?
De trei zile...cu foarfeca.Nu sunt taieturi mari...iar atunci cand o fac intru intr-o stare de euforie, ca si cum prin zgarieturile alea insangerate se scurge moartea si disperarea din mine.Stiu ca nu e tocmai un lucru normal dar nici nu simt ca ar fi gresit.Imi e frica numai sa nu afle cineva pentru ca toata lumea ar innebuni si sunt sigura ca nu as suporta atata presiune.Nu cred ca sunt nebuna... am micile mele probleme dar ma descurc cu ele si nu vreau sa fac o scena din asta.Nu am nevoie de compatimirea nimanui.De fapt nici nu stiu ce intrebare sa pun...doar ca ma simt ciudat si nu stiu ce sa fac.
Apelati la un psihoterapeut. Parerea mea este ca inconstientul dvs. e activ, consecinta acestui fapt fiind ca va faceti rau singura. Agresiunea orientata impotriva propriei persoane a atins cote alarmante si e foarte probabil ca va creste progresiv daca nu primiti ajutor cat mai curand din partea unui specialist.
Faptul ca va simtiti ciudat ar putea fi un lucru bun in acest context. (In sinea dvs. realizati ca nu sunteti ok si aveti nevoie de ajutor din partea cuiva, astfel incat, simtindu-va confuza si dorind o clarificare, ati gasit o cale de a-l solicita.)
Oana Serbescu
life coach
Trackback URL for this post:
http://www.psihoterapie.net/trackback/10304
taieturi
Taieturile au istoria lor.Reprezinta un comportament compulsiv in general si apar dintr-un motiv.Eu nu va pot spune motivul,dvs il stiti mai bine insa e posibil ca acum sa nu stiti care. Nu zice nimeni ca sunteti nebuna aveti doar un moment prost in viata dvs insa taieturile nu reprezinta o solutie.Solutia e sa cautati de unde apare dorinta asta de a va taia.Trebuie cercetat.O perioada sa apelati la un terapeut nu ar strica.
Oricum ceva nu e ok in viata dvs de a-ti ales calea taieturilor.
Post new comment