De ce sedintele de psihoterapie sunt asa scumpe?

Ati avut vreodata senzatia reinventarii? Senzatia ca ati trait ani de-a randul pe fundul unui lac pana intr-o zi cand ati iesit la suprafata apei, adulmecand treptat darurile si frumusetea vietii?

Eu am avut aceasta senzatie iar drumul catre suprafata apei l-am facut de mana cu un psihoterapeut (mai multi de fapt, dar unul singur merita mentionat). Eu cred ca e o munca titanica sa reusesti sa faci un om sa inteleaga ca pana la urma "totul sta in puterea lui"; sa participi activ la metamorfozarea lui din "ceea ce a fost" in "ceea ce vrea sa fie" si sa-l mai si convingi ca succesul este DOAR AL LUI.

Gasiti psihoterapeutul potrivit si amanati grija banilor pana la momentul discutiei despre pret; sigur solutia va fi inventata de determinarea care va va duce la usa cabinetului.

Trebuie doar ca ea (determinarea) sa existe!
Succes si-un An Nou linistit si bun!

Preturile sunt foarte mari si eu am facut cu 70 lei si vreau sa va zic ca multi sunt farsiori si nu au atestat licenta si nu sunt profesionisti.

Nu a dat rezultate chiar mai rau situatia din scoala a copilului meu s-a agravat si a zis ca nu poate face nimic daca vrea un profesor te persecuta si gata .Nu te poate face un pshiholog sa eviti asta sau sa aceptii o persecutie .

De multe ori nu sunt justificate preturile si lumea si asa este reticienta la asa ceva Nu s ecompara cu un avocat sau arhitect care are raspundere mai mare La un pshiholog nu al trage nimeni la raspundere ca mergi de la el si ati pui streangul de gat

Nu am vazut pshiholog tras la raspundere .Ce asi merita bani este curs d emanipulare si persuasivitate asta da si s erezolva tot .

care priveste experienta mea personala ref la subiect ( deci nu o luati ca pe o generalizare)

eu cred ca nu am avut "cultura generala" necesara sa-mi dau seama DIN TIMP ca ceva e f in neregula si am nevoie de ajutor...si am continuat pe principiul cu "vointa se rezolva totul", " ma descurc si singura", etc etc ... si culmea nu era vorba de ideea preconceputa ca la psiholog ajung numai nebunii ci pur si simplu nu mi-am dat seama ca problema mea se incadreaza la categoria afectiuni psihoce ( la mine este vb de o somatizare f puternica)

ca sa revin: daca as fi apelat la un psihoterapeut cand problemele erau serioase dar nu grave, costul sedintelor era floare la ureche... din pacate am asteptat pana cand am clacat cu totul ( inclusiv pe parte financiara) si atunci normal ca pretul mi s-a parut exorbitant.

dar macar mi-am invatat greseala. din pacate cazul meu nu e singular si de obicei la psihoterapie ajung oamenii aflati la pragul maxim al disperarii si pe fundul prapastiei ( fara resurse financiare si fara putere de negociere) si aici Dorin poate sa sustina/ infirme supozitia mea:)

si mai e o chestie la care tehnocratul din mine se revolta: nu se garanteaza rezultatele! adica ti se spune: e posibil.... depinde numai de tine... nu se stie exact de cat timp ai nevoie... nu se stie cum vor evolua lucrurile....

stiu ca nu e matematica si natura umana e imprevizibila si surprizatoare dar tehnocratul tot nu intelege:)

in alta ordine de idei, ce fac cu punctele acumulate? am vazut ca la sectiune MY PUNCTE zice ca am 40... ce inseamna asta, e de bine?

"Ma intreb daca lucruri asemanatoare ati spune si despre un avocat care v-ar consilia pentru a iesi dintr-o situatie dificila sau despre un arhitect care v-ar face proiectul unei case" - sunt arhitecta si vreau sa va asigur ca aud frecvent astfel de remarci (de ce sa coste atat de mult DOAR PENTRU niste desene?). In meseria mea sunt implicate riscuri si responsabilitati, experienta complexa, coordonarea unei echipe mari si multe alte aspecte care necunoscatorului ii scapa. (Si nici nu este dator sa le stie, ce-i drept, dar - unde nu cunosc, prefer sa nu fac afirmatii care sa minimizeze acea meserie sau efectele ei asupra vietii mele).

Cat despre psihoterapie: aici nu mai avem de-a face cu materiale si proiecte, ci doar cu OAMENI. Intotdeauna, lucrul cu oameni este mult mai solicitant si mai dificil - si probabil subestimat. Mai mult, cand tinta este acel lucru din dvs. care doare si cand sansa este vindecarea (si chiar mai mult: regasirea de sine, dezvoltarea unei vieti spirituale etc), acest lucru in sine este nepretuit.

Un alt aspect: ati asistat vreodata la o discutie contradictorie? Ati vazut cat de greu le este oamenilor sa "cedeze" putin si sa-l asculte si pe celealalt? Si daca reusesc sa taca o clipa ca sa-l asculte - cat de greu le este sa-l inteleaga? Si chiar daca ar face si acest lucru - cat de greu le este sa ii dea apoi acele indicii care sa-l ajute sa faca o schimbare? Eu inca sunt uluita cum cei mai multi inca nu au inceput nici sa-si puna problema acestui lucru!! Pana la a ajunge sa fii catalizatorul acelor schimbari benefice in client - e cale lunga. Si grea. Este o meserie colosala.

DAR.

Eu stiu cum e sa traiesti dintr-un venit si sa nu-ti permiti sa dai prea mult din el... indiferent pe ce. Eu ma consider norocoasa ca dau doar putin mai mult de 10% din salariu pe sedintele de terapie. Dar ma gandesc la cei care nu au acest noroc. Aici, simt si eu nevoia sa sustin punctul de vedere al doamnei (sau domnisoarei) care a lansat intrebarea: MI-AS DORI ca mai multi oameni sa aiba acces la sedinte de psihoterapie! Mi-as dori sa fie mai la indemana! Mi-as dori sa descopere cat mai multi ce inseamna sa-ti poti schimba viata intr-un timp relativ scurt, mereu sustinut, mereu incurajat. Mi-as dori ca terapia sa fie mai accesibila, chiar daca ii inteleg valoarea si cred ca apreciez corect ca a fi psihoterapeut presupune un efort nu doar mare, ci si cu totul special!

Am si eu de adaugat cate ceva aici.

Spuneti ca asta reprezinta o cincime din venitul dv.E un venit maricel sau eu asa il consider.Si din punctul meu de vedere banii pe care ii dati la o sedinta s-ar putea sa merite mai mult decat credeti.

La un momendat cand am inceput eu terapie,dadeam jumatate din salariul meu pe luna la asta.Oricum aveam un venit cam jumatate din al dv si totusi am zis ca nu e mult.Felul in care ma simteam eu,situatia in care eram ma facea sa nu imi para rau dupa niste bani,pentru ca ei nu ma faceau sa ma simt mai bine.Ce e drept eu nu aveam nimic sau pe nimeni de intretinut,nici macar pe mine stateam cu parintii mei si lucram doar pt a-mi plati facultatea si a avea si eu niste bani pt mine.Dar sa dai dintr-o data atat de multi bani era si pt mine o problema dar stiam ca va merita.

Nu aveam habar ce inseamna pana la urma o \sedindinta de terapie ,credeam doar ca vb eu acolo si cel din fata mea ma asculta.Dar nu era chiar asa,eu una plecam mereu de acolo usurata,de parca dintr-o data orice probleme as avea nu mai sunt atat de mari si le pot face fata.Transmiteam toata energia mea negativa interlocutorului meu ,lucru care nu e chiar asa de usor de suportata daca stai sa te gandesti ca nu eram doar eu sg client din acea zi. Deci stiam eu cata energie negativa,cata ura aveam in mine cat de lipsita de putere eram terminata eraam si transimiteam multe din energia mea celui din fata mea,si pentru mine asta ..ceea ce simteam mi se parea teribil de nesuportata.Dar a venit in timp,acest lucru,initial mergeam doar pentru ca stiam ca trebuie.Dupa acel timp am reusit sa apreciez ce s-a intamplat cu mine ce se petrecea la o sedinta si cat de important e ma eliberez eu de acea energie negativa.

Eu ii voi aprecia enorm de mult intotdeauna pe psihologi,
psihoterapeuti si tot ce tine de asta natura pentru ca am simtit cat ma ajuta ,cat m-am schimbat si realizez cat e grea e si asta meserie. Toate sunt grele insa asta probabil ca o apreciez foarte mult. Probabil daca ma voi mai simti vreodata ca in acea perioada,in care nu ma dadeam jos din pat,nu mai aveam un scop in viata vroiam de fapt imi doream sa mor,cred ca toti bani din lume ar merita sa scap de asta.

Inca un lucru care il consider cred ca important,nu cred ca cine doreste sa se faca psiholog o face pentru bani.pentru ca dureaza pana vin acei bani. Daca esti angajatul statului ca psiholog in mod sigur nu vei avea nu stiu ce venituri ,pt ca angajati de stat au salari cam mici la noi,si daca esti ca particular dureaza ceva pana te faci cunoscut ,pana va stii lumea de tine.Deci cam greu de crezut ca se face asta pentru bani. Da, banii au un rol important ...insa ei vin un picut mai tarziu. Cunosc studenti la psihologie si multi dintre ei fac voluntariat,si o fac pentru ca le place si asa mai capata si ei un pic de experienta.

Si dupa cum spunea si Victor preturile se pot negocia,dar depinde de cat esti tu de determinata sa participi la acea terapie,cat te implici cat feed-back dai. Toate astea conteaza foarte mult, pentru ca sunt destui dintre terapeuti care modifica tarifele de la client la client. Eu una plateam dupa o anumita perioada, cand nu am mai lucrat doar jumatate dintr-o sedinta, ii explicasem situatia ca nu mai pot continua din motive financiare si pentru ca a zis ca vede ceva in mine care merita, ma implic foarte mult a schimbat din tarif,la modificat in asa fel incat sa ne putem vedea macar o data la 2 saptamani la o sedinta. Lucru care pentru mine a contata enorm,caci stiam ca mai am nevoie ,mai am mult de lucru la mine si ca nu o sa pot face fata din cauza evenimentelor .

In principiu cam atat am de zis. Sper ca cumva sa te faca sa iti schimbi vedere asta un pic mai negativista asupra terapeutilor si a preturilor practicate de ei.