M-am casatorit la 18 ani,nu terminasem bine nici liceul.m-am casatorit din mai multe motive insa niciunul dintre ele nu a fost ca lam iubit enorm si m-am inteles perfect cu el...nu,asta in nici un caz.unul dintre motive a fost acela de a scapa de acasa deoarece acasa deoarece in familia mea mereu a fost cearta si scandal...un alt motiv si poate cel mai important a fost acela ca AM RAMAS INSARCINATA.
la inceput(inainte de a ne casatori) m-am inteles foarte bine cu sotul meu (el avea 20 de ani cand ne-am casatorit,acum are 22) insa dupa ce neam casatorit s-a schimbat total.la inceput se multumea doar sa ma certe mereu,orice faceam nu era bine,ma injura mereu...se comporta asa desi eu eram insarcinata...la ecografie am mers prima data cand aveam 3 luni jumatate,ma asteptam sa ii vad inimioara cum bate,copilul ala a fost singura mea alinare si singura mea forta de a trece peste toate,insa la primul ecograf medicul mia zis CA SARCINA S-A OPRIT IN EVOLUTIE LA 5 SAPTAMANI.Practic copilul era mort in mine de 2 luni jumate.
cand am aflat am crezut ca nu mai am nici un scop pentru care sa traiesc.am facut chiuretajul in saptamana cand am dat bacul,luni am dat examenul la romana,marti am facut chiureajul iar miercuri am dat examenul la matematica...nici nu imi dau seama cum de mi-am luat examenul de bacalaureat in situatia care am fost...cand am pierdut sarcina sotul meu nu parea prea afecatat...iar dupa nici o luna mi-a spus ca se bucura ca am pierdut sarcina pentru ca el oricum nu vroia copii cu mine,,,nici macar nu a realizat cat m-a durut pe mine vorbele lui,tocmsai el,tatal copilului cu care trebuia sa am o familie si pentru el m-am certat cu toti ai mei sa ajunga sa imi spuna ca se bucura ca a murit acel copil...
Nunta am facuto anul trecut pe 9 octombrie(starea civila pe 22mai) insa nunta pentru mine a semnificat un cosmar pentru ca el se certa zilnic cu mine,nu era zi lasata de la Dumnezeu sa nu ne certam...si nu asta vroiam de la viata si de la caznicia mea insa am considerat ca era prea tarziu sa mai pot da inapoi deoarece nu am avut pe nimeni care sa imi ofere un ajutor,sau macar sa ma ajute cu un sfat.cand mam casatorit mam certat cu ei,m-am mutat cu sotul in chirie iar ai mei mi-ai zis mereu ca la ei nu am ce ma intoarce(desi acum sunt sigura ca daca vorbeam cu ei si le explicam cat de greu imi e cu sotul ma primeau inapoi acasa) insa din prea mare rgolie si prostie am preferat sa le ascund totul si cand ma intrebau cum ma inteleg cu sotul ziceam mereu ca ma inteleg foarte bine cu el...
Dupa ce am termint cu bacul si miam revenit putin dupa pirderea sarcinii m-am angajuat doar eu la un magazin alimentar,lucram doar el,sotul a lucrat foarte putin,pe urma nu a mai gasit de lucru...in februarie anul acesta a plecat la lucru in portugalia,dupa doua saptamani mi-a gasit si mie de lucru si mi-a zis ca daca nu vin la el in portugalia pot sa uit de el si sa raman singura in tara...desi ma intelegeam foarte rau cu el m-am gandit sa ii mai dau o sansa lui si cazniciei noastre si mi-am lasat locul de munca si am plecat in portugalia.al lucrat 4 luni in camp pe urma asta vara lucram amandoi intr-o fabrica de fructe,lucram cate 26 de ore continuu ,aveam 4 sau 5 ore pauza pe urma alte 26 lucru...iar in alea 5 ore pauza trebuia sa fac mancare sa spah haine cu mana si sa si dorm...asa am lucrat toata vara,iar el in loc sa ma inteleaga cat imi e de greu nu doar ca nu ma ajuta cu nimic dar continua zilinic cu scandalulurile...am ajuns sa stremur pe baza nervoasa si din cauza oboseli...si totusi cand vorbesc cu parintii mei in tara le zic ca sunt foarte bine...
acum lucrez tot la aceeasi fabrica de fructe insa acum nu lucrez mai mult de 12 ore pe zi.dupa tot efortul de aici el in loc sa ma asculte sa punem un ban deoparte deoarece nu avem de niciunele si nu ne ajuta nimeni cu nimic el cheltuie banii la jocuri de noroc,la aparate,isi is telefoane scumpe,si asta si de pe banii mei..
in fabrica unde lucram noi acum am cunoscut pe cineva care a vazut de la inceput ce fel de om e sotul meu,cum se comporta cu mine si a incercat sa ma ajute mereu macar cu o vorba buna,iam povestit prin cate am trecut,puteam vorbi orice cu el,incerca sa ma incurajeze mereu si sa ma faca sa trec peste starea mea de disperare...la inceput eram doar prieteni insa dupa doua luni incet incet am pus suflet amandoi si din amici am devenit iubiti...sunt cu el de o luna...ne intalnim inafara de lucru rara deoarece daca ar afla sotul meu ar fi urat de tot.
eu vreau sa las in urma toata suferinta alaturi de sotul meu care mi-a fost mereu sot doar cu numele,insa nu sti cum sa imi faca mai mult rau si sa profite de banii mei,in plus de cand am venit in portugalia a inceput sa ma si loveasca,vreau sa incep o viata noua cu acest om care ma iubeste enorm...il iubesc si eu dar...el e mai mare decat mine cu 18 ani,el are aproape 38 de ani...
el vrea peste 2 saptamani sa plecam in tara amandoi insa mie in sufletul meu mie teama de diferenta aceasta mare de varsta.in plus el nu e din oras cu mine,si automat as fi iar departe de familia mea...in plus el vrea cat mai rapid copii,e normal pt ca are o varsta,insa eu nu ma simpt pregatina acum pentru un copil...
cu sotul meu oricum nu mai pot sta pentru ca isi bate prea mult joc de mine si ma distruge pe zi ce trece...nici la parintii mei nu m-as duce iar in certuri si scandaluri si multe lipsuri...as pleca cu acest om in tara dar mi-e teama ca peste cativa ani diferenta de varsta isi va spune cuvantul...
el tine enorm de mult la mine,in tara are o situatie materiala buna,insa nu stiu eu exact ce e in sufletul meu,poate fara sa imi dau seama am incaput relatia cu el deoarece a fost omul potrivit la locul potrivit si m-a ajutat mereu cu o vorba buna,m-a sprijinit mereu...
iar acum imi spune zi de zi cat de minunata sunt si sa nu imi mai distrug viata cu sotul meu,sa plec in tara cu el,ma ajuta el cu divortul si ne facem noi o famile...
intrebarea mea finala este:cat de mult poate afecta o famile o diferenta de varsta de 18 ani?
Sa-ti raspund in procente, nu stiu. Si, cred ca nimeni nu-ti poate spune. De ce? In primul rand, experientele altora, nu sunt potrivite si pentru tine, pentru ca tu esti unica, si irepetabila.
Din ce povestesti aici, ceva ma duce cu gandul la atmosfera din familia ta: certuri, scandal...Acum, transgenerational, si tie ti se intampla acest lucru. In fine, esti o femeie tanara, ai toata viata inainte!
Eu sunt convins ca ai nevoie de un spatiu si timp, ca sa poti lua decizia functionala pentru tine. Cert este ca, nu mai doresti sa continui relatia cu sotul tau, si aici, observ ca judeci lucrurile corect, dar nu-ti doresti nici o relatie cu acel barbat mai mare, si nici rolul de mama. Si este pe undeva firesc! Adica, din punctul meu de vedere, inca nu a sosit timpul ca tu sa oficializezi o relatie si, ai nevoie sa-ti consumi etapa de viata in care te afli...
Invata sa te iubesti mai mult, intoarce-te catre tine, catre nevoile tale! Aici, poate ar fi bine pentru tine sa indrepti relatia cu familia ta de origine.
Insa, prioritar acum pentru tine, este acel timp si acel spatiu de care ai nevoie, pentru a decide ce faci in continuare cu viata ta.
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment