Bunica a decedat acum o saptamana

 
?
Am si eu o problema sau cum sa zic .. o nenorocire s-a intmplat in familia mea . Bunica a decedat acum 1 saptamana . Ea era bolnava a fost operata la spital si dupa operatie a murit . Ai venise rau acasa intr`o zi bunicul m-a chemat ca ai venise rau bunici . Am ajutato pe bunica sa o ridic dupa scaun ca sa pot sa o asez pe pat . La un moment dat ea se lasase grea pe bratele mele precum murise , am asezat-o pe jos fara ca sa o lovesc si am observat ca asi inghitise limba am ajutat-o sa respire scotandui limba din gat si si-a revenit din starea aceea dupa ce am strigat la ea de vro 2 ori .

Intre timp venise salvarea am reusit sa o pun pe pat si spunea ca o doare in piept ca simnte o durere in piept facuse pe ea .. vomitase .. si cea de la salvare imi facuse un semn ceva de genu ca nu e bine de loc fara sa vada bunicul meu care era foarte speriat si panicat . Am duso in salvare bunica era constienta apoi eu cu bunicul meu am plecat spre spital sa vedem ce se intmpla acolo deja ea era la urgente cu doctori care incercau sa o resusciteze era deja moarta sa zic asa Sad .

Vreau sa va spun ca am cojmaruri in fiecare noapte sau nu stiu daca sunt cojmaruri in somn parca vad acest film si cu ochii deschisi faza de la spital cand am vazut`o intinsa pe targa cu doctorii langa ea incercad sa o readuca la viata . Plus am o durere in suflet uitandu-ma la bunicul meu care sufera enorm dupa aceasta tragedie eu parca traiesc intru-n vis cojmar continu care nu se mai termina .

Nu stiu sa ma port cu bunicul meu cum sa il ajut sa nu il mai vad asa de distrus pentru ca si el este bolnav cu inima si imi este teama sa nu pateasca si el ceva . Sad mi-ar prinde bine cateva sfaturi .

Va multumesc pt intalegere ! cred ca realizati prin ce trec va rog sa ma ajutati !

Oricine ar trai un eveniment ca acesta in felul intens in care l-ati trait dvs. ar avea nevoie de o perioada de "ajustare", de acomodare, de adaptare la (noua) realitate, indiferent de varsta pe care o are sau de experienta de viata. Nimeni nu este "pregatit" pentru a pierde pe cineva drag. Nimeni nu poate accepta senin o asemenea pierdere.

Ceea ce vi se intampla acum, tristetea, cosmarurile, durerea sunt reactii normale, firesti la un eveniment traumatic intens pe care l-ati trait. Aceste reactii se vor diminua cu timpul iar lucrurile vor reveni la un firesc al lor.

Nu va fie jena sau teama sa va exprimati emotiile, durerea, tristetea in aceasta perioada. Nu va fie teama sa comunicati emotional cu cei din jur, inclusiv cu bunicul dvs. Exprimarea emotiilor face parte din procesul normal de vindecare, de readaptare la noua realitate.

Va urez mult succes in continuare.

Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Dorin Victor Vasile

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/6612

Nu nut sa am decid...

Sun cls a 12a la real si inca nu ma pot decide la ce facultate sa merg.as incerca la academia de politie ,dar uneori simt ca nu am timp fizic sa Invar atat, si dau inapoi.ma gandesc si la drept..altceva nu stiu.crede-Ti ca imi puteti da un sfat?

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
F
q
g
u
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie