am devenit prizoniera in propria casa si viata

buna ziua,
ce sa fac?sunt de 18 ani cu un barbat mai mare ca mine cu 20 de ani si de aproximativ 11 ani suntem casatoriti legal. avem doi copii . relatia noastra a mers relativ bine pana la casatorie,dupa aceea am devenit prizoniera in propria casa si viata. mai exact spus, desi neglijent de la nunta cu dorintele si sentimentele mele, in mod paradoxal, a devenit foarte posesiv si gelos, punand asupra vietii mele un control total.

fara prietenii, fara vizite singura la parinti, frati , surori, fara mers singura la piata sau magazine, fara control asupra veniturilor din casa. pentru absolut tot ceaa ce vreau sa fac, de atatia ani, trebuie sa ii cer voie lui.si, fireste, nu prea am voie la multe lucruri, pana si medicul trebuie sa mi-l aleaga el!!!!!!!!!

sigur, e cam greu de crezut cum am suportat, si recunosc ca in mare parte eu am fost de vina acceptand situatia, insa pt mine familia si copii reprezinta foarte mult, iar el are o problema DOAR cu mine, in rest, face impresie buna in jurul lui, poate doar copiii,in ultimul timp, si-au schimbat parerea despre el.

daca la inceput am putut sa trec mai usoar peste aceasta situatie, constat ca acum, cand am si eu 50 de ani, imi este din ce in ce mai greu sa fac fata rautatii si atitudinii lui de stapan fata de mine. simt ca ma sufoc, ca am nevoie sa respir.

m-am gandit sa il parasesc , am si eu casa mea, dar a implinit deja 70 de ani si nu cred ca s-ar descurca singur, iar daca i s-ar intampla ceva, doamne fereste, m-as simti vinovata ca l-am lasat la batranete si nu cand era mai tanar, desi este in putere , iar de viata sociala , slava domnului,nu el duce lipsa!

Nici macar sex nu facem de 9 ani( problema fiind la el, cel putin asa se scuza) si totusi, de ce nu ma pot desprinde? de ce nu gasesc o iesire rezonabila, care sa -mi dea linistea si sa-mi redea viata pe care , practic,simt ca mi-a furat-o?
si eu sunt om, si eu am nevoie de multe!...
multumesc.dana