Cum pot fi mai sociabila?

Nu te raporta la oameni.oamenii multi nu stiu decat sa raneasca pt.a-si ascunde intunericul din ei.

Sunt acuzata in ultimul timp ca nu sunt sociabila si sincera sa fiu nu vad de ce.

Intr-adevar, dupa ce am terminat liceul si am plecat la facultate in alt oras, mi-am pierdut prietenii buni pe care i-am avut deoarece fiecare era intr-o relatie, fie in alt oras fie dadea de inteles ca au alte preocupari. Eu chiar am incercat sa-i sun, sa le las mesaje sa ne mai intalnim dar fiecare evita sub diferite pretexte, fie nu raspundeau. Iar initiativa a venit mereu de la mine.

Dupa ce am terminat facultatea, nu am ramas cu prieteni adevarati, doar cu 3 fete cu care am stat in camera de camin si cu care mai tin cu greu legatura. Pe scurt, prietenul meu ma invinuieste ca nu am o prietena sa vorbesc cu ea, ca nu ies ca alte fete in oras, ca eu nu pot sa-l inteleg pe el cand iese cu prietenii lui de fiecare data cand are ocazia, zile pe saptamana, pentru ca nu stiu ce inseamna sa am prieteni.

Asta ma doare, pentru ca nu intotdeauna am fost asa, iar mai mult, sunt o persoana care nu are incredere in cei din jur, doar in cateva persoane care nu,m-au dezamagit, si nu impart gandurile mele cele mai ascunse cu o persoana pe care o cunosc de cateva zile. Si eu imi doresc sa am prietenii mei desi am iesit de nenumarate ori in grupul lui de prietni si m-am simtit bine.

Ma consider o persoana cu bun simt si calculata, cand merg undeva stau la locul meu si intervin in discutii doar atunci cand stiu ca am un punct de vedere, nu beau alcool si poate de asta nu-s la fel de indrazneata ca restul, imi fac mai greu curaj sa dansez intr-un loc nou dar cand is intrebata ceva raspund, dacami se cere ajutorul il dau negresit, ii contactez fara motiv sa-i intreb ce fac fie sa le cer un sfat, ii invit la noi acasa fie la cumparaturi cu noi.

Suntem persoane diferite, cu principii diferite de viata, cu alte posibilitati fiecare dar nu-mi explic de ce mi se spune ca nu sunt sociabila.

Am nevoia de parerea unor persoane din afara, care sa-mi spuna unde gresesc pentru ca ma macina situatia asta.

Din gimnaziu colegii mei se luau de mine ...iar eu m-am inchis intr-o carapace fara sa las pe nimeni sa intru , iar in clasa a 9-a cand am intrat la liceu nu am scos o vorba de frica ca o sa ma insulte ca o sa trec prin ce am mai trecut mai demult , eram de-a dretul paralizata ...deseori stiam raspunsul la intrebarile profesorilor dar imi era prea frica sa spun ca nu cumva sa nu gresesc .

In clasa a 10-a mi-am facut o prietena buna ,vorbesc cu ea , rad cu ea dar nu ma intelege ...nu stie ce se petrece in inima mea cat sunt de frustrata de faptul ca ceilalti ma privesc ca fata "antisociala" si probabil ca niciodata nu o sa-i spun....mi-e prea rusine , mi-e rusine de mine.

E ciudat(abia acum) cum descopar ca nu sunt singura care trece prin asta ...si e greu sa te deschizi catusi de putin...eu inca nu am reusit dar lucrez la asta , insa desi cei din jurul nostru par munti sa sti ca si ei pot plange , au trecut prin greutati si nu sunt neaparat toti o hoarda de tatari gata sa calce in picioare pe cei slabi.

Prin exercitiu . Cand esti singura acasa vorbeste unei multimi , fa gesturi ample , recita poezii , inchipuieti ca esti pe scena si vorbeste liber unei multimi . Dupa ce ai capatat o oarecare rutina , aplica si pe strada ceea ce ai invatat in casa .

In alta ordine de idei , esti la varsta la care iti alegi drumul in viata . Crede-ma , cand vei ajunge intr-un loc in care oamenii au aceleasi preocupari ca si tine , ganditi oarecum in aceiasi parametrii , nu vei mai avea nevoie de nimic , vei fi ca pestele in apa . Deocamdata nu te aflii la locul potrivit . Tu invata linistita si opteaza pentru o cariera interesanta .

Cu drag

Oamenii critica din invidie sau pt ca sunt ei frustrati.In cazul tau,e clar faptul ca fostii tai colegi te criticau pt ca invatai mai bine decat ei,si in nici intr-un caz pt ca era ceva inneregula cu tine.
Lumea intotdeauna va vorbi,de bine sau de rau,asa ca nu are rost sa crezi in ce spun ceilalti daca te critica.Tu te cunosti pe tine cel mai bine,tu esti 24 din 24 h cu tine,stii de ce esti in stare,nu-i lasa sa te intimideze!
E adevarat,iti pasa de ce spun ceilalti pt ca nu ai incredere in tine.Cred ca te-ar ajuta sa continui sa mergi la psihoterapie in continuare.
Stiu despre ce vb si te inteleg pt ca si eu eram asa,am tot 19 ani si am cerut si eu ajutor specializat si sunt in perioada de schimbare.Nu e usor,dar e foarte bine,crede-ma, merita efortul de a te schimba daca tu asta vrei.
Accepta faptul ca esti om si mai gresesti uneori,ai dreptul asta si inca ceva,nu toti oamenii trebuie sa ne placa sau sa aiba o parere f buna despre noi.
Iti propun un exercitiu:gandeste-te la un moment in care nu iti pasa de ceilalti,te simteai libera/dezinhibata, apoi inchide ochii si retraieste acel moment.Vezi ce vedeai atunci,simte ce simteai atunci si transmite-ti starea de bine de atunci.Fa exercitiu pana cand te simti bine/nu iti mai pasa etc.Sper sa mearga si la tine.
Sau...pur si simplu ,incearca sa comunici mai mult chiar daca e greu la inceput,si o sa vezi ca nimci rau nu se intampla,ba mai mult,te vei simti mandra de tine ca ai reusit.
Legat de prieteni,prietenii adevarati sunt putini,asa ca fii fericita ca ai o prietena si buna,nu 100 si falsi.Uite,si eu am doar 2 prietene adevarate,din care una e departe de mine,deci si eu pot spune ca am ramas cu una + cativa amici si nu e o tragedie.Cu timpul vor veni mai multi si cu siguranta daca mergi la facultate,acolo vei gasi.

succes!