Un baiat de 13 ani isi doreste sa fie fata ?

Ma numesc Camelia si sunt mama a 3 fetite (gemene de 14 ani, respectiv mezina 11) si a unui baiat de 13 ani,Florin . Ne confruntam cu o problema foarte delicata si dificila in familie, legata de faptul ca fiul nostru manifesta ceea ce am inteles ca se numesc tulburari de identitate sexuala,cu alte cuvinte are comportament feminin. As avea mare nevoie de un sfat avizat (nu am apelat pana acum la consiliere psihologica) ceva care sa ne ajute sa intelegem mai bine problema,si speram in ajutorul d-voastra,daca ar fi posibil.

Am sa incep direct cu ce s-a intamplat in urma cu 1 an de zile,la inceputul vacantei de vara,cand intr-o zi am plecat de la serviciu mult mai devreme,si ajungand acasa l-am surprins pe Florin imbracat cu fusta,bluzita cu guler de dantela si pantofi,toate din garderoba fetelor,completat cu rujul de pe buze care il luase de la mine. S-a inrosit la fata foarte tare de emotie (este un copil sensibil si emotiv ) cand m-a vazut si pur si simplu in prima faza,nici nu a vrut sa vorbeasca defel. S-a inchis in camera,s-a schimbat intre timp bineinteles,si intr-un tarziu a iesit de acolo,inca vizibil foarte rusinat. Nu l-am intrebat nimic in acea zi, l-am lasat in pace, insa o discutie tot am avut in ziua urmatoare ( dupa ce vorbisem in prealabil si cu fetele ) .

Marturisesc ca am fost intr-o oarecare masura surprinsa sa il vad imbracat astfel ,insa nu m-a luat chiar total prin surprindere ,avand in vedere ca stiam ca Florin este DIFERIT de ceilalti baieti. Si acest lucru l-am observat de timpuriu,din gradinita,si in primul rand in privinta jucariilor,prefera numai jucariile fetelor (spre dezamagirea si enervarea tatalui care din masini,roboti si motociclete nu il scotea) de papusi nu mai vorbim (cu care se joaca si acum ) isi manifesta interesul pentru rochitzele surorilor,pt. parul lung si pieptanaturile specifice ,culoarea roz + alba,culorile favorite. La gradinita acelasi lucru, socializa aproape exclusiv cu fetitele.

M-am gandit ca e o faza trecatoare,la varste din acestea fragede,mai sunt probabil si alti baietei ce se comporta asa,si in consecinta nu am dat o importanta prea mare. Insa odata cu etapa scolara,clasele primare, nu s-a schimbat nimic,dimpotriva,s-a accentuat ,intr-o dimineata,in clasa I -a mi-a spus : "mami,vreau sa am si eu codite si cordeluta ". Se uita indelung la uniformele surorilor,dimineata cand le pregateam pentru scoala ...

La scoala tot pe langa fete statea si isi facuse prietene (asa cum e cazul si in prezent) .Multe nu prea reuseam sa aflu de la el,deoarece este un copil introvertit, se "deschide" greu,dar intr-un cuvant era fascinat de compania fetelor si numai asta isi dorea,baietii parca nici nu existau pentru el . Nu am avut niciodata nici un fel de probleme cu Florin, a avut mereu si are rezultate scolare f.bune, este un copil linistit,ascultator,dornic sa ajute, foarte harnic si extrem de pedant. De exemplu cand am inceput sa le invat pe fete sa coase, a dorit imediat sa invete si el era pur si simplu fericit ,iar eu ca mama ma bucuram sa vad ca are o indeletnicire frumoasa si utila. Cand ii trimitem in vacanta de vara la bunici la tara, cea mai mare placere o are sa lucreze alaturi de bunica si de surori,a ajuns sa stie la 13 ani sa faca goblen, croseteaza ,tricoteaza, si a inceput sa brodeze !!

Sotul bineinteles tot timpul mi-a reprosat ,si am avut si avem inca destule discutii pe tema asta, ca l-as incuraja ,si ca in loc sa mearga sa bata mingea de fotbal ,el coase in rand cu fetele,si ca numai "aia" care devin homosexuali se comporta asa. Dar il pot obliga sa mearga cu baietii la fotbal sau la orice alta activitate ,daca nu ii face place si nu isi doreste asa ceva ? Iar afara la joaca oricum tot cu fetele din vecini iese. Iubeste gimnastica, patinajul ( de abia asteapta iarna) ,dansul ,iar cand este vreun spectacol de balet la televizor ,il urmareste fascinat. Este talentat la desen, umple pagini cu schite si desene cu rochii,si tinute pentru fete.

Toate aceste aspecte sunt surse de permanenta nervozitate si iritare pentru sotul meu,care la randul lor dau nastere la neintelegeri si conflicte intre noi. Este un tata destul de sever si autoritar (gen- ora de culcare obligatorie a copiilor este la 22 in fiecare zi,inclusiv vacante) si tinde sa fie destul de rigid in abordarea diferitelor situatii,si aici ma refer si la modul in care s-a comportat si inca se comporta in special fata de Florin ,chiar si cu pedepse fizice (urecheat ,pus la colt in genunchi ) pentru lucruri minore,care nu ar fi meritat asemenea corectii...Relatia intre baiat si tatal sau este si a fost una foarte distanta si rece,ceea ce ma doare foarte mult.

Anul trecut dupa incidentul cu imbracatul in hainele fetelor (aflasem intre timp de la ele,ca se mai imbracase de cateva ori inainte sa-l fi surprins eu) am purtat cateva discutii in care mi-a spus ca vrea sa fie fata,sa arate si sa se imbrace ca o fata,si ca nu mai vrea sa poarte haine baietesti. Am incercat cat de bine am putut sa ii explic ca nu este normal ca baietii sa poarte rochii si fuste ,si ca tata ar fi foarte suparat daca ar afla acest lucru. A inceput sa planga,zicand ca el vrea sa arate la fel cu surorile lui,ca nu mai vrea sa poarte parul tuns scurt,si ca il vrea mai lung,etc. Initial nu am fost de acord,ma gandeam la ce va spune taica-sau,ceea ce inevitabil s-a si intamplat,deoarece e genul de barbat foarte masculin,si chiar nu agreeaza notiunea de par lung la baieti,in general.

Dar decat sa imi vad copilul trist si suparat ,i-am permis sa isi lase parul mai lung cu conditia sa il ingrijeasca corespunzator,respectiv fara breton in ochi (a si renuntat la el complet) si cand ajunge la lungimea potrivita,sa si-l prinda la spate in coada,asta mai ales pentru scoala.Iar pe acasa cel putin o bentita. Discutii cu sotul pe tema asta au fost si nu putine,dar pana la urma am reusit sa-l conving sa il lase in pace ,ca doar nu este chiar un capat de tara (desi cred ca daca ar putea,maine l-ar duce cu forta la frizer sa il tunda la 1 cm. ). In prezent, in zilele in care sotul lucreaza schimbul 2, pe Florin il las sa faca ce doreste pe acasa atat in privinta alegerii hainelor cat si al aranjarii parului , de cele mai multe ori si-l piaptana cu carare pe mijloc,si il prinde in 2 codite ,iar despre accesorii nici nu mai spun,se ia la intrecere cu fetele ,de la elasticele multicolore la agrafe,si ceea ce ii place cel mai mult: pampoanele albe de scoala ! Cred ca daca ar putea si le-ar prinde in par in fiecare zi de dimineata pana seara ! Il fascineaza tot ce are legatura cu coafurile, a invatat (si inca f.bine) sa faca tot felul de impletituri,incearca si creeaza diverse pieptanaturi pe parul fetelor,ma surprinde pur si simplu cu cata pasiune ,imaginatie si naturalete face toate aceste activitati atat de specifice fetelor. Eu cand eram de varsta lui, ca fata,vorba aceea,si nu eram nici pe departe atat de atenta cu aranjatul "perfect" al parului .

Referitor la tinuta feminina,daca asta il face cel mai fericit si implinit,eu nu cred ca as mai putea sa il opresc sau sa ii interzic ,din moment ce oricum in trecut a facut-o,pe ascuns,ar face-o din nou,si deci e inutil. Am incercat sa ii schimb modul de gandire,dar degeaba nu am reusit nimic concret,ba din contra acum a ajuns sa imi ceara tot mai multe. Adora sa faca parada modei,sa schimbe pe tinute in fata oglinzii. M-am vazut nevoita recent chiar sa il cert pentru ca lua din dulapul fetelor,haine cu nemiluita ,fara chiar sa mai ceara permisiune. I-am pus in vedere ca daca doreste sa poarte ceva,sa isi aleaga o singura tinuta pt.dupa-masa respectiva ,si atat. Am ajuns in situatia in care trebuie sa le cumpar haine in plus,pentru ca acusi ajungeau si la cearta pe tema asta. Noroc ca la incaltaminte Florin si gemenele au acelasi numar,iar la haine,se potrivesc deasemenea ,baiatul este la 1.57 (si destul de slabut) .

Imi iubesc copii ca pe lumina ochilor,si ca orice parinte vreau sa ii vad fericiti in viata,insa situatia lui Florin imi creeaza o profunda stare de neliniste si tulburare ,ma gandesc la viitorul sau ,ce va fi peste cativa ani,n-as vrea sa ajunga sa sufere. As dori sa inteleg ce cauzeaza acest comportament,de ce unii copii ajung sa se identifice cu sexul opus ? Nu stiu ce se va intampla si cum va reactiona sotul cand va afla ceea ce isi doreste Florin ? imi este groaza sa ma si gandesc la asa ceva ! Ce vor spune rudele ? Sunt o sumedenie de intrebari la care nu gasesc deocamdata raspuns,si sincer ma depasesc. Ce ma sfatuiti ? Ce putem face ? Cat ajuta consilierea psihologica in asemenea cazuri,si cu ce rezultate ? Va multumesc din suflet pentru ajutor !

Cu stima si multumiri pentru atentia si timpul d-voastra,

Camelia