Teama si/ sau nesiguranta ?

 
?Nici nu stiu exact de la ce a pornit totul, sau unde m-am pierdut si unde mi am pierdut doza mea de optimism si marea incredere in propriile decizii.
Ca sa fiu scurta si totusi explicita, cu ani in urma ai mei au vrut sa ne mutam din Bucuresti intr un alt judet lucru care s-a intamplat.

Aveam doar 14 ani. Traiul acolo nu a fost unul prea placut pentru ca bunicii mei se certau foarte rau si chiar se bateau,se injurau...ce sa zic..se intamplau lucruri urate, lucruri care nu se intamplau in familia mea.

Marele meu regret este ca ne am mutat acolo, si cand eu m am reintors in capitala a trebuit sa stau cu chirie pe la diversi fosti vecini,,a fost greu, am trecut peste asta, sau cel putin cred ca am trecut pentru ca ii tot invinovatesc pe ai mei ca nu s au gandit si la un viitor mai indepartat,,,am inceput sa ii vizitez din ce in ce mai rar pe ai mei pentru ca imi vin in minte lucrurile de atunci si sentimentele neplacute...chiar daca au trecut 15 ani de atunci..si acum stau tot cu chirie, prin 2008 mi am pierdut un job foarte bun si asta din cauza asa zisei crize, am avut parte de o pb medicala, o operatie, care m-a traumatizat si din cauza careia m-am schimbat fara sa mi dau seama..si din persoana acea optimista si care mereu gasea solutii la orice pb..am ajuns sa am acest sentiment de teama, de nesiguranta in viata si de singuratate..pentru ca inca nu am gasit acel suflet care sa ma sprijine,,inca il mai caut..imi doresc sa redevin acea persoana optimista, luptatoare si cu mari sperante.

Cum as putea privi lucrurile? Cum as putea sa trec peste aceste intamplari care inca traiesc in subconstient si nu mi dau pace... (Iulia)

Buna seara, Ramona

Evenimentele petrecute in copilarie lasa urme de nesters in memoria, afectivitatea, personalitatea noastra. Uneori, daca lucrurile merg doar frumos si bine, ne transformam intr-un soi de fluturasi plapanzi, pe care orice vant mai puternic ii duce unde vrea el.

Daca insa ne lovim un pic si de greutati, peste umeri se formeaza un soi de platosa, o armura care ne face mai puternici.

La 14 ani erai deja destul de mare si viata fusese darnica pentru tine. Ce a urmat te-a afectat puternic, pentru ca tu nu ai cunoscut partea urata si grea a lumii, care , inevitabil, exista.

Faptul ca ai invatat o parte din lectiile vietii, se vede din faptul ca ai reusit sa te descurci singura o buna parte din timp. Dar s-a intamplat sa vina iar peste tine un val de evenimente rele si te-ai comportat aidoma Ramonei de la 14 ani. Ai cautat scaparea invinovatind pe altii (parintii tai), sau asteptand un ajutor de la o fiinta iluzorie (sufletul pereche ideal). Poate ca incercarile care ti s-au dat, problema de sanatate si pierderea jobului nu au fost intamplatoare, ci au o legatura cu frica ta de a infrunta singura, fara rezerve si fara sa astepti nimic de la altii, felia ta de viata.

Lasa-i pe parintii tai in pace, poate si lor le-a fost destul de greu in toata aceasta perioada. Lasa iubirea sa vina fara sa ii faci program de lucru, si ea va veni. Ocupa-te de tine si de sufletul tau si oportunitatile vor incepe sa apara. Nu iti dori sa devii o "luptatoare cu mari sperante".

Doar fii tu insati, traind Smile

Succes!

Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Luminita Codrescu

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9058

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
s
8
N
g
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie