El este o fire impulsiva,la fel si eu,dar stiu sa imi recunosc greseala si sa imi cer scuze daca gresesc lucru pe care el nu l-a facut niciodata,mereu el are dreptate si mereu e bine cum zice el,dar de multe ori am avut de tras sin cauza draptatii lui.
Problema este ca ne certam foarte des si de fiecare data incepem de l-a un lucru minor si ajungem sa ne aruncam cuvinte urate si reprosuri,legate in general de parinti,toate certurile ajung la parinti de cat ne-au ajutat si cat nu.
Mama lui i-a dat bani de casa,care nu a reusit sa o termine ,dar casa e trecuta pe numele ei,iar parintii mei nu mi-au dat nimica(lucrurile minore nu se iau in calcul niciodata).
Ce ma deranjeaza cel mai tare este ca cel mic asista la certurile noastre iar la un moment dat intervine intre noi si striga "gata mami,gata tati".Am incercat si cu calm sa vorbesc cu el dar mereu se enerveaza si tipa,daca nu e cum vrea el.Lucru care l-am observat la el este ca trebuie mereu sa aiba grija de maica-sa si sora lui,asta de cand parintii lui s-au despartit avea atunci 10 ani,dar acum noi suntem familia lui.
Ar mai fi multe de spus,dar va rog daca puti sa imi dati un sfat,ce ar trebui sa fac ca el mic sa nu mai asiste la astfel de scene.Va multumesc.
Aveti nevoie de o rigidizare a granitelor familiei vostre, in care sa includeti actiuni care "tin deoparte" influenta familiilor voastre de origine. Apoi, sotul tau a fost investit de mic cu un rol care nu i se potrivea, cel de om matur.
Cumva, mama lui l-a atras langa ea, evident inconstient.Acum, fuziunea e gata...Adica, sotului i se pare firesc sa aibe grija de familia lui de origine, mai ales daca tinem cont ca mama lui, nici macar nu se gandeste sa-i taie cordonul ombilical, si sa-l lase sa-si ia zborul...
Ingrijorarea ta vis-a-vis de fiul tau este reala si da, transgenerational, puteti avea surpriza sa-l incarcati cu lucruri care nu-i apartin.
Rezolvati-va problemele voastre de oameni mari, fara sa-l implicati in vreun fel si pe baiat dar, lasati-l sa vada rezultatul disputei voastre, pentru ca, daca nu procedati asa, si il trimite-ti in camera lui atunci cand va certati, este posibil sa gandeasca cam asa: "Mama si tata se cearta...Daca tata o loveste pe mami si moare? Daca tata pateste ceva?" sau "Mama si tata se cearta pentru ca sunt sigur ca eu am facut ceva rau, sau chiar eu sunt cel rau..." Astfel, traind cu frica, baiatul este posibil sa dezvolte o tulburare de anxietate, alcoolism, sau altceva.
Cheia bunastarii voastre este la voi, adica arhitectii acestei familii. In tot ceea ce faceti de acum incolo, daca ati sesizat ca o anumita actiune a voastra duce mereu la acelasi rezultat, opriti-va.
Respirati, relaxati-va si, cautati alte solutii, adica nu mai faceti ca pana atunci! In discutiile voastre, introduceti cu curaj adevarul, chiar daca uneori nu va convine, sau doare.
Doare, dar va vindeca!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment