toata aceasta neicredere isi are originea in copilaria mea

?Buna ziua
Mi ar fi de mare ajutor si asi foarte recunoscatoare daca ma ti putea ajuta cu niste sfaturi,pentru ca in ultimul timp simt ca nu este deloc in regula ce se intampla cu mine.

Am 27 de ani,si o relatie de aproximativ 1 an de zile,o relatie care a evoluat mult in tot acest timp,nu a fost dragoste la prima vedere,a fost mai mult dragoste aparuta in timp,fiecare din noi a avut rabdare cu celalat,ne am sustinut recirpoc,si am incercat sa ne intelegm unul celuilat nevoile,am invatat sa ne acceptam unul pe celalat asa cum suntem.

problema mea insa este alta:eu nu am incredere in el,de fapt cred ca oricine ar fi in locul lui nu asi avea incredere.In ultimele 4 luni ,de cand este el plecat din tara am stat si mi am analizat comportamentul si atitudinea si cred eu ca toata aceasta neicredere isi are originea in copilaria mea,in familia in care m-am nascut.

La varsta de 9 ani mama mea a aflat ca tatal meu avea o viata dubla,viata pe care a continuat sa o traiasca in acelasi mod pana in ziua de astazi.
Atunci,cand aveam eu 9 ani,mama a intrat in posesia unor fotografii compromitatoare cu tatal meu,forografii pe care care mi le a arata si mie si fratilor mei.De atunci in mod constat au existat scandaluri ingrozitoare la noi in casa.Pana sa afle mama de existenta acelei femei tatal meu a invitato la noi acasa pe acea femeie impreuna cu sotul si fetele ei ,sub pretextul ca este o consateanca.Ar fi multe de povestit,multe situatii la care eu si fratii mei am luat parte,si am avut tot timpul senzatia ca ei,parintii mei nu au incercat niciodata sa ne protejeze de problemele lor,ba dimpotriva ne au folosit pe noi in batalia dintre ei.Cert este ca parintii mei nu au divortat nici in ziua de azi,iar tatal meu inca duce o viata dubla pe care nici macar nu se mai deranjeaza sa o ascunda.Se afiseaza cu cealalta femeie in delegatii,la matusa mea(sora lui) in casa si la el la servici.

La 19 ani m am indragostit de un baiat si m am gandit ca mutanduma cu el nu voi mai avea parte de certurile si scandalurile de acasa.Am sarit din lac in put.Dupa primul an de relatie a venit si prima palam,crize de gelozie,posesivitate fara limite si control exagerat.

Din cauza geloziei lui am renuntat la 2 facultati,cand am inceput o pe a 3 a era convins ca se va intampla acelasi lucru,insa multumesc lui Dumnezeu am terminat,cu brio chiar in primii 10.Fostul meu prieten imi spunea tot timpul ca sunt o ratata si ca daca ma lasa el nu ma mai tine nimeni,am acceptat tot doar pentru ca stiam sigur ca nu ma inseala,si oricata bataie luam,nu mai conta atata timp cat nu eram inselata.Dupa aprox 5 ani de relatie nu am mai rezistat si am pus punct.

Am luato de la capat,singura pe propriile picioare.Am terminat facultatea intre timp,sunt la master,am un job,nu este chiar ceea ce imi doresc dar acolo sunt apreciata si mai mult,ma asteapta o promovare,am incredere in viitor dpdv profesional,stiu ca pot si stiu ca imi va fi bine.Nu am probleme de socializare,ba chiar intru in vorba foarte usor,sunt comunicativa,si in relatiile personale si in cele profesionale(lucrez in vanzari),problema mea raman insa relatiie de cuplu.Simt ca imi sabotez singura actuala relatie.

Simt nevoia sa controlez totul,sa imi controlez prietenul(exact asa cum facea mama cu tata si cum facea fostul cu mine).Sunt constienta ca nu este bine,si sunt constienta ca daca vrea sa ma minta sau sa ma insele o face cu mine de mana(am vazut asta cu ochii mei,la o prietena),insa pur si ismplu nu m apot controla.In ultimul timp cand simt ca''ma apuca'' sa il bombardez cu intrebari,prefer sa adorm sa imi treaca daca sunt acasa(de obicei acasa se intampla pt ca la munca nu am timp sa ma gandesc,desi am zile si momente cand fac pauza de tigare si incep si ma gandesc oare unde este?cu cine este?dc nu imi da macar un sms?sau emaill?)

Nu imi place nesiguranata in care traiesc si vreau sa fac ceva,doar ca ma simt depasita de situatie.Pare ca nimic nu ma multumeste(desi ma straduiesc din rasputeri sa nu ii arat lui asta),daca face ceva pt ca imi doresc eu,,ma gandesc ca are un iteres sa o faca,daca nu face-nu ii pasa suficient de mine incat sa o faca,si tot asa.Am momente cand nu ma mai suport eu pe mine!

Imi cer scuze pentru toate aceste multe randuri,am incercat sa sintetizez,desi ar fi mult mai multe de povestit.

Va multumesc petru timpul acordat si astept cu interes raspunsurile dumneavoastra.