Ca sa fiu scurta si totusi explicita, cu ani in urma ai mei au vrut sa ne mutam din Bucuresti intr un alt judet lucru care s-a intamplat. Aveam doar 14 ani. Traiul acolo nu a fost unul prea placut pentru ca bunicii mei se certau foarte rau si chiar se bateau,se injurau...ce sa zic..se intamplau lucruri urate, lucruri care nu se intamplau in familia mea.
Marele meu regret este ca ne am mutat acolo, si cand eu m am reintors in capitala a trebuit sa stau cu chirie pe la diversi fosti vecini,,a fost greu, am trecut peste asta, sau cel putin cred ca am trecut pentru ca ii tot invinovatesc pe ai mei ca nu s au gandit si la un viitor mai indepartat,,,am inceput sa ii vizitez din ce in ce mai rar pe ai mei pentru ca imi vin in minte lucrurile de atunci si sentimentele neplacute...
chiar daca au trecut 15 ani de atunci..si acum stau tot cu chirie, prin 2008 mi am pierdut un job foarte bun si asta din cauza asa zisei crize, am avut parte de o pb medicala, o operatie, care m-a traumatizat si din cauza careia m-am schimbat fara sa mi dau seama..si din persoana acea optimista si care mereu gasea solutii la orice pb..am ajuns sa am acest sentiment de teama, de nesiguranta in viata si de singuratate..pentru ca inca nu am gasit acel suflet care sa ma sprijine,,inca il mai caut..imi doresc sa redevin acea persoana optimista, luptatoare si cu mari sperante.
Cum as putea privi lucrurile? Cum as putea sa trec peste aceste intamplari care inca traiesc in subconstient si nu mi dau pace... (Iulia)
Aveai doar 14 ani atunci, daca ai fi fost mai mare, ai fi putut sa ii influentezi in decizia lor de a se muta, doar partial si atunci.
Asta nu poti sa accepti: excluderea de la decizia lor, pozitia cumva inferioara fata de "oamenii mari", care sunt parintii tai- fata de tine.
Asta e, ei sunt mari, copiii sunt mici. Si-au luat acest drept, de a lua anumite decizii singuri, fara a te intreba pe tine pentru ca la inceput erau numai ei doi- si asta nu se va schimba. Acest drept nu presupune faptul ca ei iau cele mai bune decizii pentru toata lumea; decizia a fost pentru atunci.
In ce fel intervine copilul ca factor de decizie in familia de origine? Parintii iau intotdeauna deciziile perfecte? Ce modificari apar in viata parintilor cand apare un copil- dar cand el creste? Poti sa ii ierti, in locul sentimentelor pe care le nutresti acum?
Sentimentul accentuat (pentru ca ar fi putut sa fie si in alte conditii) de nesiguranta este doar consecinta deciziei lor de atunci. Daca trebuie sa avem probleme, le avem. Daca vrem ca ele sa nu fie probleme, nu mai sunt, asa e viata.
Poate mai scriu si alti vizitatori.
Iti doresc sentimente bune!
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment