti

Buna ziua.Am 21 de ani si am aceeasi fobie.Evit sa merg singura noaptea, de fapt cand se intuneca incerc sa nu plec de acasa decat cu masina cu cineva.Daca sunt singura acasa, noaptea chem pe cineva sa doarma cu mine.Tot timpul am impresia ca se aude ceva sau ca este cutremur.Frica de cutremur o am "mostenita" de la mama.De cate ori era cutremur ea se panica, probabil a ramas cu fobia asta de la cutremurul din '90 cand ea era insarcinata cu mine si trebuia sa se duca acasa, intr-un bloc la etajul 9,s-a razgandit in ultimul moment si s-a dus la bunica mea.Acel apartament a fost devastat.Nu mai era nimic la locul lui, toata mobila era inspre usa.Revenind la teama de intuneric.Sunt studenta si de cele mai multe ori am cursuri pana la 19.Acum la 19 este deja intuneric.Spre casa vin pe o strada putin populata, chiar daca este drum judetean.Am tot timpul impresia ca ma urmareste cineva (chiar si un caine, pentru ca si de ei imi este frica).Incerc tot timpul prin autosugestie sa-mi repet "nu e nimeni, e totul doar in capul meu.Nu o sa patesc nimic".Nu am patit niciodata nimic.Cand am povestit parintilor mei foarte serios de aceasta problema a mea, s-au intristat spunand ca e vina lor, ca din cauza lor sunt asa.De ce? Pentru ca atunci cand eram mica si facem prostii, nu ma bateau, in schimb ma pedepseau punandu-ma la colt, iar daca prostia era prea mare ma inchideau in baie pentru 5 minute, spunand ca voi ramane singura fara ei.Acum regreta foarte mult ceea ce au facut.Am un frate de 9 ani.Cu el au promis ca nu vor face aceeasi greseala.Pana acum nici nu au facut-o, in schimb si lui ii este frica de intuneric.Probabil din cauza ca este inca mic.Cum as putea sa-mi depasesc aceasta fobie?

Voi incerca sa raspund la intrebarile acestea,si sincera sa fiu,nu stiu cu ce asociez intunericul...in momentul de fata doar cu teama, cu singuratate cred si cu o frica inexplicabila de a nu mi se intampla ceva..asta in mare..pentru ca nu reusesc acum sa ii dau o asociere tocmai potrivita.
Nu am tendinta de a tine totul sub control,si nu cred ca am avut.o vreodata,cum de altfel nu dorm cu lumina aprinsa,insa becul ce lumineaza strada e in dreptul geamului de la camera mea. Deci nu mi.e teama decat atunci cand e complet intuneric,bezna totala si nu pot zari absolut nimic. Insa e adevarat ca intotdeauna mi.e teama de necunoscut,de un nou inceput...
Nu imi pot da seama exact care ar fi radacina acestei temeri,si cum ati spus si dvs,ma simt prost sa recunosc ca am fobia aceasta tocmai pt ca ma simt mica mica de tot cand sunt invaluita de intuneric...simt nevoia de protejare,de siguranta in acele momente...si singura cale sa imi revin e sa intrezaresc o unda de lumina,catusi de mica...
Multumesc pt raspuns.