cum sa il recastig?

nu cred ca ar trebui sa mai incerci ... poti doar sa il ignori sa il lasi pe el sa te caute ... sa fii indiferenta cu el dar prezenta in viata lui sa ii amintesti discret de toate momentele pe care le-a avut cu tine dar ca si cum tie nu ti-ar mai pasa pt ca atunci i-ai ridica un semn de intrebare... in schimb daca vei continua cu mesajele chiar ca o sa il disperi ptr ca barbatilor le place sa vaneze si tu nu tre sa fii o prada usoara de ce sa mai lupte pt ceva ce are deja de ce sa se mai chinuie cand tu vei sta ca fraiera dupa curu lui? ia legatura intr-un fel cu prietenii lui care sunt in oras cu tine si iesiti la o cafea fii mereu cu zambetul pe buze chiar daca nu poti si zi-le cat de perfecta e viata ta dar sa fii sigura ca asta va ajunge la urechile lui ...si ai sa vezi ca usor usor o sa te caute sau macar va fi mai interesat.

Cred ca mi-am primit deja raspunsul, si tot ce as mai face de acum in colo pentru a reaparea in viata lui sunt doar semne de "disperare" din partea mea... si tot ce ar crede despre mine ar fi ca sunt DISPERATA si ca am nevoie URGENTA de el, ca poate face ce vrea cu mine, ca doar e universul meu. Nu stiu cum gandesc barbatii, dar eu, ca fata, daca stiam ca un baiat ma place nu as fi putut sa-mi bat joc de el si sa nu ii raspund la mesaje.

Daca nu mi-a raspuns la mesajul in care l-am intrebat daca e suparat pe mine... banuiesc ca asa o fi, numai ca nu vrea sa mai deschida subiectul cu mine si vrea sa treaca peste, ca sa ma uite. Am luptat cat am luptat pentru el, dar vedeti voi vreun semn cum ca e interesat de mine? Eu una... nu vad, oricat de oarba m-as preface ca sunt... nu pot lupta singura, si nici nu stiu ce as mai putea sa fac? Ce sa ii mai spun prin mesaj? As asculta sfatul tau, Andreea, si i-as mai trimite un mesaj in care l-as intreba de ce nu imi raspunde, dar eu zic ca ar fi prea mult, ar fi al 3-lea mesaj la care nu imi raspunde, deci... la ce bun? Doar ca ma chinui singura... Daca de o luna, de cand ne-am despartit nu a venit inapoi la mine, atunci mai sunt sanse de 1% sa o mai faca, inseamna ca nu mi-a simtit lipsa deloc... sau e asa orgolios pentru ca are impresia ca imi place de prietenul lui? NU mai inteleg nimic...

i-am trimis un mesaj aseara, l-am intrebat ce face. I-am spus apoi ca mi-e dor de el, si n-a zis nimic. I-am mai trimis un mesaj in care l-am intrebat daca e suparat pe mine (banuiesc ca e), si tot n-a zis nimic. Mai are rost sa insist...? Ce parere aveti? Sa ii mai trimit un mesaj mai... "dramatizat", ca sa imi raspunda? Sau... am pierdut?

Ai dreptate... daca as renunta, as da dovada de lasitate. Daca as sti cu exactitate unde sa il caut, era alta poveste, dar din motive pe care n-as vrea sa le mai detaliez aici, nu am cum sa ma intalnesc cu el.

I-am trimis un mesaj azi in care l-am intrebat ce face. La randul meu i-am raspuns ca fac bine, si ca voiam sa ii amintesc de mine. Si n-a mai zis nimic. Cred ca toate "sperantele" pe care mi le fac in legatura cu o posibila impacare sunt doar in capul meu. Poate omul s-a saturat si vrea sa fie lasat in pace, poate chiar nu ii pasa si vrea sa isi vada de ale lui.
Tot ce imi mai doresc e sa il intreb cum a putut sa ma invite la acea petrecere, sa ne comportam ca si un cuplu perfect normal, si apoi sa uite de mine cu desavarsire, sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. As vrea sa stiu de ce a facut asta, chiar daca risc ca "rezultatele" sa nu fie tocmai placute. Macar va stii ca sunt puternica si ca mi-am dat seama ca s-a folosit de mine... dar cum sa il abordez? Pe mine asta ma framanta, faptul ca s-a folosit de mine.

Dar poate un barbat sa se comporte indragostit cu o femeie intr-o seara, si a doua zi sa o uite fara probleme? S-a putut preface cu o asemenea ipocrizie ca tine la mine? Putea sa ma sarute in acea seara daca nu tinea deloc la mine? Putea sa se comporte ca si un iubit perfect normal? Sau in distractie... totul e posibil, si nu s-a gandit deloc ca mie imi va provoca atata suferinta?

alaltaieri am fost la o petrecere, si luata putin de "val"... l-am sunat. Aveam un exces de curaj si ma gandeam ca o sa fie bine daca-l sun, ca doar ... aveam curaj!!! L-am sunat, l-am intrebat ce face. Am vorbit putin ironic cu el, i-am spus ca ii va fi dor de mine, i-am spus sa nu ii spuna prietenului lui (cel care ma place) ca vorbeste cu mine la telefon, si cred ca l-am "agitat" putin. Raspunsul lui a fost ceva de genul "aa... sa nu stric ceva" (pe un ton nepasator). In loc sa-l fac gelos, cred ca i-am dat de inteles ca imi pasa de prietenul lui.

L-am intrebat apoi daca ii va fi dor de mine si imi repeta ca nu poate vorbi la telefon, ca vorbim maine mai multe. I-am spus ca asta-i vesnica lui replica, cea cu "vorbim maine"! Si nici nu sunt surprinsa ca n-a zis nimic a doua zi... ma asteptam sa fie indiferent. Sau poate e stresat, ocupat din cauza facultatii. Nu inteleg.. de ce ii caut scuze? Nici nu ma intereseaza... Oricum, eu nu mai fac nimic. Cred ca am facut destul, desi am impresia ca se asteapta sa mai insist. Eu zic ca am insistat destul, am parut disperata si probabil de asta isi bate joc de mine, stie ca sunt "la mana lui". Il las in pace... nu cred ca mai are rost sa insist. Poate nu trebuia sa fiu ironica, poate nu trebuia sa insist sa-l enervez dupa ce mi-a zis de n ori ca nu poate vorbi, ca sunt mai multe persoane langa el... dar am fost prea fericita ca am reusit sa vorbesc cu el. Apreciez ca macar mi-a raspuns la telefon. Poate il mai las 2 zile, in caz ca o sa-si deschida gura. Apoi n-o sa ii mai dau nici un semn de viata si o sa dispar din viata lui...

Poate va dati cu parerea, la cat de ciudata sunt... am nevoie de niste "indrumari".

Am hotarat ceva, nu stiu daca e bine sau rau, dar nu imi pot schimba gandirea. Cu toate ca m-a ranit, ca a fost indiferent atata timp, ca m-a folosit la petrecerea aceea, ca ma chinuie incontinuu' cu nehotararea lui, m-am hotarat. Am sa ii trimit azi un mesaj cu "drum bun", poate ii va da de gandit. I-as trimite ceva la care sa imi poata da o replica, nu doar un "multumesc" sec (e clar ca asta imi va raspunde la mesajul meu de drum bun). Azi pleaca, si mi-e foarte greu... amintirile ma chinuie fara mila, iar eu ii simt lipsa din ce in ce mai mult, pana cand o sa innebunesc de atata dor.

Mi-e greu fara el si nu stiu cum sa il recuceresc, sa ii atrag cumva atentia... Nu stiu ce mesaj sa-i trimit, sa vada ca sunt prietena lui si ca imi pasa de el, fara sa par ca cersesc sa ne impacam. Desi EL ar trebui sa vina la mine, el nu s-a tinut de cuvant dupa acel "vorbim maine", si eu tot mai tin la el si ma zbat singura... pentru ca, constiinta mea nu imi da pace deloc. Poate imi dati vreo idee, ce mesaj as putea sa ii trimit. De sunat nu il sun, pentru ca vor fi prietenii lui langa el, inclusiv cel care ma place, si nu vreau sa se simta aiurea..

Multumesc! Eu nu ma consider o persoana puternica, mi-as dori din tot sufletul sa fiu! Sa fiu mai nepasatoare, sa trec mai usor peste situatii de genul asta. Uite, de exemplu cum e el: nu ii pasa, nu se strofoaca si nu isi bate capul, isi cauta o noua "distractie" probabil. Sau l-o fi afectat putin despartirea si nu o arata? Macar putin... Nu vreau sa cred ca nu e afectat deloc.
Bineinteles ca imi doresc foarte mult sa stiu daca "ori e alba, ori e neagra", dar... nu vreau sa ii cer vreo explicatie pe moment, cred ca va considera ca sunt disperata sa imi raspunda daca ma vrea sau nu, si nu vreau sa fiu o femeie plangacioasa in fata lui.
Am asteptat suficient, si oricum voi discuta odata si odata cu el. Nu mai am nimic de pierdut. Numai Dumnezeu stie ce a fost in sufletul meu in ultimele zile, numai eu stiu cat am suferit si cat am plans. Zi de zi ochi umflat, pofta de mancare 0, zambit fortat (sa nu zica lumea ca-s chiar nebuna, sa nu ii sperii pe altii).
Azi am avut "ocazia" sa il intalnesc la o cofetarie. Era cu colegii lui, iar eu cu ai mei. Mi-as fi dorit sa ii cer niste explicatii, dar era prea multa lume si nu am vrut sa il fac de ras si sa fac o scena, asa ca... m-am rezumat la un pupic pe obraz. Bineinteles ca a ramas socat sa ma vada, si a ramas si mai socat cand l-am pupat prima oara pe prietenul lui (care isi doreste sa fie cu mine). Oare am facut bine, l-am facut gelos? Sau nu ii pasa... Prietenul lui a spus ca s-a uitat la reactia fostului meu iubit si cica a ramas masca. Daca l-am enervat si mai tare, si chiar nu vrea sa mai auda de mine?

Ma gandesc mereu ce e in sufletul lui, dar e asa complicat, ca nu stiu ce gandeste! Mi-e greu... si nu pot exprima in cuvinte ce simt... Ma consolez cu vorbele voastre de aici, si mai prind putina putere...

Poate am sa ii spun "drum bun" azi, cand pleaca spre facultate. Sau... poate n-am puterea... poate e mai bine sa il mai las un timp, dar ma va uita pana la urma. Nici cum nu e bine...

Imi place ca esti puternica, toate aceste lucruri te vor intari, mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin astfel de incercari . E greu de dat sfaturi, concrete , doar tu stii ce ai de facut !
Probabil iti doresti sau iti vei dori intr-o zi sa stii -ori e alba , ori e neagra- ...stii vorba aia, boala lunga e moarte sigura.
Ai asteptat suficient ce poate fi mai rau de atat? Ia atitudine si discuta cu el! Nu ai nimic de pierdut si macar stii ca ti-ai jucat ultima carte. In cel mai rau caz te intorci la starea pe care ai avuto pana acum!

Numai bine ! O sa urmaresc ce mai scrii ....

Sa inteleg ca dupa petrecerea la care ati fost impreuna tu nu i-ai dat niciun semn? Acuma ca stii ca ii place sa fie el sunat de tine, de ce nu o faci? Uite, de exemplu azi sunt dragobetele (Valentine's day-ul romanesc), incearca sa fi mai nonconformista si scoate-l tu in oras, si cu ocazia asta spune-i deschis ce simti pentru el... Daca tineti unul la altul, lasati orgoliile deoparte si luati-va de mana

De ce nu vreau sa par disperata? Pentru ca atunci isi va da seama cat de mult tin la el, va profita de lucrul asta, poate il va speria si se va indeparta si mai mult de mine. Azi am plans toata ziua, nu am mancat nimic. M-am blocat pur si simplu, si mi-e teama sa nu devina o depresie de-a dreptul. Parca nici nu mai am lacrimi, si cu toate astea plang pana imi vine rau.

Am fost si sunt terminata psihic pentru ca el diseara va merge la o petrecere, la care eu nu pot sa merg. Am vrut sa ma intalnesc "intamplator" cu el acolo, sa ii vad reactiile, sa vad ce ar fi facut daca m-ar fi vazut, si aveam mai mult ca sigur ocazia de a vorbi cu el. Am asteptat de cand ne-am despartit sa ma intalnesc cu el, eram foarte nerabdatoare, si uite ca nu pot sa fac nimic sa merg la petrecerea respectiva. El pleaca peste cateva zile la facultate, asa ca era ultima ocazie sa-l vad. Sunt terminata... si simt ca nu mai pot de durere... M-am saturat de atatea probleme, deja o iau razna...

de ce vrei sa nu pari disperata? si de ce intrebarile pe care le ai pt el nu i le pui lui? intreaba-l ce asteapta de la tine si spune-i clar ce astepti tu de la el. crezi ca ati putea ghici ce vreti unul de la altul?