Are 29 de ani dar este complet imatur

Am si eu o problema, si ma intereseaza un sfat psihologic. Tocmai ce m-am despatit de prietenul meu cu care am stat aproape 6 luni. Am fost atrasi unul de altul la inceput, dar inca de atunci am constatat unele probleme la partenerul meu. Are 29 de ani dar este complet imatur, nu este capabil sa isi recunoasca greselile si este de un egoism dus la extrem. Cand spun egoism ma refer la faptul ca nu imi respecta nevoile, nu ma asculta, nu isi recunoste sentimentele fata de mine, de cate ori ii spun ca greseste atunci cand se comporta intr-un anumit fel cu mine nu ma asculta si imi spune ca eu ma iau de el aiurea, fara motiv si el nu a gresit cu nimic.

Ne vedeam doar cand vroia el, eu daca vroiam sa ma vad cu el imi spunea "vedem"...Am inceput din ce in ce mai des sa ma lovesc de refuzuri din partea lui, orice il rugam sa facem refuza...:nu am chef, nu am starea necesara, nu vreau". Tin sa mentionez ca suferea de importanta, este singur la parinti.Am incercat la inceput sa rup relatia cu el, neimplicandu-ma prea mult, si de cate ori ii spuneam ca vreau sa ne despartim devenea furios si incerca sa ma raneasca spunandu-mi diferite lucruri care ma dureau cum ar fi: "nu ma intereseaza ca te desparti de mine, si asa ieseam cu altcineva sau nu te-am iubit niciodata"...lucruri care erau spuse din frustrare sau nu imi explic de ce pentru ca dupa cateva zile sa imi trimita mesaj spunandu-mi ca ii este dor de mine. Au urmat mai multe impacari si despartiri.

Apoi mi-am spus ca poate eu sunt vinovata si nu am destula rabdare cu el, asa ca am facut un prim pas si m-am schimbat radical fata de el. Nu am mai creat discutii, nu i-am mai reprosat nimic. Atitudinea lui a ramas la fel: adica egoista, in continuare starile lui erau mai importante decat nevoile mele si in continuare nu era deschis fata de mine si ma refuza cu orice invitatie ii faceam. Vreau sa spun ca nu cred ca ma insela, eu cel putin nu l-am simtit niciodata, nu mi-a dat nici un motiv.

Revenind acum, astazi i-am spus ca nu mai putem continua, pentru ca ma simt nefericita in aceasta relatie si i-am explicat cam care sunt motivele. Bineinteles ca nu mi-a dat dreptate in nimic, eu am fost nebuna si eu m-am suparat degeaba,insotita de replica ca oricum lui nu ii pasa pentru ca nu m-a iubit niciodata. Bun...si atunci de ce a stat 6 luni cu mine?

Ma intereseaza foarte mult tipul acestui fel de barbat, ma intereseaza sa inteleg anumite comportari care la momentul actual ma depasesc si vreau sa imi dau seama care este problema.
Este problema la el, de natura psihologica? Sau este pur si siplu lipsa sentimentelor lui fata de mine..?