Bineinteles, el nu recunoaste ca are o problema, am incercat sa discut cu el si sa ii prezint riscurile la care se supune , dar fara succes.
Imi raspunde "Nu este treaba mea ce face el". Are deasemenea patologii asociate:arterita obliteranta, 2 infacte miocardice la activ, un accident vascular cerebral, si cu toate acestea nu renunta la consumul de alcool.
As dori un sfat:cum sa fac, ce sa fac pentru a-l aduce la tratament? Ma tem pentru sanatatea mamei mele mai mult, care este extrem de afectata de acesta situatie.
Va multumesc, I. din Bucuresti
Sunt putine lucruri pe care le puteti face in acest sens. Adica, daca nu-si doreste sa mearga la un specialist, n-o va face. Doar internarea fortata cu acordul rudelor.
Alcoolicii, din punct de vedere medical, necesita, de cele mai multe ori, interventie multidisciplinara: cardiolog, internist, psihiatru, psiholog, etc. Din aceasta cauza, problema nu este deloc simpla: "mergi la psiholog si te faci bine".
Este vorba de tratament de detoxiefiere, este vorba apoi de tratament psihiatric combinat cu psihoterapie. Un astfel de demers, se poate intinde pe durata catorva luni bune...
Totusi, psihologul (psihoterapeutul, mai precis) poate induce schimbarea pornind nu neaparat de la pacientul identificat de familie (alcoolicul), ci chiar de la persoanele importante din viata acestuia. Daca ne gandim ca, alcoolismul intotdeauna ascunde o problema nerezolvata, putem incepe o interventie psihoterapeutica chiar asa: pur si simplu aceste persoane importante din viata alcoolicului, nu mai fac, nu mai procedeaza ca pana acum. Astfel, scade presiunea de pe alcoolic si, este posibil ca, de data asta, familia (sau cuplul) sa descopere adevarata cauza a suferintei.
Uite, puneti si aceasta intrebare: "Ce s-ar intampla daca tatal tau nu ar mai bea, pur si simplu?" S-ar putea sa descoperi ca, membrii familiei (sotia, spre exemplu) aveau nevoie de un "tzap ispasitor" pentru a mentine o homeostazie disfunctionala...Cum necum, viata isi urma drumul ei, si lumea avea nevoie de cineva pe care sa-l acuze pentru propriile nerealizari sau neputinte...Ce vreau sa spun cu asta? Da, este usor sa acuzi un alcoolic, pentru ca imi este mie greu sa accept c-am gresit, sau nu vreau, sau nu stiu cum sa procedez, cum sa recunosc si sa rezolv o problema sau alta...
Retine ca, aproape intotdeauna, un alcoolic nu-si doreste acest rol.
Mai degraba, familia (apartinatorii) sunt cei care il mentin in aceasta pozitie...Sigur, aceste lucruri nu se intampla explicit ("da, vreau sa fiu alcoolic") ci, exista o complicitate la care toata familia extinsa ia parte.
Si, in final, am sa-ti spun doar atat: luati presiunea de pe el (adica opriti-va din ceea ce faceti acum), si rugati-va sa-si doreasca sa merga la un psiholog...
Ar mai fi ceva de spus: eu, mai degraba, as profita la maximum de clipele pe care le mai am la dispozitie impreuna cu el. Mai degraba i-as spune cat de mult il iubesc, cat de ingrijorat sunt pentru sanatatea lui...
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
nu stiu incotro so iau cu tatal meu
off..oare vom reusii vreodata ? .... nu stiu incotro s o iau cu tatal meu ... nu mai zic de mama e stresata maxim... eu ii fac fata lui taicamiu cand e ametit, dar maicamea ii face in toate felurile si ii tot zic, dar nu ma intelege, uneori zice ca tin cu el ....e greu ... e tare greu ... mai bine avea probleme cu femeile..!!!!
Din pacate si eu am acelasi
Din pacate si eu am acelasi tip de problema
si eu as dori sa aflu daca pot sa fac ceva pentru tatal meu??
Post new comment