amanta sau iubita?

buna am 24 ani acum in martie si anul trecut am pus capat unei relatii de 5 ani,a fost fff greu dar consider ca am luat decizia cea mai buna pt mine,nu mai eram fericita,vroiam mai mult si el nu a vrut sa imi ofere ma mult...dar acum am cunoscut pe cineva..un baiat care mi-a intors lumea pe dos...este asa de bine cand ma tine in brate,cand ma saruta ,cand ma alinta,insa el are prietena de 3 ani de zile...mi-a zis ca nu e fericit cu ea si se vede cu ea o data pe sapt si cu mine sta in fiecare zi,am iesit in orash si m-a luat de mana desi nu ma asteptam,daca il vedea cineva cunoscut ca tine de mana pe alta fata decat prietena lui?a zis ca nui pasa...am vrut de multe ori sa pun capat acestei relatii,nu pt ca nu sunt fericita cu el ci pt ca sunt amanta..
cand sunt cu el simt ca totul e bine,niciodata nu am simtit ce simt cand sunt cu el...acum a plecat in concediu 2 sapt la parinti pt a se gandi la aceasta situatie...daca el nu i-a o decizie,o voi lua eu...voi pune capat daca el nu este in stare sa aleaga,spune ca e fericit cu mine ,pai atunci de ce nu pune capat?nu are nici copii nu are de impartit cu ea mai nimik,inainte sa plece in concediu i-a spus unui var ca ma va duce sa ma cunoasca,mama lui stie de mine..nu stiu ce sa cred..ma suna si imi zice ca ii dor de mine...e greu fara el,abia astept sa il vad din nou. dar imi este si frica de momentul in care vom avea acea discutie...si ma gandesc ca chiar daca o lasa pe ea cum va fi apoi?ma va putea privi ca prietena lui ?cineva mi-a spus ca deja ma priveste asa dar eu imi fac griji...cred ca il iubesc si nu as vrea sa il pierd dar daca el nu ia o decizie ,o voi lua eu...daca trebuie voi pune capat...va rog ajutati-ma cu un sfat...cum sa procedez ?

draga mea...te inteleg. am si eu o poveste asemanatoare, poate si mai...dura, ca sa zic asa, doar ca as posta si nu stiu unde. sunt cam noua pe aici, poate cineva ma dirijeaza. ideea e asa: sunt si sotie (cam nefericita ce-i drept), sunt si amanta (din pacate), iar omul pe care-l iubesc e...amantul, la randul lui, casatorit, viata de familie implinita.

singura problema e...diferenta mare de varsta intre noi, din cauza careia el spune ca ii e frica sa inceapa o alta viata alaturi de mine, eu fiind dispusa sa o iau de la inceput. da, doare...doare rau sa stii ca esti pe locul doi, si tu iti doresti cu totul altceva...totul depinde de cat de mult vrei tu sa mergi inainte si sa nu mai privesti in trecut.

nici eu nu pot renunta la el...nu vreau de fapt si, curios ca nici el nu vrea sa renunte la mine. deocamdata mergem asa inainte, pt ca amandoi avem un trecut la care e greu de renuntat si mai e...varsta, care zice el, e cea mai mare pb pt el. pt mine ar fi...eu tb sa iau decizia de a nu mai suferi intr-o relatie care...nu prea merge, adica...nu l-am iubit niciodata si el stie asta...dar avem un copil impreuna si...spune sotul...ca pt asta tb sa mergem inainte...

E greu, pt ca eu sufar si sotul nu vede asta...cat il priveste pe...amant, culmea ca el a vazut asta, dupa ceva timp (ne stim deja de un an si ceva, si parca am fi suflete pereche, chiar si acum).Asa ca, vreau si eu sa intreb pe cineva avizat, care sa-mi dea un sfat. pana atunci, eu nu pot sa spun decat...ca ma ghidez oarecum dupa cuvintele unui mare artist, "the show must go on"...oricum ar fi asta, soarele tot va rasari pana la urma. si eu sufar inca, dar stiu ca tb sa merg inainte cumva...

...am pus capat! am discutat si a ales, nu poate fi asa cum vreau eu,dar are nevoie de mine si ii sunt scumpa..........

am luat propria decizie cu toate ca nu a fost deacord, nu stiu daca v-oi avea forta sa-l resping cu toate ca nu asta imi doresc...incerc sa-l ignor, nu raspund la telefon......dar vreau sa-i raspund sa-i spun ca IL IUBESC, este unicul care as dori sa-l vad, vreau sa-i aud vocea, vreau sa-i simt mingiierea, il vreau alaturi.........de ce nu intelegi ma zbat ca un sarpe pe uscat, fara vlaga, fara dorinta de viata...mii dor de EL

Doamne cita suferinta exista??? de ce doare, de ce??? am nopti nedormite si nici nu pot sa maninc, astept sa ma sune,,,
...va renunta? isi va cauta de viata? am fost o intimplare o aventura de car va uita cu umatoarea aventura din viata lui????????
ce fac??? unde ajung???

orice un sfat, un gind orice mi-ar fi de ajutor,
multumesc ca imi sunteti alaturi

mersi LumiCod, mi-ai scris si m-ai inteles corect, da....ma gindesc ca vin sarbatorile si EL nu va fi linga mine, vreau stabilitate, familie, caminul meu cu greutatile si tot ce e bun,....vreau liniste si dragoste, vreau doar sa fiu pretuita atit cit merit.
stiu ca ai drepatate, constientizez, doar ca nu pot depasi momentul, situatia, sau nu sunt pregatita.......

Un pic am sa te contrazic, isi iubeste enorm copiii, le acorda mereu prioritate si atentie, are grija sa-i duca si sa-i ia de la orele suplimentare (engleza, sport, tenis, dans....), doar ca am observat nustiu din ce cauza, comportamentul lor nu e chiar pe masura la ceea ce primesc.....(la telefon)reprosuri, comenzi, cerinte, ....poate doar e influenta mamei care stie ca doar cu copii il poate tine.

EL le ofera TOTUL, doar ca nu este respectat cum ar trebui sa fie un TATA.

Stiti ce nu inteleg, ....este ceva la mijloc care nu pot sa patrund, de ce accepta sa fie un NIMIC in acea familie, fosta sotie dupa cum ii vorbeste si se comporta ,,nu are nici o valoare, (au fost cazuri cind s-a intors de la serviciu si nici usa de la casa lui nu i-a deschis-o),,, permanent aud, sunt doar pentru copii acolo, dar oare copii nu o sa-l inteleaga la un moment dat, cind v-or avea propria viata?oare chiar sa poti sa ai asa o viata??? ce este?

dar comportamentul lui e mai distant si fata de mine, ne vedem fff rar,nici eu nu insist, nu il telefonez, nu ii cer sa ne vedem, il las sa faca alegerea,,,sau poate nu-i alegerea e viata care prefera sa o aiba???....si poate daca nu sunt eu o sa fie alta?

doar il iubesc enorm si sufar in acelasi timp la fel,,,,as vrea doar sa stiu ce poate sa gindeasca un barbat in asa situatie

-