Inselat de doua ori

Nu stiu ce doresc cu adevarat prin acest demers: raspunsuri la intrebari, poate este expresia nevoii de comunicare, de a face cunoscuta experienta mea sau poate reprezinta putin din toate.

Ne-am cunoscut in 2001 prin intermediul internetului in B. Ea venea dupa un divort recent, cu un copil de 2 ani, eu floare-n vant, fara o perspectiva prea clara a ceea ce vreau de la ea. Ea extrovertita, plina de viata, tonica, exuberanta, cu o multime de prieteni si prietene, super-sociabila, eu interiorizat, taciturn, o mina serioasa in permanenta. Primul an a trecut fara sa ne implicam foarte mult niciunul in relatie. A fost mai mult o perioada de flirt in care fiecare si-a vazut de viata lui, inclusiv cea sexuala.

Adevarata viata de cuplu a inceput in 2002. Incet-incet am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna, sa ne certam mai des si sa ne impacam furtunos. M-am facut ca nu vad unele derapaje, nefiind nici eu chiar usa de biserica si fiind si un tip mai liberal in moravuri. Nu trebuie inteles ca duceam amandoi o viata vecina cu promiscuitatea.

Toate bune si frumoase, mai putin fiul ei (V.) pentru care de la bun inceput am avut o anumita aversiune care in timp a "evoluat" spre o atitudine de intoleranta, spre o stare vecina cu ura. Mi-e rusine sa o spun dar acesta e adevarul. Factorii care au hranit aceasta stare ? Gelozia, fobia mea de basarabeni (este jumatate basarabean), comportamentul lui fata de mine (insolenta este un cuvant bland) si fata de fratele vitreg cred ca au fost determinante.

In 2007 s-a nascut baietelul nostru (T.). Asta dupa vreo trei avorturi, dar si ca efect al fricii mamei de inca unul si al dorintei mele (dupa 2 saptamani de reflectie) de a deveni tata. Ne-am mutat in orasul meu din vara lui 2006 si cu chiu cu vai (binecunoscutul "rodaj" soacra-nora, stresul locuirii in comun dupa ce pana atunci ne petreceam 2-3 zile pe saptamana impreuna non-stop, neintelegeri de tot felul) am reusit sa convietuim.

In anul 2008 a vandut un apartament pe care pana atunci il inchiriase cu bani frumosi si atunci, in acceptiunea mea, a inceput dezastrul. Angajat bona, cumparat masina, apartament in B., naveta la 1-2 zile la inceput, dupa aceea la 2-3, la 3-4 zile si tot asa: se lansase in afaceri! Si cum de cand e lumea si pamantul asta banul strica omul, asa s-a intamplat si cu ea. A devenit importanta, neinteleasa, uneori distanta si extrem de cheltuitoare. La mine la serviciu lucrurile incepusera sa mearga prost si incepand cu 2009 a contribuit din ce in ce mai mult la cheltuielile casei.

Prin noiembrie-decembrie 2009 am inceput sa am indoieli in privinta loialitatii ei. O auzeam vorbind din ce in ce mai des la tel. cu G., facea referire din ce in ce mai des la el, atitudine schimbata, venit la saptamana acasa. Peste toate astea mai exista si asa numitul feeling care imi spunea ca ceva nu e in regula. Cireasa de pe tort a fost ca am mai facut si revelionul impreuna !!!

Asta ca sa nu dea ea loc de interpretari: daca nu il chema pe el se confirmau zvonurile in ceea ce priveste relatia lor, daca nu veneam eu (exista si varianta asta in conditiile in care nu sunt mare amator de petreceri la restaurant si mai ales la restaurantul patronat de ea) iar nu era bine. Am simtit ca banuielile sunt intemeiate si totul a culminat in ianuarie 2010 cand, cu toate negatiile, juramintele ei, am rupt relatia. Nu s-a pierdut cu firea si l-a gasit pe M. la o luna-doua, daca tot era singura si fara obligatii... Pentru mine a urmat o jumatate de an cu bona ca femeie in casa (platita de ea si la curent cu aventura ei - va imaginati cum ne priveam!) si cu V. ca factor de stres .

In vara lui 2010 m-a rugat s-o iert, m-a prostit cu promisiuni de genul "nu o sa se mai intample" si, in primul rand, de dragul lui T. am acceptat sa se intoarca acasa. Trebuie sa recunosc si ca inca o mai iubeam sau, cel putin asa credeam. Am crezut ca timpul va mai vindeca din rani, ca trebuie sa uit de mine si sa trec peste rusine si umilinta pentru a avea grija impreuna de T. Va rog sa ma credeti ca imi venea sa vars cand il vedeam pe baietelul meu de 3 ani facand naveta o data pe saptamana la B. Nu doresc nimanui sa traiasca asa ceva: impachetat-despachetat bagaje, el micut, somnoros, nestiind pe ce lume se afla, daca e acasa sau in B., plangand dupa mama etc.

In fine, actul II. Anul acesta prin mai, mare valva mare cu intoarcerea colegului ei de banca din liceu (R.) din tari straine. Ea mi-a marturisit ca s-au organizat fel de fel de intalniri cu colegii din liceu etc. pana la a ajunge la fireasca dorinta de a vedea B. noaptea in amintirea noptilor de liceeni petrecute in oras. A fost un prim semnal intarit si de atitudinea lejera in privinta continuarii relatiei noastre in situatia unei rupturi din cauza lui V.

Capac a pus un sms compromitator de la R. citit in dimineata intoarcerii acasa de la B. pentru a pregati serbarea de la gradinita a lui T. si sters de catre ea dupa-amiaza. A doua tradare, alaturi de dorinta mea expresa si, poate, mult prea imperativa de a-l muta din toamna pe V. la tatal lui (cred cu tarie ca un copil cu problemele pe care le are V. are nevoie mai mult de tata, in acest moment, decat de mama) au dus la a doua ruptura.

Acum stau si ma tot intreb cum naiba de s-a intamplat si a doua oara. Cu G. Nu neg partea mea de responsabilitate, dar in conditiile in care i-am spus de la inceputul relatiei noastre ca vreau de la ea respect si incredere, ca trebuie sa ne comunicam orice neajuns legat de partener si dupa aceea sa luam hotarari, ca detest comportamentul ei de a ma pune in fata faptului implinit (este de-a dreptul patologica in privinta aceasta) nu pricep de ce naiba m-a inselat de doua ori.

I-am explicat ca daca nu este multumita de ceva in privinta mea discutam si luam masurile care se cuvin, oricare ar fi acestea. O fi genetic (si parintii ei au divortat), o fi avand vreo placere perversa in a insela, o fi vrut sa-i puna pe picior de egalitate pe ambii baieti (V. si T.) ?

In asemenea hal sa o fi stricat banii incat sa creada ca poate sa cumpere totul cu ei ? A fost pedeapsa ei pentru ura manifestata fata de V. ? Din toate cate putin ? Altceva ?

Cam aceasta a fost povestea mea. Va multumesc pentru disponibilitatea acordata si va rog sa ma iertati pentru mizeriile relatate.