Din pacate acum 2 zile am descoperit ca tatal meu isi continua linistit relatia cu acea individa. Se plimbau linistiti pe strada ca 2 indragostiti, el avand tupeul sa-mi faca cu mana. Sunt revoltata si scarbita de comportamentul tatalui meu(pe care cu greu il mai pot numi "tata"). N-au trecut 2 luni de cand am inmormantato pe bunica(mama mamei mele) si ma tem ca daca as dezvalui mamei intalnirea de gradul 3 de zilele trecute as imbolnavio si nu-mi doresc sa o supar mai mult decat este deja(ea fiind extrem de apropiata de bunica mea in acest moment trece prin niste momente foarte grele).
Dar in acelasi timp simt ca daca tac ii insel increderea si ii ajut pe nenorocitii aia sa-si continue viata linistiti batandu-si joc in continuare de noi. Revolta mea este cu atat mai mare cu cat principalul vinovat al mortii bunicii mele este el (bunica mea a murit de singurate, din cauza ca domnul avea "remuscari" a hotarat sa o viitam mai rar ca sa nu-si dea seama). Imediat dupa inmormantare a plecat in mall (probabil sa se vada cu ea).
Toata aceasta situatie ma revolta, ma scarbeste. Ma doare sa vad ca tatal meu nu da 2 bani pe familia care i-a fost alaturi, care l-a ajutat si l-a sustinut mereu si s-a sacrificat pt ca el sa ajunga cu cariera in locul in care este acum. Zilnic incerc sa ma abtin sa nu ma duc peste ei si sa-i omor cu mana mea.
Imi urasc tatal care sta linistit cu amanta lui, care imi chinuie mama cu false probleme si care doarme linistit, in timp ce eu, copilul lui nu pot sa dorm din cauza remuscarilor fata de mama mea. Nu este normal si nu este corect. Este un monstru de egoism si nu o sa-l pot ierta niciodata.
Sper doar sa nu ii mai vad vreodata impreuna in fata mea sfiidandu-ma si razandu-mi in nas pt ca eu o sa-i omor. Prea multa suferinta pt fericirea unor javre.
Va inteleg toata revolta, furia pentru ceea ce considerati a fi comportamentul nepotrivit al tatalui dvs. Probabil ca si este nepotrivit.
Pe de alta parte as vrea sa va spun ca va asumati responsabilitati care nu va apartin. Comportamentul tatalui dvs., loialitatea lui fata de sotia lui nu va apartin.
Dvs. nu sunteti responsabila nici de calitatea relatiei parintilor dvs. in calitate de soti, nici de incalcarea unor norme din aceasta relatie care nu va apartine.
Singurul lucru care va apartine este relatia cu fiecare parinte luat separat.
Spuneti ca tatal dvs. nu este loial "familiei". Eu inteleg mai degraba nu este fidel sotiei lui, lucru care nu ar trebui sa intre in niciun fel in responsabilitatea dvs. Este o problema a cuplului, pe care trebuie sa si-o rezolve cuplul, nu familia extinsa.
Imi dau seama ca aceasta delimitare poate sa vi se para putin prea "tehnica" sau chiar cinica, lipsita de empatie insa din pacate asa stau lucrurile. E trist cand o relatie de cuplu nu mai merge bine impreuna insa ei sunt singurii care pot repara ceva (daca e ceva de reparat) si nu copiii.
E neplacut si riscant sa intrati intr-un rol de mediator in relatia de cuplu pe care o au parintii dvs. pentru simplul motiv ca o relatie de cuplu are doi actori, nu trei sau mai multi. Doar doi.
Permiteti-le parintilor dvs. sa isi rezolve problemele daca vor si daca pot, asa cum stiu, fara sa faceti tabere. Aveti nevoie, in egala masura, de o relatie atat cu mama dvs. cat si cu tatal. Tatal dvs. poate fi un angajat lenes sau un vecin barfitor sau un sot infidel dar un tata bun. Nu incurcati rolurile. Singurul rol care puteti relationa cu tatal dvs. este cel de tata. Celelalte (chiar daca va deranjeaza) nu va privesc in mod direct.
Va urez mult succes in continuare.
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment