Home

Izgonirea din Rai

Submitted by francisca on Sun, 01/15/2012 - 11:56
 
? Stiu ca voi fi pusa la zid si omarata cu pietre de dimensiuni medii,o lapidare asa cum mai fac africanii sau cei ce respecta charia/legea islamica, dar eu inca sper ca oamenii care iubesc nu sunt infractori, iubirea nu e imorala in orice forma ar fi ea, iubirea curatza, purifica, dezvaluie natura noastra care e, in fond, divina.

Am 40 de ani, casatorita de 20 de ani cu acelasi barbat care m-a respectat mereu si caruia ii port un respect infinit. Se vor gasi destui sa spuna ca sunt vorbe goale acestea dupa ce vor citi povestea mea sordida.

De ani de zile, fiind mai mult singura pentru ca sotul meu e plecat, coplesita de munca si de ''spaima'' varstei a doua, s-a intamplat un eveniment nefericit. M-am indragostit de un alt barbat.
Banal si previzibil oarecum pana aici.

Numai ca urmarea a fost catastrofala, nu pentru ca aveam de gand sa imi abandonez familia, ci pentru ca l-am dorit enorm, si nu stiu in ce fel de sens, erotic, pasional etc caci... s-a intamplat sa ma violeze intr-un final, iar eu...in loc sa ma bucur de apropierea intima sexuala, am ajuns la spital.

Am facut o depresie majora si totul in jurul meu s-a prabusit.
Tentativa de sinucidere cu ambulanta chemata acasa si tot tacamul e doar un mizilic pe langa suferinta psihica pe care o indur zilnic de multa vreme. Peste putin timp se implinesc 3 ani de cand l-am cunoscut.
Viata mea e doar un cosmar, un calvar perpetuu.

Am cheltuit mult pe la psihiatri, psihologi, psihanalisti... tratamente conventionale, si nu numai...

Am incercat sa il uit apeland la cele mai puternice antidepresive, hipnotice, anxiolitice, am cochetat cu masaje, cu acupunctura, reechilibrare energetica, excursii peste hotare, conversatii cu zeci de prieteni buni, sfaturi peste sfaturi...
Toata lumea ridica neputincioasa din umeri.

Eu acum am ajuns doar zac in pat si sa plang de luni de zile, fara nicio noima.
Iar el, dupa ce m-a abuzat intr-un mod in care niciun tribunal din lume nu l-ar putea condamna,pentru ca am recunoscut ca il iubesc, a disparut...

Si totusi il iubesc...
''Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem''
Sunt deja o izgonita, voi mai primi oare candva adapost...sa il uit... si unde sa ma refugiez de gandurile mele?

Urmatorul vers, suna cam asa: "Dau lumii, dau lumii de stire..." Candva, acesta melodie lansata pe la cenaclul Flacara, o fredonam cu obesie...
Mai degraba, scopul propus e unul nerealist: nu poti scapa de iubire! Si-atunci, de ce nu-i dai voie sa intre in viata ta, pe usa din fatza?

De ce asociezi acel moment sublim, cu violul? Si ce daca ai 40 de ani, dintre care 20 de casatorie? Viata (inclusiv iubirea) nu incep la o varsta anume..."Am 18 ani, trebuie sa ma indragostesc, si trebuie sa iubesc..." Ce-ai pierdut? O baza de siguranta (banii sotului "navigator")? Iluzia ca ai o casnicie fericita (beneficii secundare enorme)? Frica de schimbare si un nou inceput?

Eu cred, mai degraba, ca acel "viol" a declansat iesirea ta din "cocon"...Si acum nu stii ce sa faci: frica de iubire te-a paralizat, si-atunci, ai decis ca a fost "viol"...Altfel, lumea ta se destrama...

Ai la dispozitie trei ingrediente: adevarul, iubirea si puterea...Din intersectia adevarului cu puterea, se naste autoritatea (morala, profesionala, etc)...Din alaturarea adevarului cu iubirea, se naste unicitatea ...Apoi, amestecul puterii cu iubirii da nastere curajului...
Daca folosesti adevarul, macar ai sansa sa vezi realitatea:"Care este adevarul despre viata si iubirea mea?"
Daca zona ta de putere (mult diminuata) ar fi stabila, raspunsul la intrebarea "Am putere sa vad adevarul despre viata mea?" n-ar mai fi asa greu...

Daca zona iubirii (deficitara prin supradimensionare) ar vorbi, ti-ar spune cam asa: "Iubirea mea, chiar este adevarata si puternica?"
Nu stii ce sa faci? Hmmm...Poate ar fi bine sa ingropi acea iubire, ca sa poti sa incepi sa traiesti...Cum e sa traiesti cu cadavrul iubirii in casa? Si,dupa ce-l ingropi, sa jelesti, sa plangi...Atat cat consideri...Apoi, sa-ti iei cei trei prieteni (adevarul, iubirea si puterea) si, sa te apuci sa-ti cladesti PROPRIA viata! Nu a sotului, nu a copilului (daca exista unul), nu a noastra (a mediului social) nu a altora! Doar viata ta!

Vroiam sa-ti urez succes...Insa, mai degraba, ai nevoie, nu de succes, ci de nereusite: sa verifici, sa masori, sa construiesti si, daca nu se potriveste sau nu-ti place, sa strici, si sa reconstruiesti...

Sa te superi ca nu-ti iese din prima sau din a doua incercare, sa ai indoieli, dar sa perseverezi si sa obtii in final ceea ce ti-ai dorit...

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/10045

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
t
A
M
4
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie