Ce este viata sexuala? Foloseste la ceva?

 
?
Incep prin a-mi inainta scuzele pentru aceasta intrebare, titlul acesteia poate este putin cam impertinent sau chiar ofensator... dar totusi duc lupte interioare grele vis-a-vis de acest domeniu si vreau sa ma lamuresc odata.

Si nu tratez aceasta problema din punct de vedere material sau biologic, deoarece consider ca posed suficiente cunostiinte in acest domeniu.Eu o tratez din punct de vedere moral si spiritual, simt ca aceasta problema are, in primul rand, un impact emotional asupra mea, si de-abia apoi un efect material.

Vreau sa ma fac inteles ca nu am pus aceasta intrebare din cauza ca nu sunt implicat intr-o relatie si ca, in paralel, nu am o viata sexuala.Si nici gand de asa ceva... nu imi doresc asta (cel putin in acest moment, sau in viitorul apropiat), sa incep o relatie sau o viata sexuala... tocmai din aceasta cauza, cea care se desprinde din titlul intrebarii: ce este viata sexuala?Mereu cand ajung, fara sa vreau, cu gandul la acest lucru, ma simt revoltat, frustrat... conceptul acesta de "viata sexuala", mi se pare lipsit de orice consens, de orice valabilitate, chiar de orice valoare de adevar, impertinent, nerusinat, lipsit de scrupule... Cand aud accidental acesti doi termeni, ma apuca toata furia, incat as fi in stare ca acelei persoane sa-i bat obrazul pentru ca a pronuntat aceste cuvinte...

Adica pentru mine acest lucru nu este valabil, este ceva interzis, iar savarsirea acesteia (de catre mine) mi s-ar parea o infractiune imensa, ce ar preceda unei stari de rusine enorm de mari...

Asta deoarece am avut si o trauma in copilarie... Aveam zece ani si banuiesc ca va dati seama ce i s-ar fi putut intampla unui copil la o asa varsta (si cu aceasta ocazie vreau sa ma fac inteles: nu spun asta pentru a ma razbuna, vreau doar sa ma lamuresc!).Exact.Mi-am prins parintii in timp ce comiteau asa numita "infractiune".Am fost pur si simplu traumatizat...Nu am avut atunci, pe loc, explicatii despre acel moment, din cauza rusinii, atat a mea, poate si a lor... Timpul a trecut... Am crescut... Am uitat acel moment... Au trecut zece ani (si inca ceva: va rog sa ma credeti ca ceea ce spun e adevarat si nu e un joc de numere!)... Dupa acesti zece ani, surpriza!Sub perna patului lor am gasit un pachet cu prezervative... Pe loc, fiind singur, am inceput sa rad si nu am realizat... dar dupa ceva timp, cand imi venea in minte ce am gasit sub perna, am inceput sa retraiesc acel soc cu aceeasi intensitate cu care l-am trait in urma cu zece ani...

Bineinteles ca am convocat o "sedinta" in care am incercat sa ii fac sa ma lamureasca cu privire la acel obiect... Dar nu am avut curajul si indrazneala sa spun ca, de fapt, acest moment e o recidivare a socului de acum cativa ani... Ei, cu scuze, ca sa vezi ca e ceva normal, ca sunt hormonii, ca e viata sexuala, ca nu stiu ce... ma rog.

Ei, din acel moment incep problemele, si cand aud despre "viata sexuala", pur si simplu, ma apuca "turbarile"... Am douazeci de ani, am avut cateva incercari de formari ale unor relatii, de "a fi cu cineva"... de cate ori am incercat, de atatea ori am esuat... Recunosc, sunt o fire timida si cred ca si infatisarea fizica e o piedica pentru mine in drumul acesta... Insa de la aceste esecuri, coroborate cu momentul de care am amintit mai sus, pur si simplu mi se pare ca mi s-a facut o mare nedreptate... Mai ales cand mi se aduce la cunostiinta acest fapt, mi se pare ca sunt jignit, ca sunt ofensat.Dupa ce ca am avut aceste esecuri sentimentale si dupa ce trait ce am trait, mi se pare ca persoanele care imi tot reproseaza ca nu am o relatie si nici viata sexuala, pur si simplu ma ofenseaza.Eu le-as intreba:dar ce te intereseaza pe tine?Cu ce te ajuta asta pe tine?Nu e treaba ta!Si de atunci domeniul sexualitatii si al relatiilor am inceput sa il tratez dur, iar in momentul de fata il tratez dintr-o perspectiva mult, mult prea dura.

Si, in incheiere, dupa cele ce mi s-au intamplat, consider ca acest concept de "viata sexuala" nu inseamna nimic pentru mine, mi se pare "fructul interzis", o mare rusine, care nu foloseste la nimic, ca sunt condamnat ca eu sa nu am parte de ea, iar pe "curiosii" pe care ii tot preocupa faptul ca eu nu am o relatie iar in cadrul acesteia, ca nu am nici viata sexuala, mi se pare ca ma jignesc.Imi doresc doar atat:ce pot sa fac sa ma tratez de suferinta aceasta, deoarece duc un razboi interior greu vis-a-vis de chestiile acestea.

Va rog sa ma ajutati cu cateva sfaturi, daca se poate. (si scuzele pentru modul mai raspicat cu care m-am exprimat in acest text)

Viata sexuala "foloseste", cum spuneti dvs. la mai multe. In primul rand, cel mai evident, la perpetuarea speciei. Este modalitatea pe care natura a ales-o pentru a impinge lucrurile inainte.

Apoi, pentru ca este un lucru atat de important (perpetuarea speciei) natura i-a atribuit si cateva caracteristici importante: senzatii de placere, de satisfactie, de implinire. Si nu vorbesc aici doar de the Big "O"...

Viata sexuala e o parte insemnata a relatiilor de cuplu. Cuplurile in care sexul nu functioneaza bine au dificultati mai mari in a-si gasi echilibrul decat cuplurile in care sexul merge bine.

Din cate am auzit eu exista doar 3 specii care practica sexul recreativ, in afara perioadelor fertile. Sau sexul relational, daca vreti. Delfinii, bonobo si, evident, oamenii.

Sentimentele de rusine pe care le-ati asociat cu sexul in copilarie si care probabil ca va complica in prezent propria sexualitate pot fi dizolvate, metabolizate cu ajutorul unei psihoterapii. Este o tema de discutie prea vasta pentru a fi abordata aici insa raspunsurile scurte la intrebarile dvs. sunt "da, exista viata sexuala", "da, este importanta", "da, foloseste la ceva", "nu, nu este obligatoriu sa am o viata sexuala daca nu imi doresc asta" si "da, pot sa imi clarific propriile confuzii legate de viata sexuala cu ajutorul psihoterapiei".

Va urez mult succes in cautarile dvs.

Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Dorin Victor Vasile


Cam pe la acesta varsta, poate mai devreme chiar, copiii descopera ca parintele de sex opus (in cazul tau mama) nu-i mai este "fidel". Ingrijorea si dezamagirea ta, sunt interpuse intre tine si nevoia ta fireasca de a te reorienta catre o alta partenera.

Ti se parea "caldut", reconfortant, sa stii ca nu ai nevoie sa depui niciun efort in privinta securitatii sexuale, pentru ca, aceasta venise implicit si neconditionat. Descoperirea "adevarului" de catre copil poate fi traumatizanta. Descopera ca nu el este cel mai important personaj din viata parintelui, si, se simte pierdut. Dar, mai descopera ca, incepe sa cresca, semnele sexualitatii devin din ce in ce mai evidente...Are de ales: sa ramana doar cu sursa primara de afectiune, sau sa caute si o alta? Si-atunci incepe sa verifice: se uita la modelul tatalui, verifica cum a procedat sau procedeaza acesta si, incepe sa experimenteze (sau nu) si el...Se informeaza, cauta, verifica, calibreaza.

Lucrurile astea se mai intampla si pentru ca mama nu are grija sa taie "cordonul ombilical" la timp...Bineinteles, o face inconstient. De ce? Pentru ca-i place senzatia, ii place sa stie ca este inca "verde", tanara si apta...Chiar daca nu mai alapteaza, mama a memorat acesta senzatie placuta, si o foloseste in continuare, dar sub o alta modalitate: e grijulie, face lucruri in locul copilului, nu-l lasa sa experimenteze...Anxietatea parentala, pentru ca despre ea vorbim acum, e prezenta la toti parintii, insa, acestia au nevoie sa lase puiul sa-si ia zborul, intr-un final...

Acum, ma gandesc ca (poate) esti furios sau gelos pe tatal tau. Si asta face parte tot din acesta problematica. Ceea ce ai nevoie sa intelegi, este ca parintii au viata lor, copii pe-a lor. Cand aceste doua subsisteme (parental, si al copiilor) se amesteca, se intretaie, apar problemele: aliante, coalitii, disfunctionalitate. Ar fi bine sa intelegi ca parintii au viata lor, si ca da, acest lucru include si satisfacerea nevoilor sexuale, si ca tu, copilul lor, ai nevoie de propriile tale experiente. Cam pe la varsta adolescentei, baiatul, rupe legatura idilica cu mama, si se reorienteaza catre un rol de gen asemanator tatalui. La fel si cu fetitele...

Ar fi bine sa te intrebi cam cum s-a petrecut acesta glisare, trecere a ta, inspre achizitionarea rolului de gen.

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/10184

Ceva de ajutor pentru tine

Vei găsi aici mai spre finalul filmului http://www.evotv.ro/?p=1151

psiholog

Buna,

in primul rand te-as sfatui sa mergi la un psihoterapeut caruia sa ii povestesti ce ne-ai povestit si noua. Psihoterapeutul te va ajuta foarte mult in ceea ce priveste trauma ta si furia pe care o simti...Te va ajuta sa-ti gasesti echilibrul interior, sa faci pace cu tine insuti, sa te accepti.
Inteleg ca ai destule cunostinte biologice/fizice/materiale despre sex, insa, in ceea ce priveste moralul si spiritualul/emotionalul spui ca ai ceva probleme. Sexul este o treapta in existenta umana pe care poti pasi sau nu, este alegerea ta, dar cu siguranta vei pasi pe aceasta treapta daca vei vrea mostenitori. Inca esti tanar si sigur ai destul timp sa o intalnesti pe ea, femeia vietii tale, cu care iti vei dori o familie.
Poate ca te va ajuta sa integrezi sexul in viata ta daca te vei gandi la sex ca o parte normala a existentei. Poate fi destul de greu, dar cu siguranta vei reusi.
Sexul are mai multe scopuri, si prietenul nostru Google iti va da toate raspunsurile necesare.

PS: aveam 18 ani cand am facut sex pentru prima data, dupa care m-am simtit atat de murdara si vinovata, pentru ca vedeam sexul ca pe un mare pacat inaintea divinitatii. Mi-am dat seama ca nu este spre binele meu interior (echilibrul mental, spiritual) sa adun atata frustrare si vinovatie, si am ales sa integrez sexul ca parte normala a vietii mele.

Mult succes,
Valentina

Înţelegerea sexualităţii de

Înţelegerea sexualităţii de la o vîrstă mică ar preveni astfel de reacţii la copii, singura soluţie este comunicarea cu copilul despre ceea ce înseamnă sexualitate şi care este rolul fiecăruia în familie..

Ei făceau ceva firesc

A face dragoste e ceva firesc pentru părinţii tăi (si pentru alti oameni:)) Acuma ca tu ai intrat peste ei, asta e...

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
3
c
e
d
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie