Ma simt blocata intr-o asteptare permanenta

Nu credeam vreaodata ca o sa fac asta si sincer ma simt putin penibil,dar simt nevoia sa fac ceva in legatura cu problema mea.Am 21 de ani si sunt in anul 3 la facultatea de Litere.Problema mea e ca in ultima vreme nu- mi mai support viata si pe mine inasami.Ma simt blocata intr-o asteptare permanenta ,pentru ca nu mi se intampla nimic interesant,nimic frumos.In primul rand,nu nam prieten si,oricat ar parea de ciudat,nu am avut niciodata.

E adevarat ca am fost dintotdeauna mai timida,insa de la o vreme nu mai sunt atat de timida,mai ales ca arat normal si cred ca pot fi considerata chiar atragatoare.Cand eram adolescenta nu eram preocupata deloc de baieti,am avut o adolescenta trista pentru ca eram de la tara si cand am ajuns in oras,la liceu,mi-am facut destul de greu prieteni.

Am reusit,totusi, sa-mi fac un mic grup de fete cu care ma inteleageam ,insa nu prea socializam cu baietii si,sincer,nici ei nu pareau prea doritori sa socializeze cu mine,insa nu ma deranja prea mult,pentru ca eram prea ocupata cu cititul,care imi ocupa marea parte a timpului.Acum insa mi-as dori foarte mult sa am prieten,simt nevoia sa am langa mine pe cineva cu care sa-mi impartasesc gandurile,lecturile…viata,dar realitatea trista si meschina e ca pur si simplu nu cunosc baieti din randul carora as putea “recruta”un prieten.

Am un frate mai mare decat mine cu 7 ani si el are niste prieteni pe care ii cunosc si eu(chiar mi-a placut la un moment dat de unul din ei),dar ei au intre 27 si 30 de ani si au prietene sunt aproape insurati.Baietii pe care ii cunosc ocazional prin cluburi nu ma intereseaza,ii consider doar un flirt de o seara si and am incercat sa ma intalnesc cu ei, i-am gasit foarte neatragatori.Imi doresc cu disperare sa ma indragostesc,dar lucrurile nu se intampla ca in filme,unde Ea si El se intalnesc in magazine,sau in tren sau…habar nu am…

Sunt in pragul licentei si simt ca nu ma pot concentra,ca nu am energie ,pentru ca imi imaginez tot timpul scenarii in care intalnesc iubirea.In ultima vreme am rezultate din ce in ce mai proaste la facultate,pentru ca se pare ca nimic nu imi mai trezeste interesul,nici macar cartile,atat de iubite altadata.Nu stiiu cum sa procedez,m-am gandit chiar la anunturi matrimoniale,insa mi se pare umilitor,mai ales ca am doar 21 de ani,cand se presupune ca viata traita la maxima ei intensitate..Iar eu stau si tanjesc dupa ceva ce nu mai apare...

Mi-e rusine de starea in care ma aflu,de faptul ca sunt atat de slaba incat nu pot sa ma mobilizez,sa fac ceva,sa ies din acest blocaj,pentru ca nu il pot denumi altfel .Imi simt mintea golita pur si simplu si nu ma pot gandi la altceva ,in afara de faptul ca sunt o fiinta ciudata si ingrozitoare ,care pana la 21 de ani nu a fost niciodata indragostita. Nu mai am incredere in vocatia mea pentru literatura,pentru ca nu-mi mai petrec ca altadata noptile citind si asta ma face sa ma simt si mai rau.In general,afisez o stare buna si echilibrata,pentru ca nu imi place sa fac un spectacol din tristetea mea,dar, de fapt,sunt mereu trista.Ce sa fac?