totul e bine si frumos si apare si Fat-Frumos

?situatia tipica: tinerete... liceu... totul e bine si frumos si apare si Fat-Frumos... dragut, intangibil, baietii il priveau cu ciuda ca toate fetele il vroiau, iar fetele ''mureau'' dupa el... toate, mai putin eu... pana intr-o zi...

nu stiu cum sau ce s-a intamplat, dar s-a intamplat... dupa ce rasesem de prietena mea de cat de moarta era dupa el, ma puca pe mine ... dintr-o data imi doream din ce in ce mai mult sa il vad, sa vb cu el (desi eu nu sunt genul foarte vorbareata ... am zona mea de confort si cateva pers cu care pot vb orice si oricand, dar cu restul sunt destul de seaca, mail ales daca pers respectiva nu imi place)... nu-l agasam ca nu e genul meu, dar deja era ceva normal ca el sa vina la clasa la noi si eu sa fiu prezenta sa vb cu el toata pauza, sau sa merg afara cand stiam ca el e acolo... dar asta era tot: doar vorbeam, nu ne-am intalnit niciodata ... (nu stiu sa va zic de ce el nu a facut primul pas, poate eram prea tineri, dar eu nu l-am facut pt ca nu e genul meu sa fac asta... desi traim in secolul in care traim, eu sunt de moda veche si nu imi place sa fac primul pas)

apoi, pe la inceputul cls a 12-a ne-am dus la un bal... si toata seara am asteptat sa se intample ceva... si nimic... la un momentdat am mers sa dansam si un coleg de-al meu a venit si el... oricum, nu s-a intamplat nimic...
apoi, cand sa merg acasa, m-a condus pana afara (nu eram singuri, bine-nteles ( ). salut pe toata lumea si cand sa il salut si pe el (de fapt vroiam sa il pup pe obraz) el imi ia fata in maini si ma saruta ... pe obraz... f aproape de gura... si atat!! (

apoi, la scoala nimic... tot ca inainte, ne intalneam in pauze, vorbeam, dar doar generalitati...

apoi, peste catva timp ne-am dus intr-o excursie (el nu a venit) si in excursia aia toti colegii susoteau si aveam impresia ca se dicuta despre mine dar nu stiam ce... de fapt, colegul meu (cel care nu m-a lasat sa dansez cu tipul de care v-am povestit) era f indragostit de mine si vroia sa imi zica si mie... intr-un final ramanem singuri... si imi zice
(sincer marea mea problema, de cand ma stiu, e ca nu prea stiu cum sa refuz oamenii, am impresia ca daca zic nu cuiva, se supara ).... in fine nu i-am zis nici da colegului meu si nici nu... si la plecare mi-a dat un pupic si am stabilit ca ne vedem a doua zi la un suc...

ei bine, ne-am vazut si am decis sa incercam sa vedem ce iese (eu prea am vrut, dar el tot a insistat si cum eu am o problema cu faptul ca nu stiu sa zic ... ) si uite asa a inceput o relstie care dureaza de sase ani deja...
la inceput a fost ok, nimeni nu a crezut ca va dura atat (nici chiar eu, de fapt nici prin gand nu mi-a trecut)...

cu celalalt tip nu s-a intamplat nimic, nu cred ca i-a picat bine ca m-am ''combinat'' cu colegul si sincer eu ma cam gandeam la el si nu am simteam deloc bine sa fie si el in preajma cand eram cu colegul...

apoi am terminat liceul, nu prea ne-am mai vazut si nici nu mai vorbeam. cand ne intalneam ne salutam si gata, dar el tot nu iesea din mintea mea...
intre timp, relatia mea continua... primii 2 -3 ani au fost super ok... ne intelegeam bine, nu prea ne certam, rar chiar... ce sa zic nu ne-am despartit niciodata (asa cum fac alte cupluri pentru ca apoi sa ne impacam din nou si tot asa...)

deci, relatia continua, eu din cand in cand ma mai gandeam la fat-frumos al meu din liceu, dar pe masura ce trecea timpul in relatie incepeam sa ma simt ca si cum as fi cu un prieten ffff bun cu care pot vb orice si ca si cu un iubit... fluturadi deloc... doar intelegere si respect...

toata lumea ma intreaba de ce mai las sa continue relatia asta din moment ce e evident ca nu il iubesc? adevarul e ca nu stiu sa le rasp... pur si simplu nu pot...
de la inceputulo relatiei am tot zis ca er fi bine sa se indragosteasca el de alta si sa puna punct , pentru ca eu nu pot...
stiu ca nu e normal si ca nu rezolv nimic cu faptul ca las timpul sa teaca, dar nu pot...

acum 2 ani prietenul meu a plecat din tara pentru cateva luni si m-am simtit f bine... aveam un sentiment de libertate (desi nu ne-am despartit)... si nici nu l-am inselat... adevarul e ca nici nu s-au dat foarte multi baieti la mine... deci nici nu am avut din ce alege...
in timpul cat a fost el plecat l-am mai vzt pe fat frumos prin oras, dar nimic deosebit ne salutam si atat si apoi eu iar ma gandeam la el cateva zile si tot asa...

s-a intors si prietenul meu si rel noastra s-a schimbat, am devenit mai distanti... dar totusi niciunul dintre noi nu a pus punct... au inceput si certurile , desi noi inainte nu ne certam... si eu in sinea mea, tot asteptam sa pua el punct, dar el, pe motiv ca ma iubeste enorm, nu pune capat rel noastre...

apoi am plecat eu pt o perioada... certurile continuau si eu ma simteam si mai departe de el...

m-am intors, bine-nteles, relatia a continuat...

apoi, a plecat el iar...

de iesit, ieseam in oras , dar tot timpul singura si ma mai intalneam cu fat frumos pe care neaparat trebuia sa il salut sau sa il fac sa ma remarce... chestia e ca el tot tipmpul a ramas in mintea mea si eu tot timpul am trait cu impresia ca el m-a placut si ca daca eram mai hotarata sau daca nu incepeam ceva cu colegul sigur iesea ceva intre noi si si daca nu iesea, macar stiam ca am incercat si gata...
si cand ne intalneam in club... statea toata seara si se uita la mine si eu la el, ca nesimtita , dar nu venea sa vorbeasca cu mine, doar se uita la mine...

ce sa va zic... mi-am dat seama ca nu e bine si am incercat sa nu ma mai gandesc la fat frumos, am incercat sa imi vad de relatie in continuare si cand credeam ca e totul ok, ba il vedeam iar, ba ii vedeam masina si tot asa...

si uite asa am ajuns sa fiu intr-o relatie de sase ani si sa ma gandesc tot de sase ani la alt baiat (pe care chiar am incercat sa il uit, dar de fiecare data imi apare in cale... inclusiv (si stiu ca o sa radeti acum) am tinut si postul Sf. Anton in care ma rugam sa mi-l scoata din minte si din suflet daca nu e pt mine, ca nu mai rezist asa... (nu sunt o pers f religioas, cred in Dumnezeu, mai intru in Biserica sa ma rog cand trec pe acolo, dar nu merg duminca la slujbe ... dar am tinut postul Sf. Anton pt ca l-am mai tinut oadta pt altceva si chiar a dat rezulate si chiar am crezut ca poate asa nu o sa ma mai gandesc la el) se zice ca daca e sa se intample ceva se intampla i ultima marti... ei bine, la mine nu s-a intamplat nimic... parca un timp nici nu m-am prea gandit f des si eram f multumita)...

acum doua sapt eram in oras, sarbatoream ceva cu niste amici si dintr-o data il vad pe fat frumos... normal ca nu m-am putut abtine si am iesit pana afara sub pretextul ca dau un tel... il salut si el asteapta sa termin de 'vb' la tel dupa care incepem sa vorbim si sa povestim ca si cum ar fi ceva noraml asta intre noi (va spun ca am ramas socata ca de obicei ne salutam si atat si de cateva ori chiar, nici nu m-a bagat si seama) si acum glumea cu mine si imi povestea despre o probl de sanatate pe care a avut-o...

si eu ce sa fac... il chem inauntru... si vine... ii lasa pe prietenii lui si vine cu mine la noi la masa unde erau prietenii mei ... si stam si povestim si ma complimenteaza ca sunt frumoasa si ca miros bine si la un momentdat apar si prietenii lui care il cautau si il cheama...

si el ma intreaba daca mai stau (era deja 4 dimineata) si eu ii zic ca mai stau putin si in loc sa plece cu ei, el mai sta cu mine (va dati seama cat eram eu de socata la momentul ala ca asta era cu mine, povesteam ca pe vremuri...nu-mi venea sa cred) mai povestim si cum ei il tot sunau, iar ma intreaba daca nu vreau sa ma duca acasa si eu i-am zis ca nu acum... altadata... si eil imi zice ca nu stie cand altdata ca e implicat intr-o relatie si ca stie ca eu nu sunt fata care sa accepte locul doi... dar ma roaga frumos sa il las sa ma duca acasa, ca asa mai poate sta putin cu mine....

stiu ca trebuia sa ii zic NU, dar nu am putut si m-am dus cu el...
pe masina tot imi zicea cat sunt de frumoasa si imi canta melodia aia de la dj. project ''mi-e dor de noi' ... ce sa mai zic... cele mai bune 20 min (normal ca nu m-a dus direct acasa si tot dadea ture ocolitoare pe motiv ca mai vrea sa stea putin cu mine...) m-a tinut in brate si a incercat sa ma sarute, dar desi vroiam f mult sa il sarut si eu, m-am abtinut pt ca nu am vrut sa ii dau satisfactia ca a iesit exact cum a vrut el...

apoi, sapt urmatoare a fost una plina de coincidente... toata sapt am fost in aceleasi locuri dar nu ne-am intalnit ( i-am vzt doar masina...
apoi a venit iar weeekendul si am iesit doar cu fetele stiind ca sigur ma voi intalni si cu el si eram curioasa sa vad daca se repeta faza...

si, ca niciodata ma trezesc cu prietenul meu ca a iesit si el cu ceva baieti... deci, mi-a picat fata cand l-am vazut...

spre norocul meu nu s-a oprit la aceeasi terasa, dar gandul ca era acolo ma facea sa ma simt f incomod

si apoi apare si fat frumos ... tot era un zambet... si vine si se opreste la mine si ma intreaba ce fac, unde merg dupa aia si chestii de astea ... si eu stiind ca prietenul meu era dincolo si ca ne putea vedea am fost putin distanta... nici nu i-am zis sa ia loc la noi la masa (

initial, vroiam sa merg in acelasi club in care stiam ca merge si el, dar cum riscam sa ma intalnesc cu prietenul, am hot sa merg acasa... trista intr-un fel, dar si putin bine-dispusa pt ca fat frumos a venit el sa vb cu mine (nu ca de obic cand doar se uita si atat. daca il slautam bine, daca nu nu).

apoi in sapt care a urmat tot asa ... ii vedeam masina si stiam ca e undeva pe aproape ... si intr-o seara eu ieseam dinr-o cafenea si vb la tel cu prietenul si ma intalnesc cu el ... care cand ma vede zambeste si ma saluta (eu cum vb la tel cu prietenul si nu vroiam sa se prinda ca m-am intalnit cu fat frumos, ca sa evit o scena de gelozie si sincer si pt ca nu eram in cea mai buna forma ... eram obosita,si doar cu o pereche de blugi si un maieu si nici parul nu cred ca imi statea f bine nu m-am oprit sa stau de vorba cu el. l-am salutat si gata. am mers mai departe...

dupa aia asa rau mi-a parut... m-am gandit sa ii trimit un mes sa ii zic ca imi cer scuze ca nu m-am oprit sa vb cu el(eu am ne lui inca din liceu, el nu stiu daca il are pe al meu)... dar apoi mi-am zis ca nu ii scriu nimic ca nu vreau sa creada ca il agasez si in plus incercam sa ma pacalesc zicand ca f bine ca nu ma-m oprit la el, sa vada si el cum e ... ca asa a facut si el tot timpul pana acum 2 sapt (eu il salutam si abia astepatm sa vb cu el si nimic, ceau si gata)...

oricum, nu cerd ca ma luat decizia corcta ca nu i-am scris sau ca nu m-am oprit sa vb cu el pt ca vinerea asta , ne-am intalnit si iar nu m-a bagat in seama... m-a salutat si gata... nu mai era zambetul ala de saptamanilie trecute...
oricum, a intrat si a iesit din club de vreo 3 ori si de fiecare data a trecut pe langa masa noastra si se uita asa, cu coada ochiului, dar nimic...

banuiesc ca si-a gasit alta domnisoara pe care sa o duca acasa, exact cum a facut si cu mine cu 2 sapt in urma...

nu stiu... mi-a picat f prost ca nu s-a oprit la mine... nu sa se dea la mine, dar macar sa ma intrebe ce mai fac... nimic!! (

sincer si aseara cand am isit ma uitam la toate masinile care treceau sa vad daca nu cumva vine el... si nimic...

intr-un fel imi pare bine ca mi-a dat atentie , f bine mi-a picat, dar intr-un fel imi pare si rau... ca acum cand credeam ca postul a dat rezultate si o sa il uit in sfarsit, el apare si face ce n-a mai facut pana acum si da totul peste cap...

nu mai rezist sa ma mai gandesc la el... nu stiu daca ma credeti, dar chiar nu mai rezist sa vreau sa merg tot in aceleasi locuri in care stiu ca merge in sperranta ca o sa il vad... nu mai vreau sa ma mai gandesc la el si parca nu am niciun control asupra mintii mele...

nu stiu daca a mai patit cineva asta, dar eu nu mai pot!

si stiu ca nu e corect nici fata de prietenul meu... el ma iubeste si se comporta frumos cu mine si eu ce fac? ma gandesc la altul, la o iluzie...