Am 42 de ani. Tarziu in viata am cunoscut o pasiune coplesitoare pentru un barbat. Dintr-o femeie echilibrata si cu un statut onorabil in societate, m-am "descompus" grav si ireversibil.
Desi sunt casatorita si am o familie frumoasa, acel personaj, mi-a distrus tot interiorul curat, inocent/nevinovat. Dupa ani de suferinta ascunsa si de comportament abuziv din partea lui, aroganta amestecata cu indiferenta, umilinta extrema din partea mea,am ajuns la tentativa de suicid, apoi la psihiatrie cu zeci de tratamente pentru depresie... sute de antidepresive, hipnotice, anxiolitice etc
Din femeia dulce si delicata care am fost am devenit o supraponderala si mai trista in continuare...
Nimic nu mai aminteste de femeia care am fost, subtire, cocheta, ingrijita si amuzanta.Sunt ca o epava.
Viata mea a devenit un chin asumat. Nu stiu ce sa fac! Nu mai stiu cui sa cer ajutor.
Deruta si epuizarea psihica m-a terminat.
Tehnica pasilor marunti
Bun, ai ajuns in acest punct si nu iti face placere. Ce-i de facut? Pai logic ar fi sa pleci de acolo, sa te schimbi astfel incat sa te simti multumita si impacata cu tine si cu viata ta.Cum sa faci asta? Probabil ca aici ar fi bine sa ai aliat un psiholog si ceva timp si rabdare pentru a scoate la iveala totul si a aplica cele mai potrivite strategii pentru tine. Asta ca sa combati cauza depresiilor, nu ca sa limitezi efectele.
Am remarcat ca te pui mereu in coada "listei de prioritati".Este important EL, chiar daca este toxic pentru tine. Este importanta familia, chiar daca tu esti in agonie. Este important statutul social. Nu spun ca nu sunt importante, doar ca modul in relationezi cu ele este pagubos pentru tine.
Citeste intre timp "Femeia care iubeste prea mult" de Robin Norwoord.
Si cred ca e bine sa stii ca nu esti nici prima si nici ultima femeie care a trecut prin astfel de situatii.Si nimic nu e ireversibil! Cata vreme traim ne aflam intr-o continua transformare, devenire. Asta e definitia vietii , daca vrei.
Cu drag
Post new comment