Zi si noapte ma intreb "ce ar fi fost daca...?"

Ce ar fi fost daca as fi luptat, daca as fi avut mai mult curaj? Sunt zeci de intrebari care ma tortureaza de mai bine de un an, zi de zi si m-au facut de nerecunoscut.
Am 21 de ani si am avut o relatie de cateva luni cu un barbat de 24 de ani. Eram indragostita de el, il adoram, era exact ce imi doream. Am ramas insarcinata si totul s-a schimbat. Curand a vrut sa fac avort. Asta pentru ca se impacase cu fosta prietena( aveam sa aflu mai tarziu) si pentru ca asa il sfatuia prietenul lui. Mama a vrut acelasi lucru. Am fost nevoita sa plec in alt oras, sa fug de ei pentru a-mi apara copilul, pentru ca erau in stare sa recurga la orice ca sa-l omoare. M-am intors acasa, am stat 4 luni in spital, am nascut, am un bebelus minunat care e viata mea si tot nu pot trece peste ce s-a intamplat. Ma aflu intr-o depresie crunta. Cum ar fi fost daca as fi luptat pentru tatal copilului meu? Nu ne-am certat, nu am vorbit. Doar am fugit. L-am lasat sa creada ce spun ceilalti, nu m-am aparat, ma crede o nenorocita, nu intelege de ce n-am facut avort. I-am explicat, dar nu intelege. Ce pot sa fac mai mult de atat? Cum sa am liniste? Mai rau e ca il iubesc dupa tot ce mi-a facut.
Vreau sa inchei acest capitol urat din viata mea, dar ma afund mai rau in depresie si nimic nu ma mai poate salva. Sunt obosita, irascibila, trista,nu mai privesc oamenii in ochi in timpul discutiilor care sunt foarte scurte caci nimic nu mi se mai pare interesant, nu ma mai pot concentra, memoria e la pamant, nu mai am pofta de mancare si energie, nimic nu mai are rost, simt ca sunt vinovata ca n-am luptat la timpul potrivit si acum nu mai pot face nimic, ma simt slabita.
Ce sfaturi imi dati? Am nevoie de ajutor.