Am divortat degeaba?

Pt.a-mi explica mai bine trecutul din franturile de fapte relatate la intrebarile anterioare-,,Vor dura mereu aceste regrete insuportabile?'' si ,,Sa dau o dragoste pt alta?''publicate la Intrebari-revin cu explicatii si alte nelamuriri,legate de propria-mi persoana.Uneori parca mi-e teama de propriile reactii sau schimbari pe care le-as putea putea provoca vietii mele.Oricum,ceea ce simt e ca nu-mi gasesc nicicum locul,nu simt un echilibru sau o multumire.Nu ma simt nici stapana pe mine,pe viata mea,uneori ca un copil pierdut care alearga dupa vise si stari imposibile...Multi ar spune ca asa e viata.Dar eu simt ca nu...Nu am nici satisfactii profesionale,nici materiale.Pe plan intim,am momente de implinire,pe care le pierd in haosul cotidian si sufletesc.Imi doream mult un copilas,dar stiu ca el nu va schimba nimic .De mine depinde tot.Sa-l condamn si pe el la nefericire?As putea fi o mama buna?I-as putea asigura un trai decent.Nu cred...
Mai sunt si fantomele trecutului ,care-mi bantuie visele si viata,facandu-ma sa ma simt vinovata pt.unele alegeri sau abandonuri.Poate analizez prea mult,dar caut implinirea.In acelasi timp,ma simt si blocata,in criza de timp si de identitate.Poate vreau sa ma cunosc mai bine,apeland si la experienta altora....
Iata una din framantarile mele.Vreau sa aflu daca nu am divortat fara motiv,degeaba.De aceea,voi relata cate ceva din vechea casnicie,cu riscul de a fi insistenta,plictisitoare.Acum sunt recasatorita,
Timpul a trecut,el si-a refacut viata,intr-un sfarsit,desi parea f. afectat de aceasta despartire.Stiu ca l-am ranit si imi pare tare rau.Dar situatia afost ,,Care pe care''.
El locuia cu parintii sai intr-o gospodarie decenta,dar nu avea ocupatie.Intre noi a existat un magnetism de nedescris,inca de la inceput.Dupa vreun an ,am decis sa ne casatorim.Tin minte ca,prima data cand mama sa m-a vazut,a inceput sa planga.ERa dora peludiul ciudateniilor ce au urmat. Mutata la ei,am aflat ca socrul nu o mai primea in casa pe fata lor.Soacra a sarit sa ma atace ,chiar fizic,pt ce eu,o straina am acest drept si fata ei nu.A iesit rau,umbla dupa mine sa ma scoata afara si sotul tinea usa sa nu dea navala peste mine.Asta a trecut,ea avand si momente cand era o femeie f de treaba si blanda.Au urmat alte atacuri.Cand se supara,se inchidea in casa,refuzand orice contact,mancare ,tot.Saracul meu sot,incerca sa o impace cum putea el mai bine.Si eu incercam acelasi lucru,considarand-o o femeie care a suferit din cauza sotului-caci asa am aflat.Incerca,uneori sa-l discrediteze pe sotul meu in fata mea,spunand ca ,,nu e bun de nimic''.Eu ma suparam cel mai tare si ii luam apararea mereu.Desi aveam momente cand voiam sa plec-chiar cateva tentative,imi dadeam seama ca il iubesc si nu-l pot abandona.Totul s-a amplificat cand el a pierdut banii maica-sii pe un contract de munca in strainatate.O romanca ,a facut false promisiuni si ne-a prostit pe toti .Mama lui avea cea mai mare incredere in acea persoana.Din acel moment,scandalul a atins cote insuportabile.In crizele ei,tot mai dese,ii dorea moarteta sotului meu,il badjocorea unde il prindea.Eu sufeream alaturi de el,incurajandu-l.L-a alungat si de acasa si am stat la ai mei un timp,apoi eu am vrut sa-i impac,ca il vedeam suferind.Ma consolam cu gandul ca atunci cd va avea un serviciu ,vom deveni independenti.Si ca vom sat separat.Peste 6 ani,el a intrat intr-un serviciu destul de bun.De copil ,el se declara inca nepregatit,cu toate ca eu imi doream deja.Apoi nu mi-am mai dorit,imaginandu-mi chinul la care l-as supune acolo.Dezamagirea mea a venit .cd el a spus ca el vrea sa ramana acasa cu ai sai,mereu.Si cu mine.Eu incepusem sa urasc locul acela,plangeam in fiecare week-end.Era si un loc izolat.Dar aveam si niste prietene confidente ,care cred ca m-au salvat de la nebunie,caci ma mai confesam lor.Si mergeam ma \i departe.Intre timp,soacra a suferit un atac cerebral.Toti am stat pe langa ea,pana s-a recuperat,paralizata si neputand vorbi.Si fata ei,care revenise demult in sanul familiei a ajutat-o decisiv.Cand credeam ca furtuna s-a potolit,ea ,dupa ce s-a refacut,a inceput cu aceleasi scandaluri si crize.Sotul mi s-a imbolnavit si a stat la ai mei mult timp,cu tratament.Soacra a venit duoa noi,cu lacrimi in ochi si ne-am intors.Relele tratamente au continuat.Noi nu aveam bucatarie si baie la noi si le foloseam pe ale ei,fiind in aceeasi curte.Cand avea criza,inchidea tot sau arunca oalele mele afara.
Odata obtinut serviciul sotului meu,speranta mea a reinflorit.Ma vedeam departe de ei,doar cu sotul meu .Trebuia sa stau si singura cu socrii cu saptamanile,ca el avea serviciul departe.Intr-o seara,ea m-a acuzat ca am venit tarziu ,ca nu am grija de casa,cu toate ca eu stateam peste program pt.o bruma de bani in plus.Anterior,ma suspectase si ca l-as insela pe el,dar asa,mai mult in gluma.Sotul meu stia ca nu e asa ,deci nu am avut alte probleme.M-am enervat atat de tare ,ca am spart o farfurie,caci mancam.S-a repezit sa ma bata si eu i-am tinut doar bratele sa nu ma loveasca.De aici,ea a spus sotului ei ca am batut-o si scandalul era gata iar.De data asta mai grav.Sotul meu nu a crezut-o ,cunocand-o,dar socrul m-a atacat dur,cu amentintari.L-am infruntat si am lecat la ai mei.Sotul meu a venit sa ma convinga sa ma intorc,Am avut cateva tentative,dar atmosfera era insuportabila.El a spus ca nu va pleca de acolo.Ranita,i-am spus ca nu mai vin acolo,doar daca el vrea sa vina sa stam separat,singuri.Nu a vrut.Am mai vb la telefon,dar el a ramas pe pozitie-viata lui e acolo.Stiu ca ma iubea.Si eu il iubeam inca.Dar nu ma putea distruge pt.el.Asta era concluzia mea.Am dat divort,prin consimtamant
In timpul divortului,m-am indragostit de un om deosebit.El m-a ajutat sa depasec suferinta.Dar,mai tarziu,m-a facut sa sufar,si el.(A se vedea celelalte intrebari date mai sus,unde desciu pe scurt si relatia cu el).
De ce e pt mine atat de important sa aflu despre trecut? Vreau sa ma iert eu?vREAU SA MA INTELEG MAI BINE?
Care e concluzia dv?Am divortat fara motiv?M-am aruncat prea repede intr-o noua relatie?Poate asa fug eu de suferinta?