Ce este sinuciderea?

ce faci cind nu mai gasesti solutii? cind totul ti se pare fara sens, cind te uiti in oglinda si te urasti cu pasiune? cind te simti urita , inutila si.....batrina? ce faci cind obosesti sa traiesti? cind nu mai ai vise, cind fiecare vb buna ti se pare o gluma proasta spusa doar ca sa-ti evidentieze mai tare mizeria? atunci .....ce faci? cind esti convins ca disparitia ta ar imbunatati lucrurile?

am citit tot felul de comentarii cum ca sinuciderea e pentru oamenii lasi, slabi sau fara credinta in Dumnezeu! nu-i asa deloc. eu am 24 de ani si pot spune ca am fost o persoana foarte puternica pt. ca am trecut peste momente foarte grele: de mica m-am nascut cu distrofie musculara si am umblat numai prin spitale, operatii si altele, la varsta de 10 ani mi-am gasit sora spanzurata in casa cand am venit de la scoala, la jumate de an de la acest incident parintii mei au divortat iar eu am ramas cu mama mea care ma batea in fiecare zi din placere pur si simplu, cand am crescut mai mare am avut 2 iubiti care m-au batut si ei din gelozie iar dupa un sir de chinuri si viata de cosmar in loc sa se amelioreze situatia mea s-a inrautatit. mama mea de 3 ani e in italia si locuiesc singura, fara nimeni care sa ma ajute. cand vezi ca nu ai un loc de munca, ai si probleme de sanatate si nu ai prieteni, nici familie si trezesti fara nici un scop in viata ce-ti poti dori? MOARTEA. si da s-ar putea sa fie o solutie pentru ca scapi de chinuri........

sinuciderea nu este o solutie. pote unii dintre voi nu ati fost victima unui viol, pote in interval de un an nu ati ramas fara doua persoane foarte dragi,pote nu ati ramas fara bani, nu v-au parasit aproape toti prietenii si nu vi s-au inchis tate usile.

eu am trecut prin toate aceste lucruri si toate s-au petrecut una dupa alta. marturisesc in unele momente ma gandeam ca ultima solutie este sinuciderea, dar totusi am avut tarie si am continuat sa lupt si lupt in continuare, desi situatia mea nu s-a inbunatatit absolut deloc.

bestia care a abuzat de mine nu a primit nici o pedeapsa, eu ma simt in continuare singura si foarte trista am avut puterea sa trec peste gandul sinuciderii. luati aminte si invatati de la o persoana de 16 ani SINUCIDEREA NU ESTE O SOLUTIE. ( poate dupa ce ati citi povestea mea vi se pare SF dar este intru totul adevarata)

Am nevoie sa vorbesc cu cineva...de 3 ani sunt cu un baiat care m-a facut sa sufar foarte mult...m-a inselat...m-a mintit..si in momentul de fata continua sa o faca! ma simt singura,chiar daca am o familie numeroasa si bine intretinuta.Nu pot renunta la el,e totul pentru mine...am incercat sa ma sinucid de ft multe ori..si acum..in clipa asta imi doresc acelasi lucru

ma numesc titi cristian george am 35 de ani si locuiesc in judetul constanta am fost beneficiar de 1 an la clubul estuar constanta a carei directoare era dna rodica neagu. acum acest club de activitati sociale din judetul constanta numai exista din motive tehnice . am absovit o scoala complementara cu profilul de xerox intre anii 1992 si 1994 . la dna profesoara zoia calagiu. din constanta profesor la scoala 35 din constanta . problema este ca nu mi am gasit pina acum o prietena pe care vreau sa o am langa mine. sa fim amandoi impreuna . nu imi place sa stau izolat singur in casa . pentru ca nu am aceasta prietena. care o vreau. si poate voi reusi pina la sfarsitul anului sa ma c asatoresc si eu . acesta a fost mesajul meu

viata merita traita si trebuie sa pretuim fiecare minut din viata nu va lasati doborati de depresi sau de o relatie esuata capu sus si fiti optimisti .ca poate maine vata fiecruia se poate schimba radical .fiecare om are un rost in viata si fiecare trebue sa sil faca pina la sfrsit acestea sunt doar niste incercari care nile pune viata dar DUMNEZEU are rezervat un vitor pentru fiecare .sinuciderea este unul dintre cele mai mare pacat .sfatu meu este sa merget la o biserica sa va rugati lui DUMNEZEU sa va ajute si sa va limpeziasca minrea

Sinucigasii mi se par niste lasi in loc sa si rezolve problemele, sa le priveasca ca pe o provocare aleg sa moara pricinuind astfel durere celor dragi

pai sincer as avea toate motivele din lume is intro de presie de 4 ani si mama are cancer si prietenul meu este cum sa spun nu mai simt nimica adica simt ceva dar acel ceva este o tristete profunda si nu mai simt ca trebuie sa mai traiesc nu mai simt bucurie nimica totul este fals.......

oare va citi cineva asa ceva!? Am 33 de ani am o viata bunicica sant an germ am de lucru copii bn sotia bn dar.. cand vine vb de mn se schimba un pic lucrurile.ami vin an cap tot feluri de ganduri nesigure si rele.am tendinta de a pleca din lumea asta pt ceva mai bun dar ceva ma tine pe loc.sa nu fac NIMIC mai departe nici sa plec nici sa stau.SANT GANDURI NEGRE numi dau pace antotdeauna sant pe ganduri cat sa mai andur,cat sa mai rezist,ce sa fac,care e problema mii de antrebari fara raspuns si an fond pt ce........... voi reusi sa trec si peste asta

m-am gandit de multe ori la suicid dar nu cred ca merita sa faci asta,macar pentru familia care va suferi mult si va fi cu sufletul gol toata viata,de prieteni nu zic nimic,ei singur ne sap groapa si asteapta numai momentul potrivit sa ne arunce in ea...

Fiecare om gandeste pe baza trairilor,experientelor pe care le-a avut in trecut.Daca predomina cele negative atunci sunt suficiente motive pentru a dori altceva decat viata curenta.
Pana la urma cine stie ce se inatmapla dupa moarte,unii poate nici nu se intreaba ci se gandesc ca vreau altceva decat viata curenta.
Poate cineva sa afirme cu certitudine ca stie ce se intampla dupa moarte daca se mai intampla ceva,daca mai exista ceva din fiinta care a fost vie?
Eu ma gandesc de multe ori ca poate viata aceasta e un joc,si ca jocul poate fi jucat la infinit,doar ca se termina si trebe inceput din nou,majoritatea oamenilor care joaca un joc (pe computer sa zicem) daca au avut ghinion sau au facut niste pasi gresiti,atunci poate prefera sa reinceapa jocul decat sa continue pe cel vechi.
Daca as sti cu certitudine ca viata poate fi reinceputa,cu siguranta ca as incepe-o din nou pana mi-ar iesi asa cum imi convine.
Una din motivatii ar fi ca multe lucruri invatate prost sunt mai greu de schimbat decat procesul de invatare de la zero.
Si nu neaparat se poate spune ca omul sinucigas nu mai gandeste lucid,eu am fost pe punctul de a ma sinucide de doua ori,eram hotarat si nici pana acuma nu stiu totusi cum de nu am dus la bun sfarsit ceea ce am vrut sa fac,pur si simplu ceva ma mai tine in viata dar nu stiu ce.
M-am gandit ca daca e sa o fac atunci sa o fac fiind intr-o stare calma,fara sa fiu influentat de nervozitate sau o stare de nemultumire sau tristete.Considerand ca atunci nu eu decid soarta vietii ci o stare imi decide soarta vietii,ori o stare e trecatoare.si atunci e ca si cum ceva(sau o parte din mine) mi-ar decide sfarsitul si nu propria mea fiinta(totalitatea ei).
Sunt dispus sa discut cu oricine,dar privat,daca mai exista cineva dornic sa ajute neconditionat,pentru ca cu siguranta am nevoie sa vorbesc insa cu oameni deschisi(de ce deschisi?pentru ca daca eu sunt inchis si vreau sa ma deschid nu ma pot deschide in fata altuia inchis),daca esti printre acei oameni scrie-mi un mesaj.

Nu stiu daca cineva va mai citi aceste randuri vreodata,daca-mi va mai raspunde...daca voi mai apuca sa citesc raspunsul...nu stiu ce se va intampla cu viata mea...nimeninu stie...am o mie de intrebari fara raspuns!!!

Si eu ma incadrez in aceasta categorie,a oamenilor care vor sa puna capat vietii!!eu pot sa va spun ca am 29 ani,2 baietei,3 si 1.3 luni,si un sot pe care-l consider in unele momente minunat...iar de cele mai multe ori il simt vinovat ptr ceea ce simt.

Cred ca este vorba de o depresie...o am din copilarie,mereu m am simtit nefericita si inutila,dar am mers asa...mai departe...a trecut copilaria...nefericita...apoi l-amcunoscut pe el...nu pot spune ca a fost dragoste la prima vedere...nu stiu ce Dumnezeu a fost...m-am atasat f mult de el..ptr ca fost impreuna 10 ani,timpin care au mai fost si mici despartiri,apoi am facut primul copil...am zis ca se va schimba...viata...relatia...el fiind tot timpul nemultumit de mine si parca obligat de mine sa se insoare....apoi l-am facut si pe al doilea din dorinta de a nu fii singur..intotdeauna am vrut 2 copii...mi-amrealizat si acest vis...in continuare suntem la fel de nemultumiti si nefericiti....mie mi-au revenit acele depresii si ganduri negre...si nu stiu pe ce cale sa o iau!!!

Mi se rupe sufletul cand ii vad...sunt asa mici...dar nu mai am nicio incredere in mine si forta de a merge mai departe...a disparut totul...daca a existat vreodata...respectul fata de mine,iubire,...totul e negru in capul meu...vreau sa dispar pur si simplu...din viata tuturor..ptr ca asa cred eu ca va fii mai bine ptr toti!Cu ce as mai putea eu sa-i ajut???

Daca nu mai exista nimic in sufletul meu...decat ura,frustrare,,,,nu mai simt nimic pentru nimeni,pentru mine nici atat...doar ptr ingerasii mei...pe care nu-i merit!!!

Ptr ca sunt mama si cu 2 copii,pentru ca inca imi trec gandurile astea negre,ca nu pot sa lupt ptr ei...consider ca nu-i merit!!!Cred ca de acolode sus pot face mult mai multe ptr ei!!

eu am 18 ani si ma tot gandesc la sinucidere ,pt ca nu imi vad rostu in viata prieteni m-au dezamagit(asa zisi prieteni) ...... ,mama mea ma lasat la 7 ani ,am stat cu bunici tati si fratele meu ,dar mereu certuri din cauza banilor simteam ca intru in pamant cand se vb despre asta ......m-am rupt de lume pt ca nu mai supott rautatea din jur ......stau in casa plang mereu ....ma simt urata ma simt singura ,........in fiecare zi fac acelasi lucru.....am avut o relatie cu un baiat mai mic ca mine cu 3 ani ,am stat cu el 9 luni ,dar el a treb sa plece in sp...asa ca ne-am desp am tinut fte mult la el am suferit un an dupa el ma gandeam la el tot timpu ,dar apoi am zis ca treb sa trec mai departe si am stat cu un alt baiat si in 2 zile ma fc sa il uit pe cel din spania, dar care ma parasit ......sincer nu imi venea sa cred ca m-am indragostit de el in 2 zile .....a trecut o luna de atunci si eu tot ma gandesc la el doar ca nu imi mai doresc sa fiu cu el dar totusi cand ma gandesc la el oftez ,,,,,....m-am simtit dezamagita si de atunci tot cosmarul ma tot gandesc la ce am fc eu in viata asta si realizez ca mereu am fost un nimeni in fiecare zi ma gandesc sa ma sinucid doar cand incerc asta imi e frica nu am curaj ,ma tem ca ajung in iad si am sa sufar mult mai mult ........la viitor nici nu vreau sa ma gandesc....ma tem ca am sa raman singura si am sa traiesc iar degeaba .....nu vreau asta in suflet simt nu mai durere nu am pofta de mancare.....am cosmaruri ........nuj sa descriu in cuvinte ce simt doar ca nu vreau sa ma simt singuratatea si suferinta asta care o am pe suflet .........un sfat

buna,am avut si eu o relatie cu un baiat 8 luni de zile,am avut mare incredere in el si el ma dezamagit.a plecat in spania si s-a comportat foarte urat cu mine cand ma suna imi adresa vorbe urate cum ar fi {curva,etc}din astea.iar apoi imi cerea scuze,pe de asupra m-a si amenintat ca isi va batea joc de mine sau ca imi arata el mie cand vine in romania.eu am inceput sa-mi fie frica ca pote sa-mi strice reputatia si sa le spuna persoanelor din jur vorbe ce nu sunt adevarate.nu-i vreau sa-i dezamagesc pe parinti mei care se vor supara cand vor auzi aceste acuzati si poate no sa ma creada si imi e foarte frica.eu mam gandit ca cel mai bine e sa ma duc langa bunici mei care sunt morti de cativa ani.poate e mai bine asa,poate o sai para rau cand eu nu voi mai fi...ma macina gandul asta de sinucidere de vreo luna incoace si sunt tot mai aproape de ea.as vrea un sfat ,vreau sa ma ajutati,imi e frica de ce se va intampla cu mine.astept raspuns va rog...am doar 16 ani si nu gasesc solutia...dar poate e mai bine sa ma duc pe lumea cealalta.astept pareriva multumesc

Oameni buni, sunt destui cei care sunt luati de langa noi, in mod... natural.I se spune selectie naturala. NU vreau sa cred ca si sinuciderea face parte din aceasta selectie. Ma uit la cei dragi apropiati ai mei, care nu mai sunt.Credeti ca disparitia lor a adus ceva pozitiv? Nu. Doar durere...Dar mai credeti ca noi, cei care ramanem, ne gandim chiar in fiecare moment la ei? Nu.

Cu timpul, ne-am vazut de vietile noastre, durerea se estompeaza pe zi ce trece, ei sunt doar amintire. De ce credeti ca schimbati prea mult daca faceti acest gest? Va rezolvati doar problema voastra, nu veti mai simti disperarea care v-a facut sa recurgeti la acel gest. Dar cei care raman, cum vor trece peste asta? Mai ganditi-va ca aceasta disperare va trece oricum, nimic nu dureaza o vesnicie. Toate problemele se rezolva intr-un fel.

Pentru cei ce sufera din dragoste: fiecare isi are partea lui destinata, acolo, undeva...Si sa stiti ca toate lucrurile se intampla cu un scop: poate chiar pentru a va fi mai bine si mai fericiti cu altcineva.

TINETI-VA MINTEA OCUPATA CU ALTCEVA! ALERGATI, LOVITI CU PUMNII INTR-UN SAC, MUNCITI, NU VA UITATI LA TV, DOAR, POATE , LA COMEDII, PRIMITI SI MERGETI IN VIZITE, SOCIALIZATI!

E greu, dar nu e imposibil. Sunteti frumosi, stiti? Aratati-va frumusetea din toate punctele de vedere si altora sau, lasati pe altii sa va vada frumusetea...PIVITI LA CE LASATI IN URMA!...

o vecina in varsta de 17 ani s-a omorat cu o punga in cap si cu cravata legata de gat.nu stiu ce a putut-o determina sa faca gestul asta disperat.

nici parintii nu stiu absolut nimic.ma infioara ce citesc aici,ma doare foarte tare cand aud ca nu aveti ce face cu vietile voastre.nimic nu e perfect.de ce oare nu intelegeti?

nici macar viata..dar trebuie sa ne-o imbunatatim,sa fim tari si sa trecem peste toate!

am o mare problema care dureaza de ceva timp, aproximativ de 5 luni si nu reusesc sa scap de ea, nici bani nu am sa ajung sa vorbesc cu un specialist si nu stiu ce sa fac... de ceva timp am incetat o relatie cu o fata care am iubit-o si ink o iubesc si cu care am trait 4 ani si 3 luni.... din cauza mea nu mai suntem impreuna, eu am decis ca e mai bine sa o luam fiecare pe drumul lui cu toate ca ea stia ca ma despart de ea pt alta fata..... am stat cu acea fata doar 2 luni deoarece nu am reusit sa trec peste sentimentele care le aveam si le am pt persoana dupa care sufar... nu mananc, nu dorm ca nu pot dormi ma gandesc la ea 24 din 24 nu mai am grija de mine si de vreo 3 luni stau undeva la casa cu ai mei ca nu mai aveam din ce sa platesc chirie in oras... am pierdut tot ce aveam nu mai am nici masina, fac naveta ca sa ajung la un servici care nu e ce ma asteptam sa fie... intr-un cuvant ma gandesc de ceva timp sa ma sinucid... de fapt de vreo 2 saptamani numai la asta ma gandesc, si nu o fac doar cu gandul la parintii mei ca sunt amandoi cardiaci si mama are si diabet. inainte eram o persoana comunicativa, amuzanta cu chef de viata acum nu imi mai doresc nimic si simt ca viata mea nu mai are rost.... ajutor

Am citit confesiunile voastre de mai sus legat de sinucidere, privesc uneori la oameni dar nu-mi dau seama cata suferinta ascund in sufletul lor.

Am 18 ani si mi-a venit de foarte multe ori gandul sinuciderii. Sunt depresiv, si de foarte putine ori am fost fericit, imi este greu sa ma adaptez in lumea asta din cauza multor conceptii formate in copilarie, am incercat sa ma schimb de multe ori dar nu am reusit.

Vreau sa va spun ceva celor care mai citesc aceste postari, schimbarea este in voi si niociodata nu e prea tarziu ca sa incepi o viata noua, eu m-am pacalit cu iluziile vietii care te face sa crezi ca nu poti face nimic, defapt imprejurarile iti da de inteles ca nu ezista speranta si te fac incapabil sa-ti evaluezi potentialul, noi suntem in stare de mai mult decat ce pare la prima vedere.

Cei care se sinucid sunt niste martiri inutili. Sper ca ma voi schimba, ii incurajez pe toti cei care intra pe acest site, exista speranta.!

Doar ca tre sa fii perseverent, in viata exista doar o singura cale: sa lupti,cei care se sinucid abandoneaza campul de lupta, e cel mai usor. Este mai greu sa lupti.

Nu renuntati!

Sunt un ciudat care nu merita sa traiasca.Sufar zilnic de aprox. 29 de ani din cauza faptului ca ma inrosesc la fata aproape din orice.Pentru cine are aceasta problema este bine cunoscut ce povara pe suflet inseamna asta.

Ma gandesc dintotdeauna la sinucidere dar nu am curajul s-o fac.Din punctul asta de vedere ii respect pe cei care o fac.Au un curaj de-a dreptul eroic.Toti ar trebui sa ii respecte pentru asta.Eu am optat pentru calea mai lunga dar mai nedureroasa catre moarte:beau si fumez la greu.

Sinuciderea sau euthanasierea ar trebui sa fie acceptate atat legal cat si moral.De ce sa prelungesti suferinta unui om la maxim?Sunt gesturi de onoare pe care nu le poate face oricine.As avea o sugestie pentru cei care vor sa se sinucida.Sa nu o faca la primul impuls.

Sa-si acorde o perioada de gratie de minim 1 an in care sa cantareasca bine daca e oportun gestul sau nu.Va salut cu respect.

De ce? E intrebarea care ma roade de ceva timp... De ce traim? De ce oamenii sunt rai? De ce iubesc pe cineva si aceea fata isi bate joc de mine? De ce lumea in care traim e atat de dura? De ce situatia din Romania a ajuns in halul acesta? De ce sa traiesc toata viata fara ea? De ce sa ma chinui asa traind doar din amintiri? De ce sa mai traiesc stiind ca nu mai am niciun scop in viata? De ce sa mai traiesc stiind ca nu am nici o sansa sa realizez ceva in lumea asta? De ce scriu aici?

Intrebari fara raspuns, si mai sunt o gramada, si toate incep cu de ce... De ce e iarba verde? De ce e cerul albastru? De ce iubirea-i dulce? iar singuratatea amara? De ce? Poate ma credeti nebun, puteti sa credeti ce vreti, dar cand iubiti pe cineva cu adevarat (apropo, doar o singura data in viata iubiti cu devarat) doar atunci puteti sa intelegeti! Sunteti in stare de orice pentru persoana pe care o iubiti, chiar daca va face rau nu puteti sa va suparati pe ea. Iubirea, sau cum se-o numi pana la urma, acest atasament, devotament suprem fata de o persoana, pentru care esti dispus safaci sacrificiul suprem doar sa o vezi fericita.

Nimic nu mai are sens pentru mine. Nu pot sa spun neaparat ca ma aflu intr-o stare de depresie. Pur si simplu am analizat situatia la rece. Stiu ca nu o sa ma iubeasca niciodata asa cum o iubesc eu, stiu ca nu o sa fiu impreuna cu ea niciodata, la fel stiu ca nu o sa mai pot sama apropii sau sa iubesc pe cinevala fel de mult niciodata, si nu ar fi corect. Ce rost ar avea sa mai traiesc? Si cati ani? 20,30, poate 50, dar sa traiesc in agonie? Sa traiesc toti acesti ani din amintiri? Sa ma intreb cum ar fi fost impreuna? Sau sa ma intalnesc, sa o vad pe strada?

Poate o sa imi spuneti ca am probleme grave, ca am nevoie de ajutor ca sa trec peste. Eu nu am scrisaici pentru ca as avea nevoie de ajutor. Pur si simplu e un subiect delicat, un subiect tabu, si este vazut ca un lucru negativ, de ce e egativ pentru ca e condamnat de Biserica?

Eu stiu ca fiecare avem liberul arbitru, cum ea a descis sa isi continue viata fara mine, asa eu aleg sa nu mai traiesc fara ea. De ce eu safiu criticat pentru gestul meu de societate? Ea nu are nici o vina, e decizia mea, o decizie luata la rece.

Nimeni nu ma poate trage la raspundere poate in afra defamilie, in rest nu am nici o datorie morala fata de nimeni ca sa dau explicatii de ce fac acest gest. Oricum acest gest o sa il fac in asa fel incat sa para un accident.

De ce o sa fac asta? Pentru ca nu imi doresc ca ea sa aiba mustrari de contiinta, ca are vreo vina. E alegerea mea, eu suport consecintele, nu vreau saimplic pe altii. Sa va dea Dumnezeu tot ce va doriti, daca as putea as lua cu mine toate pacatele voastre...