In urma cu un an m-a cerut de sotie,am acceptat ,insa am hotarat sa amanam nunta pana voi termina facultatea.Ii cunosc familia si ma simt mai bine decat in familia mea,care nu face decat sa ma critice mereu deoarece nu il plac pe el.
Am gasit in relatia aceasta toata dragostea si afectiunea pe care nu pot sa spun ca am primit-o acasa ,insa sunt extrem de geloasa si ne certam foarte mult din aceasta cauza.
Promit mereu ca ma schimb insa mereu imi repet reactiile exagerate.In urma cu 2 saptamani am avut o alta cearta de genul si de atunci,chiar daca am hotarat sa continuam relatia,el este foarte rece si sustine ca nu ma mai poate iubi,a trecut peste prea multe lucruri .
As vrea sa-l pot lasa sa plece insa doare atat de tare ideea ca din omul acela indragostit lulea l-am transformat cu gelozia mea intr-unul indiferent incat nu pot aceepta asta.
Am in continuare impresia ca daca vom mai sta o perioada ii voi putea arata ca ma pot schimba.Am nevoie de sfaturile voastre sincere
Problema este la relatia ta cu parintii, cred ca iti dai seama. Te-ai desprins de parinti, emotional? Nu cred, daca ei nu il vor pe el.
Tu oscilezi intre parinti (chiar daca ei te critica, sau tocmai de aceea) SI relatia cu iubitul- motivul adevarat al amanarii nuntii.
Pentru a intrerupe acest pattern, orienteaza-ti atentia asupra unui lucru neutru, de exemplu acorda importanta sporita invataturii, ca sa termini cat mai bine facultatea; astfel, vei detensiona situatia relationala cu iubitul, iar relatia voastra de iubire ar putea intra pe un fagas mai bun.
Conditia este luarea tensiunii de pe situatie; gandeste-te la altceva decat la gelozie; nu e nevoie nici sa-l lasi sa plece, nici sa te temi ca va pleca.
Fa doar ceea ce ai de facut, zi de zi, clipa de clipa.
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment