Credeti ca baiatul mamii va pleca vreodata de acasa?

?Buna,
Am o mare nelamurire.. de ceva timp sunt intr-o relatie cu un tip, baiat, barbat, nu stiu cum sa-i spun pentru ca eu dau o definitie unui barbat ca o persoana care se poate descurca singura, puternica si care ia decizii singura.

OK..persoana aceasta de care eu m-am indragostit intr-un final sta cu mama lui de cad era mic. Ea crescandu-l singura fara tata, acesta fiind un betiv care o batea si in final a dat-o afara din casa cu tot cu copil.

Eu tin foarte mult la el si ma simt foarte bine cu el, e o persoana buna care ma face mereu sa rad...in fn. Si am inceput sa visez ca romantica ce sunt la un viitor cu el, casa, copii.. caine labrador si toate cele.. Credeam ca si el isi doreste asta.. aflu apoi ca el niciodata nu vrea sa se casatoreasca sau sa aibe copii..doar ma ametea prin cuvinte dulci..cica nu ar fi gasit persoana potrivita.pana la mine.. cine stie.. haha.

Eu l-am cunoacut cand eram la facultate... el e din bucuresti. vroiam sa stam amadoi dupa facultate, sa continuam relatia. Am discutat despre asta si credeam ca vom rezolva cumva, dar el munceste noaptea, eu nu muncesc inca si de munca mi-am gasit cand nu mai aveam pt. chirie. Este exclus sa locuiesc la el acasa pt ca mama lui nu ma suporta. Se baga tot timpul intre noi, da sfaturi in relatie.... si il tine sub papuc. Eu asta nu pot sa inteleg. Nu accept sa-mi zica cineva cum sa-mi traiesc viata. El se schimba foarte mult cand ajunge acasa, se poarta ca un pusti de 5 ani la care tipa mama lui!!! Cum e posibil asta???!! Cum e posibil ca la varsta de 30 de ani sa fi atat de usor de manipulat?! El a avut multe certuri cu mama lui despre care eu am aflat muuult mai tarziu. Femeia aceasta nu ma place si mereu imi gaseste defecte. Mai nou mi-a spus pe langa faptul ca nu am minte, sunt aiurita, si alte chestii gen sfaturi cum sa ma imbrac ( sa ma modeleze ea!) ca ar trebui sa ne vedem fiecare de drumul lui.

Sunt prea subiectiva acum si nervoasa.

Am avut certuri cu el, pe care mereu le evita, am stabilit sa ne mutam dupa ce ma voi angaja sa am banii mei pentru chirie in bucuresti pentru ca el nu poate s-o lase pe mama lui neajutorata.(ea are pensie de boala si mereu o doare spatele in urma a 2 operatii)
Dar acum disper cand ma vad singura, el acasa cu mama lui si eu cand voi veni sa fie sarbatoare si sa nu am o relatie ok cu lumea.
Va veni craciunul, revelionul si el trebuie sa se imparta?!
Am ales sa ma despart de el cu toate ca tin foarte mult la el.
I-am trimis mesaje radicale ca nu are sens, haz si viitor relatia si ca ar trebui s-o lasam balta.

M-a sunat o data si apoi gata.
Nici nu-i pasa!

Eu nu stiu daca merita in cazul in care m-ar suna sa ne impacam. Cred ca niciodata n-o sa plece deacasa.

Nu am nimic cu femeia asta. Dar cu el da. Nu stie sa se impuna. Alege mama si nu pe mine. Poate ca exagerea dar eu cred ca nu!
Poate i-a bagat suficiente in cap ca nu-l merit si alte chestii ca am vazut ca se pricepe.

Crede cineva ca merita o relatie la distanta? Credeti ca merita sa incerci sa fi cu un tip casatorit cu mama lui?

Imi cer scuze daca am fost prea neclasa sau m-am exprimat gresit dar nu pot sa ma mai controlez. Simt ca-l las sa ma dea peste cap.

Astept o parere va rog frumos.