Ce sunt? Am sanse la viata in Romania?

?Inca o persoana care nu se simte ca o persoana in societate.Inca o persoana care traieste in umbra.Inca o persoana care nu are viitor in Romania.Inca o persoana care va va ocupa 3 minute si se simnte vinovata de acest lucru;si imi pare rau ca trebuie sa deranjez alti oameni .

Stiu ca libertatea este pentru mine doar o soapta in sufletul meu,si va ramane o soapta toata viata,nu trebuie si nici nu are cum sa auda cineva vreodata ce este inauntru.Chemarea realitatii de zi cu zi nu imi da nici o sansa,sunt constient de lumea in care traim,si mai ales de circumstantele mele sociale pe care nu pot sa le alterez;daca as face ce vreau ,ar suferii prea multi,si automat si eu as fii in doliu.

As vrea sa pot visa la ziua de "alaltaieri",stiu ca multi viseaza la ziua de "maine"!;sau visez sa ma"reconstientizez"(nu exista cuvant pt asta) peste cativa ani(50-100) in care omenirea va fii mai buna (goood joke).Cum ar fii sa trimitem noi o raza de lumina in inima Soarelui,stiind ca peste 5miliarde de ani se va stinge?Doar o ideea abstarcta..,stiu.Cum ar fii sa ne ajutam intre noi ,persoanele cica 3rd gender?...Mai repede ajut eu Soarele sa nu moara.....

Singur cu mine si gandurile si visele mele,stiu ca voi fii doar o coloana sonora a ambulantei si lumea se va intreba oraseneste "ce a patit"?"din ce scara e"?.........."daca stiam.... ,parea un baiat la locul lui"...! Insa,NU Se Va Intampla !E doar o ipoteza a viitorului.

Am vreo sansa sa ma simt eu bine ca persoana" impacat"a"?NU!

Am nevoie de ajutor? DA!

Plang prea mult,si se observa si la lucru ca am ochii amazonieni,un flux mare de lacrimi pe care nu il mai pot ascunde deja, si incerc sa gasesc tot timpul scuze pentru timpul petrecut la baie,chipurile,"bat-o vina gripa","mama e in spital"....un scamator amator,dar care si-a ascuns toata viata cel mai mare secret.M-am nascut cu el,au fost momente multe cand nu il mai suportam si am exgerat tot ca sa arat cat de macho sunt,momente cand luam stimuloton ca sa imi dea pofta si tarie pentru viata.

Acum,la 30 de ani,inteleg consecintele trecutului meu,meaning de ce la aniversarea mea de 6 ani am stat numai cu fetele si m-am machiat cu ele si imi parea atat de ok,de natural,dar totusi eram aware de mine si imi era frica sa nu ma vada parintii..Si oricat am sperat ca voi scapa de dorinta mea,s-a amplificat tot timpul ,s-a modificat si s-a complicat .Am incercat sa o neg de atatia ani,am sperat ca exista tratament.....si am sperat mult ca se vor schimba atitudinile in Romania....dar la noi lumea stie de Naomi si Capatos:(.

Simt ca ma pierd,m-am izolat de toti prietenii si de prietena mea ,ador sa fiu singur,sa pot sa plang in pace,sa visez la "practici necrestiniste",simt ca nu mai am chef de nimeni si nimeni nu are chef de mine,simt ca sunt o povara pentru mine si pentru ceilalti.Si oricat as alerga de tare,o fac doar pentru a ramane macar pe loc,sane.

Toata viata am scris mailuri si am sperat in ele,si acum sper la fel,la un raspuns,la un dram de ajutor.

Va multumesc!

Adi.