Mi-am pierdut mama

de ce oare doar eu o visez pe mama noapte de noapte de 4 luni de cand ma parasit?fratele meu nu a visat o niciodata.si ziua daca dorm, doar o ora si atunci imi apare in vis.vorbim amandoua,cateodata rade ,cateodata plange dar niciodata nu mi a zis sa nu mai plang dupa ea ca ai fac rau ,asa cum zic unele pers ca daca plangem nu i lasam sa se odihneasca.

Cind o fiinta pretioasa noua ne paraseste, e normala tristetea, jalea, disperarea, dorul. Dar aceea persoana a trait si ne-a facut fericiti si ne-a adus atitea zile, luni si atitia ani de bucurie. Nu face o nedreptate concetrindu-ne asupra unui singur moment?

Adevarat, un tragic moment, dar atita bucurie adusa de aceasta persoana, doar atit a reprezentat, un ultim tragic moment? Timpul nu vindeca nici o rana daca nu stii ce sa faci cu el...

Imi plac olimpiadele sportive tare mult, momentul care ma fascineaza teribil este acela in care un sportiv alearga cu flacara olimpica o perioada dupa care preda acea superba flacara altui sportiv ce are menirea de ajunge in varf.

Cei ce au pasit in marea tacerii se odihnesc dupa o alergare intensa, au alergat curajosi, victoriosi si ne-au predat faclia vietii pentru a ajunge cu ea sus astfel incat sa lumineze si sa faca spectacolul vietii fascinant, sunt in sufletul, mintea si inima fiintei noastre si cred cu tarie ca ne privesc si vad ce se intampla aici cu noi si mai cred ca ar vrea sa ne vada fericiti, stralucind si ducand mai departe faclia vietii ca niste olimpici adevarati asa cum au fost si cei ce au pasit in marea tacerii.

Am si eu persoane dragi care se odihnesc, o perioada a durut intens si am lasat sa curga lacrimile, am mers deseori la locul unde se odihnesc, pana cand intr-o zi am inteles ca ei sunt olimpici, mi-au predat flacara si eu la randul meu trebuie sa am grija sa o predau mai departe si sa jung olimpica.

Vei merge mai departe draga mea,iti spune o mama careia d-zeu i-a rapit unicul copil,mi l-a lasat doar 20 de ani,un accident,2 luni de coma si am ramas niste naluci in urma lui.

au trecut 4 ani,eu inca nu mi-am revenit,nu imi vizitez parintii, socrii, rudele, nu suport vizite, s.a.m.d.doar la servici sunt de nerecunoscut si atat. Plang zilnic, jelesc, stii draga mea, nici nu il visez.

Tu esti o fericita ca ai ptr.cine sa iti continui viata ,eu astept precum elefantii ultima zi.

Te imbratisez cu mare drag.Ai cautat alinare unde trebuie.
eu am fost ajutata de toti acesti oameni minunati,cred ca asa am mers mai departe.

KablanHilda, spune-mi cum se poate trai durerea si sa raman linistita? caut linistea de 2 ani dupa ce si mama a murit acasa, dupa 2 ani de cancer. cum va fi sinele meu mai realizat? fac terapie de 3 ani si medicamentatie.

nu se transforma in nicio alta traire, durerea ramane la fel ca atunci, singura diferenta este ca te obisnuiesti cu ea si astfel crezi ca a mai trecut.