Cum as putea sa-mi gasesc linistea?

Nu pot sa-ti spun ca in toate comentariile tale..ai dat dovada de egoism impins la extrem..te-ai gandit vreodata si la suferinta sotiei..si poate a copilului...te-ai gandit cum e suferinta lor???Stii care e diferenta dintre suferinta ei si a ta?Stii cum e durerea ei..ca simti ca "cum mori"in fiecare secunda.

Sau si mai rau...sa ai incredere in cineva si sa te trezesti intr-o dimineata ca totul a fost o minciuna.

Nu vreau sa te condamn dar nici nu te tin in brate..nu pot sa fiu de acord cu un om asa plin de sine..care isi cladeste fericirea pe nefericirea altor persoane.

Totul este demn de dispret din partea mea.

Oricum stiu un lucru..daca te iubea era cu tine...si in ecuatia asta..EL este principalul vinovat.Astfel de barbati au mari probleme ..complexe..
Parerea mea..TREBUIE SA-L UITI!!!Altfel te indrepti cu pasi repezi catre autodistrugere.

Mult succes si multa intelepciune!!

S-a produs ruptura dintre mine si baiatul de care va povesteam mai sus, eu fiind intr-un fel sau altul cea care a detrminat sa se inatmple acest fapt. Pe scurt, intr-un moment in care slabiciunea m-a coplesit asa de tare incat simtind nevoia sa ma descarc, m-am lasat prada impulsului de a-i trimite jurnalul meu din ultimii doi ani, cu toate trairile mele, cu toate gandurile mele, cu tot ce era adunat in inima mea. Atunci cand l-am trimis nu m-am gandit decat ca el e cel mai in masura sa inteleaga ce scrie acolo si n-asteptam altceva din partea lui decat sa ma asculte si sa vorbeasca cu mine. In schimb, el s-a speriat foarte tare dupa ce a citit tot ce era scris acolo, spunandu-mi ca a stiut intotdeauna ca imi era greu, dar nu si-a imaginat niciodata amploarea si puterea sentimentelor ce le nutream pentru el, spunandu-mi ca greu isi va ierta el insusi faptul ca datorita lui eu am trecut prin asemenea momente...totodata a realizat duplicitatea lui, faptul ca si-a trisat familia atata timp. Dupa asta, mi-a spus ca nu mai doreste apropiere fizica intre noi si pentru binele meu, singura solutie este nici macar sa nu ne mai vorbim, chiar daca ne va fi foarte greu amandorura. Au trecut 2 luni de cand s-au intamplat toate acestea...am plans mult pana m-am invinetit, am cunoscut stari de disperare la cote greu de imaginat, am ajuns sa-i inteleg perfect pe cei ce se sinucid din dragoste...si cu fiecare zi care trece imi este parca tot mai greu, plang in continuare mult de tot si dorul de el imi macina sufletul mereu. Acum daca as mai avea macar putin din tot ce-am avut as aprecia foarte tare, imi lipseste tot ce a fost intre noi, chiar si asa cu suferintele prin care treceam, dar macar existau acele moemnte in care sufletul meu se lumina si simtea bucuria si caldura a ceea ce iubea cel mai mult pe pamantul asta. Acum totul e pustiu, lumea mea e goala, mi-am pierdut singurul si cel mai bun prieten al meu... lacrimile ce-mi curg necontenit in suflet ma ard, ma chinuie cu mult mai rau decat lacrimile ce le varsam inainte, e mult prea mare durerea ce-o resimt pt a-mi gasi cuvintele care s-o exprime. Ma repet, dar cu fiecare zi care trece imi este tot mai rau si doare tot mai mult, mi-e greu si sa respir. Stiu ca trebuie sa ma adun si sa ma ridic si uneori chiar reusesc, dar apoi vazand ca merg doar in virtutea inertiei ma prabusesc din nou la fiecare gand ce-l am cu el si care nu-mi poate parasi mintea si inima. Il iubesc si cu siguranta il voi iubi toata viata, chiar de-ar fi sa nu-l mai intalnesc niciodata. E asa frumos la mine in suflet tot ce simt pt el si e atat de greu sa stiu ca nu mai pot vedea, atinge ceea ce sufletul imi cere neincetat. Nu ma pot deconecta de ceea ce-i in sufletul meu, indiferent unde as fi si ce as face, asa ca de fiecare data cand plec de acasa, simt cum abia astept sa pot sa ma intorc cat mai repede inapoi, sa fiu singura si sa pot plange cand imi vine in voie pana lesin. Incerc in fiecare zi sa gasesc cate o speranta, ca poate intr-o zi imi va fi si mie bine, de care sa ma agat si sa m-ajute, dar durerea si tristetea adanca o alunga de fiecare data.
Cum sa m-ajut, cum sa fac sa nu ma mai doara lipsa lui din viata mea, cum sa nu mai simt dorul care-mi sfasie inima, cum sa fac toate astea atata timp cat il iubesc si dragostea ce-o resimt pentru el imi inunda intreaga fiinta necontenit?

As dori sa salut toate mamele de angerasi care sufera cum sufer eu an momentul acesta,angerasul meu a plecat an cer in ziua lui de nastere 16 octombrie 2011 la 5:00 dimineata,dupa 1 luna de zile mi-au dat rezultatul"dilatatie la inimioara a cedat an momentul cand mi sau rupt apele,am nascut nu amsimtit nimic aveam o durere asa de mare an suflet.....Avea 3,800 si 51 cm si acum vad fetisoara lui roza....Am avut dreptul la o amormantare asta a fost alinarea mea sunt sigura ca asta o doresc toate mamele de angerasi sa ai un loc unde sa plangi,sa lasi o jucarie de craciun si de ziua lui si orice motiv e bun ca sa ati mai treaca un pic din durere si sa nu te simti singura si cu mainele goale...a fost botezat la amormantare si nu e pacat cum ne zic toti an Romania ei sunt angerasi noi suntem pacatosi ei au mult drept decat noi,de ce nu?...sa luptati si sa nu va dati batute voi ...MAME DE ANGERASI.

Buna Catania,

Cand un om te face sa simti atat de mult pentru el, e clar ca acel om ocupa un loc important in viata ta. Intrebarea mea este: ce altceva mai ai in viata? Esti multumita de serviciul tau, te simti realizata profesional? Ai o casa, ai conditii bune de trai? Iti doresti sa aduci pe lume un copil si sa-l cresti? Ai (tu personal) resurse pentru asta, sau nu prea? Esti sanatoasa? Ai prieteni de suflet? Ai tai sunt ok?

Se poate ca durerea ta sa nu vina numai din relatia cu "el", ci si din alte nerealizari pe care nu indraznesti sa le iei in calcul. Este oare posibil sa fie asa?

Cristina

Poate ca ''linistea'', ca pace interioara, armonie/stare zen... o vei dobandi cand intrebarile se vor fi topit din mintea ta, cand viata iti va oferi oportunitati multiple, deosebite de aceasta...

Nu neg nici o secunda faptul ca iubesti, si ca, in felul lui, acel barbat e interesat de fiinta ta.

Iubeste-l in continuare, daca simti ca nu te poti desprinde; ruptura brusca si definitiva poate fi extrem de toxica si abuziva, ca o incizie inutila si fara anestezie.

Nu sunt psiholog si nu am voie sa dau verdicte si indrumari.
Dar sunt sigura ca vei gasi o frumoasa abordare a vietii tale, pentru ca esti o femeie cu adevarat.

Iar povestea aceasta nu poate fi producatoare de infirmitati afective decat daca o lasi tu; in schimb, poate fi o experienta de viata din care spiritul tau va iesi mai complex, mai bogat.

ai incercat sa-ti "peticesti" sufletul si mai tare te-ai rupt...
ai doua variante: pastrezi relatia asa cum este acum sau rupi orice legatura cu el (eviti sa vb cu el, chiar si sa-l vezi de la distanta) si in aprox. 2 ani sufletul se vindeca si poti avea un nou inceput, poate cu o persoana potrivita. in prima varianta, viata va trece pe langa tine si la 60 ani vei regreta amarnic.

Am observat ca persoanele care mi-au scris aici sunt de gen feminin...Mi-as dori sa vina comentarii si din partea barbatilor.

incearca sa nu creezi din el obsesie,...nu stiu daca o sa crezi, trec prin aceeasi situatie, doar ca eu nu o numesc iubire neconditionata ci suferinta, sufar enorm, dar constientizez ca trebuie sa depasesc momentul.

nu pot accepta alt barbat, nu vad niciunul care sa-mi atraga atentia, dr cred ca nici nu trebuie, este necesar de timp, de liniste si pace pentru a putea accepta si pretui alt barbat.

avem nevoie de tarie liniste si pace, incearca sa te pretuiesti si zimbeste, stiu ca e greu, crede-ma stiu ce simti pentru ca simt, trebuie sa fim tari,,,

mai este cineva care sufera ai forta!!!trebuie sa depasim

S-ar putea sa nu va placa ce va spun.

Si, de asemenea, recunosc, nu am raspuns la intrebarea dvs. Cred, de fapt, ca rspunsul e la dvs., nimeni altcineva nu-l are.

Iubirea neconditionata... asa cum a iubit Dumnezeu oamenii, atat de mult incat si-a sacrificat singurul Fiu... Cam asa, nu?

Iubirea neconditionata e foarte rara... poate fi iubirea unei mame pentru copil, poate fi iubirea unui copil pentru parinti sau iubirea pentru un barbat/femeie, sau pentru viata, pentru Oameni... Sunt foarte putini oamenii care pot iubi neconditionat. V-a iubit cineva vreodata neconditionat?

Da, si eu cred ca iubirea neconditionata nu produce suferinta. In primul rand pentru ca nu asteapta nimic, nici constient, nici inconstient. Iubesti pe cineva asa cum e, in situatia care e, indiferent ce-ar face. Si-atunci...? De ce trebuie sa-l vezi? De ce simti nevoia sa oferi ceva? Iubirea neconditionata nu presupune asta.

Simplul fapt ca exista, ca respira acelasi aer cu tine, ar trebui sa fie suficient. Iubirea neconditionata nu cere implinire. E implinita prin definitie. Ar trebui sa-ti produca fericire in fiecare dimineata gandul ca undeva, in aceeasi lume cu tine, exista un om pe care il iubesti. Neconditionat.

Daca veti privi cu sinceritate si curaj in inima dvs. veti sti unde e linistea.

Nu,nu este ADEVARATA iubire neconditionata.

Uite, fa comparatie intre iubirea pe care o descrii tu si iubirea dintre un copil si mama lui.Oricare dintre cei doi mai poate iubi si pe altcineva,dar care NU se substituie iubirii lor,nu o submineaza, nu o substituie, nu se afla pe aceeasi nisa.Pot fii aproape,pot fi departe,cei doi se iubesc neconditionat si vor dori ca celeilalte persoane sa-i mearga cat de bine posibil.

Este vre-o deosebire intre aceasta dragoste si dragostea ascunsa si chinuita e care ti-o ofera?Daca da, scrie cateva linii...

....intelege ca doar iti provoaca suferinta, parerea mea,...doar nu constientizezi ca poti fi intr-adevar fericita fara el, stiu cum e crede-ma, dar trebuie sa intelegi ca el e linga ALTCINEVA, el ofera mingaierile saruturile ALCUIVA, cind tu te culci in pat singura tinjind la o mingaiere, la un sarut sincer,...el le ofera alcuiva!
tu nu trebuie sa fii la dispozitia lui, cind vrea el sa-si aminteasca ca tu ai nevoie de el, de mingaierea lui de protectia lui!
.....nu e iubire neconditionta, e o iubire plina de suferinta...
incearca sa depasesti, ai grija

Draga vizitatoare...
O caracteristica a iubirii neconditionate este ca NU produce suferinta si cei care o ofera nu ajung la "psihoterapie".

Chiar daca NU recunosti, fiinta ta toata tanjeste dupa iubire, si esti ca o planta iubitoare de apa care a nimerit din greseala in desert si asteapta ploaia, in timp ce ii cresc tepi lungi si ascutiti, iar viata trece pe langa ea....

Iti urez ploaie.