[video] Fiica mea are dificultati de concentrare?

Buna ziua,sunt in anul 2 la facultate si doresc sa va spun cum am fost eu in liceu;va spun cum este acum,in prezent:datorita faptului ca parintii mei au dificulati financiare eu a trebuit sa ma sacrific ca sa nu fiu la cu taxa la facultate(am invatat in timpul sesiunii noaptea, am lucrat in timpul semestrului 1 si normal ca nu am putut invata in timpul semestrului)...asa...si acum datorita faptului ca am invatat atat si datorita stresului foarte mare acum am atatea probleme de sanatate de nu stiu de mine......si tot eu sunt de vina pentru ca m-am imbolnavit si parintii mei cheltuiesc bani pe medicamente(de fapt din bursa mea imi iau medicamente).
Sa nu deviez de la subiect:in liceu,trebuia sa fiu printre primii...aaa...sa nu uit..parintii mei nu aplicau aproape niciodata acest mod de educatie cu bataia (doar in clasa a 2-a parca ,maica mea m-a certat sau nu mai stiu exact,in fine pentru ca luasem 4 la matematica).Nu aplicau in mod fizic acest mod de educatie oribila,dar a aplicat in mod psihic:adica au stiut sa ma streseze bine de tot,incat sa ajung sa am acum probleme de sanatate
Pe de-o parte sunt de acord cu dvs,dar pe de-alta parte NU!!!Fiica dvs trebuie sa invete nu va contrazic,luati-i lecitina,vitamine si sa nu fie infometata ca sa se poate concentra la lectii.Da,dar hai ca va spun eu o chestie..Daca sunteti o familie cu dificulati financiare,ma gandesc ca atunci cand fiica dvs va ajunge la facultate va trebui ca ea sa invete ,nu are incotro ca sa se poata mentine la bursa.Parerea mea si fara suparare,la liceu mai nimic nu te invata,stiu din proprie experienta ,toate comentariile care le-am invatat la romana,toate lectiile care le-am invatat la istorie le-am uitat!!!Si sa nu uit,faptul ca unii colegi chiuleau de la ore si bine mersi eu stateam cuminte in banca,invatam....si ce-i??..acum toti acei colegi care plecau de la ore "au ajuns in aceeasi oala cu mine"la facultate,unii au ajuns in strainatate,la universitati de prestigiu si nu stiau 2 vorbe sa scoata cand profesorul ii scotea la tabla.Si culmea,unii colegi care plecau de la ore si nu au invatat mai nimic pt bac se duceau prin baruri la distractie,au luat note mai mari decat mine la bac!!!
Intr-adevar sunt de acord cu dvs in privinta anturajului in care este fiica dvs ...foarte mult o influenteaza.Incercati sa intelegeti ca acum in perioada asta e normal sa apara probleme de comportament asa cum scrie o parere mai sus...
Deci va spun cum a fost in liceu si dvs sa trageti concluzii...
Asa cum am spus trebuia sa fiu printre primii (parintii mei m-au invatat sa fiu competitiva,foarte bine sa zicem).Imi spuneau ca in afara de drumul scoala-acasa nu trebuia sa fie un alt drum(bine mersi,colegii mei mergeau sa se distreze,iar eu trebuia sa merg acasa).Nu m-au lasat in excursii decat o data in clasa a 4-a si in clasa a 8-a(dar era o excursie de o zi)...Imi aduc aminte ca in excursia din clasa a 4-a au venit intr-o vizita la mine(m-am facut de ras fata de ceilalti copii si de invatatoare).Imi doream si eu sa-mi fac prieteni,sa am cu cine sa socializez,dar mai mult conta invatatul(desi,intotdeauna,invatam foarte bine si tot timpul luam diploma de merit la sfarsitul anului).Consider,ca cel mai important este scoala vietii-asta-i adevarul pentru ca in viata trebuie sa stim cum sa ne comportam cu persoanele din jurul nostru,nu comentariile de la romana...
Eu sunt mult mai constiincioasa decat cum a fost sora mea..Sora mea a avut foarte multe probleme in liceu ,iar la facultate parintii mei trebuia sa-i plateasca taxa,dar maica mea tot mai mult tine la ea decat la mine.
Parintii mei mai mult m-au controlat(ca asta pot sa-i caracterizez intr-un cuvant).Cand eram la bunicii mei sau in vacanta ma sunau aproape in fiecare ora numai ca sa ma intrebe ce fac.
In loc sa fi facut si eu un sport imi doream sa fac dans sportiv (din cate am citit eu si fiica dvs a facut un sport nu?)tot timpul ma controlau sa invat.In clasa a 11-a mi-i s-a indeplinit dorinta(am facut dans de societate nu sportiv,deoarece era mai scump dansul sportiv),l-am cunoscut pe prietenul meu cu care sunt si acum.Si atunci m-am rugat de parintii mei sa-mi plateasca orele de dans(ei s-au obisnuit numai sa ma vada ca invat,si nimic altceva).Au inceput certurile ,scandalurile(nu exista zi sa nu ma cert cu parintii mei pentru ca indrazneam sa ies afara in oras la distractie desi mergeam si cu sora mea uneori).In fine,in clasa a 12-a dupa ce veneam de la scoala doream un pic sa ma recreez si eu 1-2 ore ,sa ma odihnesc(mergeam cu prietenul meu la plimbare),parintii mei tot imi repetau :"Si ce faci cu pregatirea pt bac"?( de parca puteam sa invat non-stop).
Asa ,prin clasele mai mici(cred ca prin gimnaziu sau la inceputul liceului),parintii mei ma intrebau aproape in fiecare zi daca am luat o nota buna...
Si acum,uneori fara nici un motiv si in vacanta imi spune ca trebuie sa invat ,ca vin examenele,in loc sa ma faca sa ma detasez de probleme, ei mai rau fac...Si pe deasupra ca invat aproape pefect,chiar daca sunt printre primii(sunt a 2-a pe an la mine la specializarea din facultate)maica mea imi spune mie asa uneori metaforic vorbind:"Dati-va la o parte ca vin eu sa fiu prima",in loc sa fie multumiti ca sunt la cu bursa si ca nu trebuie sa-mi plateasca nimic.
Eu va inteleg pe dvs perfect,asa erau si parintii mei cu mine si inca si acum;trebuie sa invete,ca asa isi imbogateste cunostiintele generale(in liceu sa zicem ca asta mai mult te invata),se va obisnui cu invatatul pentru ca daca vrea sa mearga la o facultate foarte buna ,va trebui sa invete,intrebati-o ce sport i-ar face cu adevarat placere(daca ii place dansul de exemplu,imposibil sa nu aiba un hobby potrivit pt personalitatea ei),nu toata ziua sa stea cu ochii in carte...Sa aiba si ore de invatat,dar si ore in care sa faca ceva ce ii face placere...
De exemplu,cand vine acasa ,mananca se odihneste 1 ora si dupa aceea poate sa se apuce de invatat vreo 3-4 ore si dupa invatat sa iasa afara in oras impreuna cu fratii sai....

Sunt o femeie de 30 de ani.

Va pot oferi cateva modele inspirationale din adolescenta mea :

- mama mea ma batea si ma pedepsea pentru orice fel de note mai mici de 10. Chiar si daca luam un « minus 10 » intrebarea era « dar de ce n-ai luat un 10 plin ? ». Imi era groaza sa ma intorc acasa cand luam vreun 7. Dupa cate o teza, pana cand veneau rezultatele nu puteam sa adorm noptile tot repetand in gand subiectele si intrebandu-ma daca am facut oare totul perfect.

- asa cum facea si mama mea, pentru a creste motivatia copilului bombardati-l zilnic cu cuvinte de mare efect ca : « nu esti buna de nimic », « cu cine semeni asa lipsita de ambitie, cu mine sigur nu », « de ce colega ta Dana a putut sa ia 10 la istorie si tu nu ? » « nesimtito, ai luat 8 la muzica, esti constienta ca asta o sa-ti strice media ? (jap, jap !) « sa te feresca sfantul sa nu iei 10 in teza ca te joc in picioare » « putoareo, eu te-am facut eu te omor » « nu esti buna de nimic » « mereu ma faci de ras ». Astfel de vorbe (preferabil urlate) va vor motiva sigur copilul indaratnic si vor aduce acea minunata presiune psihica de care comentatorul Cu_drag vorbea mai sus.

- Daca adaugati si niste bete pe cocoasa, motivatia creste exponential iar rezultatul e garantat : fata va veni numai cu premiul I acasa si va veti putea lauda rudelor/vecinilor ca « fata mea e desteapta, m-a mostenit pe mine la inteligenta. ». Sunt convinsa ca si mama lui Marie Curie rupea batatorul de covoare pe curul lui Marie Curie ca sa o stimuleze academic, altfel mai ajungea ea savanta? Logic !

- mama stia ca eu pot dar sunt lenesa si nu vreau. Ea stia mai bine decat mine ce pot si ce nu pot. Ea era cea mai buna prietena a mea (in mintea ei). De aceea ma trimitea la scoala chiar si cand aveam febra.

- De asemenea, ajuta f mult ca inaintea examenelor si tezelor sa va motivati copilul spunandu-i care sunt consecintele daca NU ia nota 10 : bataie, pedepse, jucat in picioare, trimis toata vara la tara sa aiba grija de vaci. Asta aduce presiunea psihica atat de necesara pt obtinerea unor rezultate academice bune !

- Mama avea grija mereu sa nu ajung intr-un anturaj prost. De aceea se strecura dupa usa si tragea cu urechea cand vorbeam la telefon cu prieteni sau colegi de la scoala. Daca nu ii era clara discutia, incepea un interogatoriu la sfarsitul convorbirii telefonice.

- Tot din grija anturajului, mama imi controla mereu ghiozdanul, sertarele si sifonierul. Cel mai mult ii placea sa-mi citeasca jurnalul (desi o rugasem sa nu faca asta) pentru a castiga si ultima reduta necucerita si anume libertatea gandurilor mele.

- De asemenea, interdictiile, mai ales nejustificate ajuta f mult : « nu ai voie sa te duci la majoratul Oanei, cum de ce ? Pentru ca asa vreau eu », « nu ai voie sa-ti vopsesti parul pana nu iei bac-ul » « nu ai voie sa te duci cu colegii in excursie la munte » « nu ai voie sa ai prieten » « nu ai voie in club » « nu ai voie in bar ». In general nu aveam voie nicaieriunde se duceau altii de varsta mea.

- Daca aveti rude la tara, ar fi minunat sa va trimiteti fiica acolo sa dea cu sapa prin porumb pe o temperatura de 35 de grade, ca sa se invete minte sa nu mai ia 9 la teza (pfui, nesimtita!)si sa va faca de rusine. Mama mea asa proceda, luati exemplu.

- Inca o idee geniala : cereti-i fetei sa aiba rezultate scolare mai bune decat fratii ei. Mama asa facea cu mine : daca fratele meu lua nota 8 era felicitat si pupat, daca eu luam 8 luam bataie. Exista si o explicatie : « fetele sunt mai constiincioase decat baietii, e normal sa am asteptari mai mari de la tine ». Mama mea, in intelepciunea ei a stiut mereu ca dpdv genetic constiinciozitatea vine la pachet cu organele genitale femeiesti.

- O idee beton : cand vine fata acasa de la scoala, adulmecati-o (asa cum fac cainii, ati citit bine) ca sa va dati seama daca a fumat. Asa facea mama cu mine, ma simteam f bine sa stiu cata incredere avea in discernamantul meu !

Din ceea ce relatati dvs mai sus, inca nu sunteti suficient de exigenta cu fiica dvs, noroc cu sfaturile de mai sus . Puneti bine saua pe ea si dati cu biciul ca in caii de curse ! Desigur, intr-un tarziu s-ar putea sa constatati ca fiica dvs va uraste, dar ce mai conteaza, important este ca v-ati impus punctul de vedere si i-ati aratat cine e sefa !

In prezent am o relatie rece-spre-foarte rece cu mama mea. Cand eram copil credeam ca mama ma uraste. Psihologul meu spune doar ca nu m-a iubit suficient. Cert e ca de cand m-am mutat de acasa o sun pe mama din an in Paste iar de vizitat nici atat.

Asta va doriti si dvs de la fiica dvs, nu-i asa ?

"Funcţia unii copil este de a-şi trăi propria viaţă şi nu viaţa pe care nişte părinţi stresaţi cred că ar trebui s-o trăiască. În mod evident, o şcoală care obligă copii activi să stea nemişcaţi într-o bancă, studiind, în majoritate, subiecte inutile, este o şcoală proastă. Este o şcoală bună numai pentru cei care cred într-o asemenea şcoală, pentru acei cetăţeni lipsiţi de creativitate care doresc numai copii docili, fără imaginaţie, care să se potrivească unei civilizaţii al cărei standard de succes este reprezentat numai de bani."

Alexander Sutherland Neill (1883-1973)

va recomand cu cladura sa cititi acest articol...

http://antiiluzii.blogspot.com/2012/04/educatie-pentru-un-viitor-durabil...

e la pubertate, trebuie sa o intelegeti intr-un fel. faptul ca faceti comparatie in familie este cea mai mare prostie. asa nu o ajutati. daca ea mai sta 2 ore cand vine de la scoala cu prietenii lasati-o. e doar clasa a 10a! nu sunt parinte, nici psiholog, dar sunt fata si sunt a 12-a. anul asta va fi greu, dar nu e nimic pierdut, nici pentru fiica dumneavoastra nici pentru mine.

schimbarile ei de comportament se datoreaza din cauza lumii in care intra, de multe ori proasta. daca totusi considerati ca prietenii ei nu sunt cum ar trebui sa fie, nu ii spune-ti sa nu se mai intalneasca cu ei. nu va face decat sa se impotriveasca. duceti-o intr-un alt mediu, intr-o excursie, la un curs interactiv (muzica, pictura, o activitate in aer liber) unde ea poate cunoaste un alt mediu si astfel va intelege ce e bine si ce nu.

daca o pedepsiti sa nu iasa afara, iarasi se va impotrivi. nu va asteptati sa aiba 10 pe linie. ea nu e dumneavoastra si nici fratele ei. fiecare are ritmul lui si credeti-ma notele de la scoala nu o reprezinta. daca tot ati vorbit de istorie am sa va dau un exemplu. anul acesta trebuie sa dau bacul la istorie. am invatat cu totii din clasa cat am putut, dar profesorul refuza sa ne puna note mari orice am face. un singur 10 e in toata clasa, luat la intamplare la un test. in rest numai note de 7-8 la copii care invata!

daca nu se poate concentra ajutati-o cu niste vitamine si chiar si cu calculatorul. faceti rost de programe interactive care o ajuta la scoala, care o fac prin jocuri sa inteleaga matemtica si ce mai face ea la scoala. anul acesta ar trebui sa i se predea si psihologia. cautati carti amuzante despre comportament, scrise pe limba ei care o pot face sa inteleaga ca varsta ei este dificila si ca trebuie sa va asculte si pe dumneavoastra.

in momentul in care ii impuneti ceva reactia ei este sa se revolte. spuneti-i ca daca invata sa zicem 2 ore o veti lasa sa iasa afara astazi, daca sa zicem ia o nota mare la ce materie ii place ei ii dati bani pentru o bratara, machiaje, ceva care ii place si care o poate motiva sa imbine obligatia cu placutul. atunci cand ia note mici nu fiti foarte dura, nu o faceti sa se simta inferioara fratelui ei! defapt, nu o faceti sa se simta inferioara nimanui! asta poate avea un mare efect psihic negativ.

dar ea chiar nu are memoria fratelui sau iar timpul liber e timp liber sau e... timp pt studiat? are nevoie de amandoua..impatiti-i timpul in mod just..ore pt studiat si ore pt relaxare in modul in care ii face si ei placere..statul pe mess inseamna comunicare,socializare,printre altele...
ps: puteti astepta si alte raspunsuri

nu credeti ca cereti prea mult de la ea?
ce se intampla daca aluneca?
unde vreti sa ajunga?
unde ati ajuns d-vstra si unde ati fi dorit sa ajungeti?
o vreti perfecta? este posibil?