De ce tocmai persoanele care isi exprima gelozia,sunt de fapt acelea care atunci cand chiar se intampla ceva iarta si vor sa continue relatia?!

La toate intrebarile tale eu am urmatorul raspuns: persoanele geloase sunt personalitati dependente si de multe ori cu o stima de sine precara. Ele au proprietatea de a se fixa pe partener precum o actinie pe piatra ei de suport. Intrucat au o mare teama ca ar putea fi lipsite de suport, ele declanseaza artileria specifica: spionaje, urmariri, atacuri, scenarii.

In fond ele nu fac altceva decat sa declanseze acel lucru de care se tem, prin efectul "profetiei autoimplinite". Este absolut evident ca atunci cand "Se intampla" lucrul de care s-au temut dar pe care l-au anticipat non stop, ele DAU INCA o sansa relatiei, pentru ca scopul lor nu este de a gasi dovezi incriminatorii pentru o despartire, ci pentru a-si alimenta inconstient nevoia de a se autocompatimi: "nu sunt bun de nimic, nu ma descurc singur, am nevoie sa ma agat de x".

Spre deosebire de aceste persoane, cele care NU sunt geloase, considera - pe buna dreptate - ca sunt suficient de bune (chiar daca nu perfecte!) pentru a intra intr-o relatie in care se simt iubite si respectate, fara a fi dezamagite, fara a avea nevoie sa spioneze si fara sa consume energie si timp pe o activitate atat de inutila si consumatoare ca gelozia.

Iti urez sa ai parte de incredere in tine, asta va rezolva totul

Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Luminita Codrescu

Cred ca gelozia se petrece pe fondul unei nefericiri subiective, al unui sentiment de insuficienta de sine- asa cum spunea si colega.

In truda ta de a-ti depasi propriile probleme, ai luciditatea si disponibilitatea de a-ti recunoaste profunzimea tendintei de a fi geloasa, de a depasi nevoia (neexprimata) de atentie in exclusivitate- din partea partenerului; e un lucru normal intr-un cuplu, dar aceasta nevoie se intinde dincolo de relatia de cuplu. Important este ca razbate straduinta de a deveni mai netulburata si mai imperturbabila.

Pe calea filozofiei imperfectiunii e foarte usor sa ajungem la o stare de anxietate si depresie perpetua- oricum, nu exista perfectiune, cu exceptia creativitatii.

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda