La cei 24 de ani sunt sufocata si epuizata nervos de dominatia parintilor.

de ce incercati sa va justificati actiunile personale pe baza celor din jurul vostru? esecul sau neputinta poate fi clar influentata de cei din jurul nostru, gestionarea situatie depinde insa in total de noi.

personal, sunt complet pe partea cealalta, 23 ani,sunt realizat cat de cat financiar (nu pot sa spun ca traiesc de azi pe manie,si asta personal ma multumeste), nu duc lipsa decat de viata sociala (merita sacrificata una pentru cealalta? din experienta spun ca nu), dat fiind faptul ca nu am cautat scuze in ceea ce ce ma inconjoara sau mediul care mi-a fost oferit de circumstantele vietii. nu vin dintr-o familie bogata sau cu educatie superioara, dar nu am lasat asta sa ma copleseasca sau sa-mi ghideze viata scuzandu-ma ca in situatia mea mai sunt xy sau un procentaj anume din populatie.
concluzia mea e ca trebuie gasita o cale de mijloc,si probabil nici atunci nu o sa fi complet multumit,tendinta umana fiind una competitiva cu anturajul nostru de zi cu zi.

important (cred eu) e sa-ti cunosti punctele slabe (fiecare le are) dar si cele forte, si sa incerci sa compensezi cu ceea ce poti sa faci,sa realizezi,astfel incat sa nu ramai amagit de experienta vietii sau circumstantele care vrei nu vrei te limiteaza.

La 24 de ani esti foarte tanara si e pacat sa nu te bucuri de asta. Nu te poate sufoca nimeni decat daca tu permiti asta. Sa te rupi de realitate nu este o solutie, nu are sens sa iti faci rau singura. Trebuie sa inveti sa iti tii in frau dependentele. Cred ca inainte de a te desprinde financiar de parintii tai, trebuie sa te desprinzi mai intai emotional, sa gasesti puterea sa te detasezi de ce e in jurul tau si sa te concentrezi doar pe tine, pe cariera ta si pe viata ta sentimentala. Eu cred ca esti suficient de puternica. Nu uita ca in viata ta tu esti actrita principala. Succes!

Draga mea,nu stiu daca o sa citesti vreodata ce scriu acum pt tine,dar m-as bucura sa o faci pt ca poate o sa te ajute.Am citit raspunsul acelei doamne psiholog si...nu stiu daca te-a ajutat cu adevarat vreun pic..

Sant intr-o situatie similara...de fapt sant mai rau decat tine cu mult...am 35 de ani si un copil,sotul e plecat in strainatate de 4 ani si locuiesc cu mama,in casa parinteasca.

E un cosmar zilnic...gandeste-te ce varsta am...astfel de parinti bolnavi nu se vor opri niciodata!!Iti dau eu raspunsul:TREBUIE DUSI LA DOCTOR...SI NU LA PSIHOLOG CI LA PSIHIATRIE!INTERNATI CAT MAI RAPID INAINTE SA MAI DISTRUGA ALTE VIETI!Asta e solutia!Dna care ti-a dat raspunsul nu cred ca a realizat amploarea acestei probleme.

Faptul ca te ajuta si stai in casa parinteasca nu trebuie sa fie pt tine un motiv sa taci sau sa pleci capul in fata lor...Pe timpurile astea de criza e normal daraga mea sa te lovesti de problema asta financiara!

Sant milioane de oameni in situatia ta,nu esti de invinovatit!Si ca parinte ...doamne cat e de normal sa-ti ajuti copilul FARA A ASTEPTA NIMIC INAPOI,DOAR DIN DRAGOSTE!ASA E NORMAL SA FIE,PARINTII SA-SI AJUTE COPII PANA LA ULTIMA LOR SUFLARE FARA A CONDITIONA VREODATA ACEASTA DRAGOSTE!NU E NORMAL SA O CONDITIONEZE...NU E!SANT O GENERATIE DE OAMENI BOLNAVI,CREDE-MA!"DRAGOSTEA LOR" NU ARE NIMIC CU...DRAGOSTEA ADEVARATA!ORICE SA FACI NUMAI SA NU TE MAI INVINOVATESTI!