La varsta de 12 ani, am mai suferit un soc ,fratele meu a fost diagnosticat cu atrofie optica ramanand nevazator.
Din clasa a 5a am inceput sa fac cam de 2 ori pe luna niste crize, in care acuzam dureri ingrozitoare de cap, greata, amortirea unei jumatati de cap etc.In octombrie 2004 , am facut un atac de panica in urma cutremurului, iar dupa o saptamana am inceput sa fac crizele in fiecare zi , si am fost diagnosticata cu migrena cu aura ,boala pe care am mostenito din parte bunicului matern.
Totodata de la 14 ani,au aparut si alte simptome printre care insomnii , anxietate s.a.m.d., si am fost diagnosticata cu hipersensibilitate, nervoza anxioasa, depresie bipolara.
De la 14 ani pana la 18 ani am luat tot felul de tratamente antidepresive, in urma carora m-ama ingrasat si 30 de kilograme si am suferit schimbari de metabolism si hormonale.La 17 ani am fost internata la Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia, unde am fost diagnosticata cu tulburare conversiva pe fond de personalitate de tip schizotipal.
Acum am 19 ani si de un an de zile am intrerupt tratamentul la alegerea mea , desi medicii nu mi-au recomandat, iar din noiembrie starea mea psihica e din ce in ce mai afectata,avand insomnii din noiembrie plus alte simptome, dar mai ales afectandu-mi activitatea scolara avand in vedere ca sunt in clasa a 12a si ma asteapta bacalaureatul plus admiterea la facultate.
As dori sa stiu daca alt remediu in afara de medicamente nu exista avand in vedere ca tot de un an de zile simt nevoia sa iau orice fel de medicament sau ceauri in cantitati mari .Va multumesc.
Sabinella,
mi-e foarte greu sa imi imaginez prin ce experiente a trebuit sa treci cand ai fost copil. Experiente ca acelea pe care le-ai descris tu ar destabiliza cu siguranta si un adult perfect format si echilibrat, dar un copil...
Sugestia mea este sa vorbesti mai intai cu un psihoterapeut in cateva sedinte individuale pentru a evalua care sunt optiunile iar apoi, pe termen mediu si lung te-ai putea orienta spre o forma de terapie de grup.
Din ce povestesti cred ca lucrul cu un grup cu persoane cu probleme asemanatoare cu ale tale te-ar putea ajuta cel mai bine.
In ceea ce priveste intrebarea ta legata de medicamente raspunsul cel mai bun il poti afla doar impreuna cu un psihoterapeut care sa te cunoasca ceva mai bine decat se poate aici, pe o pagina de web.
Este posibil ca pentru o perioada cele doua abordari - cea medicamentoasa si psihoterapia - sa mearga impreuna iar apoi, treptat, medicamentele sa isi diminueze importanta in viata ta.
Iti urez mult succes in continuare.
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut
Iti sunt alaturi.
Scumpa mea, n-a fost usor pt tine. Dar de acumn incolo, o sa vezi, o sa-ti fie mai bine. Incearca sa nu mai lasi mintea sa te conduca, priveste cat poti de mult lucrurile din unghiurile pozitive. NU esti o victima, ci o invingatoare, pt ca, desi ai trecut prin incercari, le-ai surmontat. Iar acum a venit momentul sa te vindeci cu totul. Vindeca-te dinauntru inspre in afara, in tine e clinica de tamaduire, care prin iubirea din noi se face posibila. Da-i drumul sa curga prin tine!
A.
Post new comment