Acum nu mai am pe nimeni, stau doar inchisa in casa

Ar fi prea multe sa va spun dar o sa incerc sa nu ma pierd in cuvinte si sa descriu situatia pe scurt,atat cat pot.Ma simt nevoita sa incep descrierea situatiei de dincolo de existenta mea.Mama mea ma nascut aproape de varsta de 30 si ceva,ea avand deja 2 copii(o fata si un baiat)adolescenti.

A fost nevoita sa ma nasca deoarece ea a fost pe moarte si doar nasterea unui copil o mai putea salva.Si asa a fost!Cat a fost insarcinata cu mine am inteles ca a avut numai probleme cu neamurile lui tata,a fost batuta,alungata,trista,si era in 7 luni..

Apoi am venit eu,stiu ca atunci cand eram mica nu puteam sa stau fara ea,urlam daca ma lasa in alta parte,si mai stiu ca pe tata il idolatrizam pentru ca el era mai bun si ma rasfata,acum situatia sa schimbat.

De mica am fost un copil amarat,purtam rochite imprumutate de vara mea,nu aveam prea multe,dar de foarte mica iubeam asa mult sa fiu chic,sa imbrac rochite.Papusii nu aveam,decat cele de moda veche,iar fetitele din blocul meu nu se jucau cu mine ele avand barbie.
Inca de mica am fost putin ciudata,cand eram bebe mic,primele zile de nastere,pentru a ma trezi mai rapid din somn pentru ca fratiilor mei le era drag de mine,au pus un teanc de fulgi de gaina pe mine,de atunci si pana in zilele noastre am o oroare de fulgi de gaina,au aceasi initiala ca numele meu,dar imi provoaca teama si scarba,ca un sarpe.

Gradinita am facut-o la oras,clasa I la tara,apoi am fost mutata cu scoala iar la oras,dar mi-a placut mai mult cand traiam la tara.Pana aici am descris pe larg,de aici o sa descriu seria evenimentelor cu abrevire.Am fost de mica o fetita cuminte,prea cuminte,la scoala continuam la fel ca in copilarie cuminte,dar nu aveam haine asemanatoare colegiilor mei si pentru asta eram rasa,batjocorita,dar nu-mi pasa,eu eram inocenta.Aproape de terminarea ciclului gimnazial familia mea a vandut apartamentul si sa mutat in alt cartier,mult mai rau famat,si atunci a fost greu pentru ca aveam si eu niste prietene.Dar calvarul meu abia acum incepe...

Cant de la varsta de 5 ani si intre timp mi-am dat seama ca acesta este talentul meu cel mai mare,pe langa literatura si sa vorbesc oamenilor(calitati de lider)dar sa si sfatuiesc,ajut.In scoala eram un copil normal ,doar ca la limba spaniola eram de olimpiada,iar la matematica eram nula,niciodata nu mi-a placut acele calcule,litere reci,eu aveam imaginatie si iubeam literatura.Prin a 7-a parca ,a venit o profesoara noua de matematica,ca ni le schimbau ca pe ciorapii,n zapacise.

La celelalte din urma imi iesea si mie media cu un 5 amarat acolo,dar aceasta cand a venit tremuram toti de frica.O femeie inalta,grasa,rosie in obraji,tunsa scurt,blonda.La ea la ora tremuram toti de frica,multi dintre noi stateam nemiscatii.Ea impuse o regula sa vina la fiecare inceput de ora sa ne controleze pe toti la tema,si multi dintre colegii mei primeau bataie.Eu am scapat,pentru ca tema mea era mai mult gresita decat buna,dar trecea repede peste mine.Nu ma scotea niciodata la tabla,stia ca sunt fraiera, din lucrari,tin minte ca isi pitigaia glasul si ma imita cand am spus eu:/eu nu ma pricep la matematica/.Cand dadeam lucrare pe lucrarea mea oricum nu statea prea mult sa se uite ca imi punea 1 sau 2 direct,nu era nimic bine.

Era foarte mirata cum la celelalte materii invat excelent,si la ea,singura materie sunt aproape corijenta.Eram pe la mijlocul semestrului,in clasa a VIII a cand m-am gandit sa ma duc la dansa la meditatii ca sa trec si eu clasa,logic meditatii cu plata.Abia suporta sa ma vada,cred ca nu-mi suporta firea.Mai erau vreo 2 copii la meditatii,eram 3 la o masa din mobila lucioasa de lemn ,dar eu stateam langa ea,asa a vrut ea,si de fiecare data cand raspundeam gresit imi dadea cate una,nici nu stiam ca loviturile ei o sa ma marcheze asa mult.Apoi a urmat incheierea medilor,a incheiat la toti,pe mine ma lasat ultima,ma scos in fata clasei si ma tinut toata ora,a inceput sa ma jigneasca si sa-mi faca urari pentru viitor legandu-se de viata mea personala.Dupa ce ora a luat sfarsit m-am dus in banca,si am avut un fel de soc din cauza batjocorei ei ca nu mai puteam sa ma opresc din plans,un copil a anuntat-o ca plang,a venit la mine impunator si mi-a spus ca plang degeaba,ea nu mi-a facut nimic.Eheee daca stiam eu cat am sa o urasc....

Apoi a urmat examenul de capacitate,la care,ghiciti si singuri,am picat la matematica.Imi amintesc ca nu am iesit o saptamana din casa,am stat doar sa plang.Apoi a urmat scoala de arte si meserii unde am jurat ca nu o sa mai invat deloc ca revolta pentru insuccesul avut,dar nu a fost ca mn,fara sa vreau,tot invatam,eram in continuare cea mai buna din clasa la literatura.Eram un copil cuminte,imbracat la uniforma,in prima banca,ma intelegeam bine cu diriginta,eram pusa chiar si casierita clasei.Dar comporamentul meu era ciudat,plangeam din orice,ma suparam repede.Eram mai grasuta si baietii faceau misto de mine,a fost adus si un consilier scolar ca sa vada care e problema intre mine si ei.Apoi a venit mama la scoala sa-i explice doamnei diriginte ca sufar de o problema emotionala si din accea clipa diriginta sa schimbat,ma punea in ultima banca,izolata de toti,ma obliga sa ma imbrac la negru,ma facea numai nebuna.

Eu trecand prin arte si meserii,apoi an de completare,apoi liceu,si seral,am facut vreo 14 clase dar mi-a prins bine.Aceasta diriginta ma chinuit pana anul acesta,acum un an, din cauza ca nu intelegea de ce ma imbrac asa colorat,ma jignit,a vrut sa ma bata,ma dus ca pe o detinuta la directoare care i-am explicat ca am trecut printr-o serie de probleme si ma imbrac destul de decent,nu e vina mea ca iubesc asa mult culoarea rosie,si o port ca sa imi ridic singura moralul,culoarea inveselindu-ma,directoarea a zis ca daca sunt bolnava sa ma duc la o scoala de handicapati,halal directoare.In tot timpul acesta eram o fata cuminte,veneam de la scoala acasa si invers,nu ieseam p-e nicaieri,cartierul in care locuiam si locuiesc si acum mi se parea urat,nu aveam treaba cu nimeni.Zi de zi stateam in casa si compuneam poezii,cantam,visam la printul cel frumos,credeam ca toata lumea e buna,eu eram o fata vesela din fire,povesteam la toata lumea gandurile mele,si am gresit,pentru ca majoritatea m-au ranit.

Iata a venit si printul visat,era atat de tandru si frumos,prima mea iubire,imi jura iubire,era atat de frumos parca traiam pe un nor.Dar visul sa intrerupt cand ma parasit pentru o fata care purta acelasi nume ca mine.La inceput nu stiam ca ma va afecta atat,apoi am inceput sa-i dau mesaje,era rece,indiferent,apoi i dadeam sute de mesaje,apoi rugam pe toata lumea sa-l sune sa-i spuna ca sufar,ca nu mai rezist dar nu-i pasa.La sunat cineva intr-o seara de mila mea,iar el ia spus ca nu ma iubit niciodata,apoi am facut o criza si m-qam rugat pe treptele bisricii,am jurat ca o sa ma razbun.Apoi totul sa transformat intr-o obsesie,il visam,il vedeam peste tot,cazusem la pat de atata plans.Am plans doi ani dupa el.

Ma schimbasem,nu mai invatam bine,nu mai vizitam biserica ca deobicei,intrasem intr-o gasca de fete rebele,fumam.Dupa doi ani m-am indragostit iar,parca imi era si frica sa iubesc iar, dar prietena mea versata,cu destula experienta la barbati,nu ca mn,naiva,la sedus,cea mai buna prietena mi-a furat iubitul!Nu am mai vrut sa iubesc,vroiam de atunci sa-mi bat joc de toti baietii,la un momentdat fiind plecata la tara,si plimbandu-ma trista,mi-a trecut prin cap sa ma arunc dupa un pod in apa dar logic ca nu am facut asta.Inca de mica de fiecare data cad eram trista o forta dumnezeiasca imi aparea in vis,am avut parte de multe semne si minuni,mereu in vis imi apare o femeie in alb,mereu mi se spune sa lupt,sa nu mor,sa nu ma dau batuta,cea ce ma face sa cred ca o forta de sus ma protejeaza.

La un momentdat vazand ca am reactii din ce in ce mai ciudate m-am dus la un psihiatru si psiholog dar in vremea aia nu am luat eu prea mult in seama,nu stiam ce mi se intampla.Stiam doar ca am fost un copil bun,cu principii foarte stricte,decat sa fac cuiva rau mai bn sufar eu,nu am iesit din vorba parintilor,niciodata nu mi-am trait viata.Mama,o fire care face toata treaba in locul meu,imi aduce mancarea pe tava,eu sunt o buna cofidenta,o fiica buna,dar chiar si asa simt ca nu poate sa ma inteleaga,e genul de om care te impovareaza,daca te vede trist iti mai spune si ea una sa fi si mai trist,eu tind sa cred ca sufera de probleme psihice,un doctor chiar mi-a confirmat,a trecut si ea prin multe in viata,cand se supara,urla,arunca,face urat,ultima data a luat cutitul,chiar si asa fara ea as muri,ea ma rasfatat destul de mult.Cu tata nu mai ma inteleg asa de bine ca atunci cand aveam 5 ani,el este genul de om care mereu crede ca este victima,ca el mananca cel mai putin,ca el vizioneaza l tv cel mai putin,etc.

Amandoi sunt pensionarii iar eu stau cu ei fratii mei fiind casatoriti.Mama cunoscand un director de la o statiune de probleme psihice sa gandit sa ma duca la el la cabinet,si am observat ca toti psihiatrii adica cel putin unii l care am fost e,in loc sa te intrebe cu adevarat care e problema ta,se da la glume cu tn.Directorul acesta mi-a propus sa ma duc o saptamana la statiunea lui argmentand ca acolo e frumos,zona de munte,o sa vad altii oameni,o sa meditez cu privire l linistea mea interioara,eu am refuzat,argumetand cea ce eu am vazut prin filme ca se intampla in sanatorii dastea.

A spus ca ma lasa sa ma duc cu mama iar apoi am acceptat.Acolo era frumos,aer proaspat,puteai s iesi prin curte sa te plimbi,sa vizitezi manastiri,stateai in propriile haine,in plus mi se spunea''fata frumoasa'' deoarece ma aranjam f mult si le eram draga,eram rasfatata asistentelor,aveam tv,erau alte fete de varsta mea,dar p alta parte timpul trecea asa de greu,vedeai acolo atatea cazuri care mai de care mai infricosatoare,si intr-o seara eu nefiind obijnuita sa iau pastile,mi sa facut f rau,au chemat pana si doctorul de garda,tin minte ca lesinam din 5 in 5 min ca am speriat pe toata lumea din salon.Dar am trecut si peste asta si tot la recomandarile alor mei m-am dus la o doamna psihiatru,sunt foarte buna prietena cu ea,imi spune ca sunt f inteligenta,i povestesc pe la ce festivaluri de muzica mai m-am dus si multe chestii ,se observa ca-i face placere sa vorbeasca cu mn,de 5 ani urmez tratament cu coaxil,calmepam,xanax dar nu-mi place de ea ca nu comunica cu mn,nu-mi spune cum sta situatia,imi da doar tratament si in rest vorbim de orice,numai de situatia mea nu,am intrebat -o si daca o sa pot opri tratamentul,sau daca o sa pot avea copii si nu mi-a raspuns,ma bate l cap sa ma interne o saptamana,eu nu stiu ce sa fac,nu cred ca internatul e solutia,sa ma plictisesc pe acolo,sa vad atatea cazuri ciudate,si i fond cand ma voi intoarce acasa sa o iau iar de l 0 cu boala din cauza acelor probleme,nu stiu ce sa fac,pe alta parte nu mai am banii nici sa consult iar un terapeut..In plus eu din cauza bolii,dupa ce plang am atacuri de panica,sufar de nervii la stomac(daca ma trezesc dimineata fac criza)de 5 ani dorm cu mama,imi e urat sa stau singura in casa,de multi ani ma auto-protejez,numai ma uit l filme sau stiri despre crima,ascund brichete,curele,acetona ,tot ce mi-ar face rau,din cauza logicii si a credintei eu niciodata nu as face rau mie desi stiu ca boala schimba si cel mai puternic om,dar eu de frica ca intr-o zi nu o sa mai fiu puternica si o sa fac,mai bn le ascund,ma auto-protejez.

Nu-mi place de dna doctora ca nu-mi spune nimic,imi da pastile exact cum dai boabe l gaste,cu tona,uneori cred ca fara rost pentru ca boala mea este aceea a sufletului neputand sa scot de acolo ranile sa dau delete,neputand sa uit trecutul,in mod special profesoara care ma batut care o visez mereu,cineva mi-a spus ca ar fi murit s ca pe patul de moarte m-ar fi chemat l ea,daca ar fi in viata am ura atat de mare inca n stiu de ce as fi in stare,as vrea sa plateasca ca mi-a distrus viata.Anul acesta am terminat liceul si diriginta ia parut rau pentru tot ce mi-a facut,a regretat si in ultimul an a inceput sa se comporte ca o a doua mama.Acum ca am terminat scoala nu-mi gasesc de munca,si stau toata ziua inchisa in casa,as dori sa-mi gasesc o ocupatie,orice,numai sa ies din casa,ca de l 15 ani de cand m-am imbolnavit pana acum la 21 am stat mereu inchisa numai n camaruta din care va scriu si acum.As vrea sa lucrez ceva dar in Ploiesti se gaseste f greu,orice chiar si voluntariat,sau sa ajut persoanele bolnave,sau sa ma inscriu intr-o institutie,dar aici in Ploiesti nu gasesc nimic.

Am cateva prietene false,de cand am boala am devenit un gandecel pt ele,dar si din cauza ca eu vad viata mult mai in ansamblu ca ele,nu sunt superficiala,si stiu ca teoriile mele le combat pe ale lor pt ca modul meu de a privi lucrurile e pretios,in plus ele sunt f geloase pe modul cum ma imbrac,intr-un final am ajuns sa ma rog de ele sa iasa cu mn afara iar ele pentru ca imi cunosc punctul sensibil se lasa rugate,mi-am injosit demnitatea,de la un timp inventeaza orice pretext ca sa numai iasa.Simt ca nebunesc in casa,am fost si la un psiholog dar nu mai am bani sa platesc sedintele,acolo am fost sfatuita sa ies singura afara ,si am incercat si sunt f trista cand ies singura,nu am cu cine sa vorbesc,si simt ca ma imbolnavesc mai rau.Am un prieten,sunt logodita de 5 ani,l-am cunoscut la tara,el ma ascultat,ma inteles de la inceput.

Este foarte sarac,mai are 2 fratii,unul are un handicap,locuiesc cu toti in 2 cameri,tatl e alcoolic isi bate nevasta,mama lui este o dezordonata,este saraca dar nu si harnica,educatia prietenului meu nu este buna,este dezordonat,abia daca se ingrijeste,nu se poate desprinde de mediul acela si nici de discoteca.Vine odata la 2 sapt l mine.In 5 ani de zile niciodata nu ma dus la el acasa,i este prea rusine,e sarac lipit. Eu fiind aici la Ploiesti aflu de la fratii mei ca prietenul meu nu e asa ingras cum pare,se duce prin discoteci si multe altele,dar eu mereu i-am luat apararea.

Nu-mi asculta sfaturile care le dau,ia decizii gresite care i aduc ghinion,e f incapatanat,toata lumea stie ca ma iubeste ca pe o parte imi arata,dar uneori isi da in petec,uneori cred ca este foarte impocrit ori ca sufera de dubla personalitte,aici e bun,aici ma face sa plang prin dezamagiri.In plus ma minte f mult incat nici nu mai stiu cand minte sau spune adevarul,stie ca il iubesc,stie prin tot ce am trecut dar cred ca mi-a prins si putin punctul sensibil,stie ca doar pe el il mai am si ca el este speranta mea si el da cu speranta de pamant.

Il rog de 5 ani sa inceapa la casa,ca pamant are si mereu ma duce cu vorba,parintii sunt niste nenorociti care nu-l ajuta cu nimic,tatal lui e un om violent ,betiv,si eu nu as vrea sa ma mut in asemenea curte pentru ca sufar de depresie si am nevoie de liniste,nu de un om asa.De curand ne-am pus de acord sa cumparam o casuta din lemn,din acea d-a gata un fel de cabana,si sa incepem si noi o viata de familie,dar nu stiu daca vrea sa stranga banii sau ma minte in continuare,si problema ar mai fi ,sa vedem unde punem cabana ca la familia lui in curte nu vreau.Cand a venit parintii lui sa vorbeasca cu ai mei tatal lui era mort de beat.

Prietenul meu are un suflet mare,munceste pentru intreaga familie,i intretine,de la varsta de 14 ani,lucreaza in constructii si este f priceput,dar de atata munca are probleme cu spatele.Iarna trecuta a stat si aici l mn l Ploiesti dar nu ia placut l oras si ma parasit...sa intors la ai lui,si baiatul bun ,a dvenit un monstru,ma facut sa plang 3 luni,nu avea de gand sa s mai impace cu mn,cineva din familia lui il influenta,nici acum nu stiu ce i sa intamplat,parca nu mai ma iubea,ma injura intruna,toata lumea zicea sa-l las ca e un nemernic,ca el nu se compara cu mn,ca eu sunt mult mai inteligenta si in plus nu ma merita,si intradevar puteam avea orice baiat dar imi era greu sa incep o relatie iar,eram obosita dupa atatea esecuri.

De cand ma lasat primul iubit am facut o obsesie,nu suport sa fiu parasita,si prietenul de acum mi a jurat ca nu o sa faca asta niciodata dar ceva il schimbase,nu mai stiam ce sa cred despre el,el care imi arata mereu iubire.Unii oameni rau intentionati sau mai putin,imi spunea ca ei cred ca nu ma iubeste,ca a stat cu mine din mila,oricum tot eu m-am dus dupa el,m-am umilit sa n impacam,si acum se poarta frumos dar am ramas cu frica sa nu-l apuce iar vreo toana,am observat ca uraste cand fac crize deci incerc sa ma port frumos pt ca intradevar cand fac crize sunt f insuportabila.

Mare parte din nefericirea mea de acum se datoreaza lui,l-am rugat sa stranga banii pt casa si sa nu m- ai ma minta,eu sufar,am pe suflet mie de griji,traumele din trecut,faptul ca s-ar putea ca viitorul copil sa s nasca prematur sau handicap(cand voi avea) tin sa precizez ca nu am iesit din cuvantul lui mama,prietenul meu a stat 5 ani dupa mn,l 21 de ani,acum mi-am inceput viata sexuala,am atatea pe suflet,visez seara de seara ca sunt in casuta mea de la tara si duc o viata linistita,ca am o fetita sanatoasa,ma visez mireasa,astea sunt visele mele cele mai mari dar par sa nu se mai indeplineasca.

Acum nu mai am pe nimeni,stau doar inchisa in casa,prietenele ma refuza,de l munca nu ma suna pe nicaieri,il mai am pe el,vorbim la telefon,si abia astept sa vina la mine(vine odata l 2 sapt)el este speranta mea si sper sa nu ma mai dezamageasca.

Ce sa mai ma fac?