(cautari frecvente)
?buna ziua,
va rog sa ma ajutati.am permis de 3 ani, am condus de cateva ori dimineata cand nu era trafic si am mers chiar bine.in timpul zilei cand sunt multe masini mi-e frica de orice.chiar daca stau in dreapta am impresia ca toti intra in mine.
ajutati-ma sa stiu ce se intampla cu mine.vreau sa conduc oricand sa nu mai fiu dependenta de cineva. in asteptarea raspunsului dvs va multumesc din suflet.
flori
Mie imi place sa conduc
Mie imi place sa conduc....am luat permisul de 3 zile:) si am in curte un opel astra caravana....deci...o masina destul de maricik si lunga:) am facut scoala pe logan,iar acum cand m-am urcat pe asta a mea,zici ca sunt in tir:))).ma pregatesc de primul drum dar am emotii destul de maricele,sper sa nu ma impiedice sa conduc atent...
Am carnet de 6 ani si pot sa
Am carnet de 6 ani si pot sa ma "laud" ca nu am facut nici macar un metru in linie dreapta singura in masina, iar de condus... maxim 2 ore in cei 6 ani.
Am impresia ca am uitat tot. Prietenul meu conduce foarte bine, eu stau in dreapta si ma gandesc ca n-o sa pot sa conduc asa bine niciodata, sau mai bine zis - eu n-o sa pot conduce niciodata. Mi-e foarte frica, dar o sa fiu nevoita sa-mi mai iau cateva ore cu un instructor sa-mi fixeze chestiile pe care eu cred ca le-am uitat, prietenul meu degeaba stie foarte bine nu are calitati de dascal..
Ma bucur foarte tare ca vad ca nu sunt singura, dar trebuie sa ne invingem frica, fiecare cu motivul ei; eu ma voi muta si decat sa schimb 3 autobuze pana la servici, trebuie sa trec peste... Succes!
si eu am cam acelasi
si eu am cam acelasi probleme...am obtinut permisul in2007 si un an mai tz mi-am cumparat masina.ERAM f iluzionata,dar cand am condus-o prima oara,cu picioarele tremurande iubitul meu nu a facut altceva decat sa racneasca la mine(la propriu).asa ca am abandonat...
pana acum 2 saptamani, cand m-am inscris la cursuri de reciclare,am deja 9 practici la activ,sunt neindemanatica si parca am doua maini stangi,dar stiu ca imi doresc enorm sa sofez asa ca nu mai am degand sa abandonez.
Cat despre iubitul meu i-am pus in vedere ca daca mai deschide gura cand sunt la volan il dau jos din masina,si chiar am degand sa ma tin de cuvant.Asa ca va doresc multa putere si curaj,e mare nevoie de amandoua
cred ca toti am trecut prin asta
Nu cred ca ai vreun motiv de ingrijorare. Eu, spre exemplu, am peste un milion de kilometri condusi de cand mi-am luat carnetul. Imi place sa conduc si ma consider un sofer bun (nu de formula 1, a nu se intelege gresit, doar ca nu am avut niciodata un accident grav, am avut si am un 'simt' care ma ajuta sa le evit).
Oricum, nu am sa uit niciodata primele sute de kilometri. Tremurul picioarelor, senzatia de sufocare si impresia ca toate celelalte masini intra in mine... Cu timpul, dar mai ales cu kilometrii, toate au disparut, a ramas doar placerea condusului. Am fost claxonat, injurat, am intrat pe contrasens, mi s-a oprit motorul in mijlocul intersectiei, am scapat masina in rampa etc. Dar toate au trecut.
Trebuie doar sa perseverezi si sa iti asumi un anumit nivel de stress.
Stiu ca parerile sunt impartite, dar pe mine semnul de incepator m-a ajutat. Totusi, majoritatea soferilor tind sa fie mai indulgenti cu un conducator auto care isi pune lamaia in geam.
Ma bucur tare ca nu sunt singura pe lume care se teme de condus
Salut tuturor! Ma bucur tare ca nu sunt singura pe lume care se teme de condus. Eu am carnet din 2007 si abia de vreo luna, de cand am masina, am incercat sa invat sa conduc.
Precizez ca dupa ce mi-am luat carnetul (dupa super mari emotii la examen) nu am condus mai deloc si atunci cand o faceam aveam impresia ca habar nu am ce fac, ca toti ma injura pe sosea si ca mai bine as lua autobuzul. De curand am zis ca vreau sa-mi deram aceasta frica. Nu este insa asa usor.
Toata lumea imi spune ca "oricine" poate sa conduca, toti imi cauta exemple de mosi si babe la volan, iar lucrul asta cica ar trebui sa ma incurajeze. Cand sunt la volan simt o frica teribila, zici ca nu-mi mai functioneaza creierul, nu sunt in stare sa iau nicio decizie, merg numai pe drumuri cunoscute dupa ce ma gandesc bine la toate elementele traseului, uit mereu ba sa ma asigur ba sa-mi aprind farurile.
Am luat cateva ore cu un instructor foare ok care mi-a zis sa o iau usurel si o sa ma descurc insa dupa tot felul de mici incidente imi vine sa-mi vand masina. Toata lumea conduce! E ceva similar cu mersul pe bicicleta sau ceva insa mie nu-mi iese!! Si e frustrant la culme. Uneori am impresia ca-mi lipseste vreo doaga sau vreun neuron.
Nici eu nu stiu CE sa mai fac ca sa intru in rand cu lumea.
Multumesc.
Anca
Condusul masinii
Am si eu o problema...tot cu masina...M-am apucat de scoala de soferi...am facut 3 sedinte pana acum...stiu ca sunt putine si o sa invat pe parcurs...mai ales sa apas incet pe acceleratie si sa iau usor piciorul de pe ambreiaj...problema mea de care imi este foarte frica este ca vad masina cam lata...cam cat banda mea de mers:D...ma gandesc ca poate fi inaltimea de vina(1,53)...scaunele de la masina nu se ridica...
Alex
toti au aceeasi problema la inceput
si eu am avut-o! nu mai zic ca de vreo 2 ori chiar am vrut sa-mi tai carnetul cu foarfeca intrucat nu mai suportam stresul si nu credeam ca voi fi capabila sa conduc vreodata
))))))))
))))) m-am speriat!
))))).
problema intr-adevar asta este pentru unii: numarul mic de ore! apoi, trebuie sa conduceti cu cineva o perioada de timp suficienta sa incepeti sa aveti incredere in voi! dupa care incepeti sa conduceti singure pe drumuri cunoscute, asa cum spune cineva mai sus! trebuie sa va "formati" mana, instinctele, sa va obisnuiti cu masina, etc. nu este asa simplu, tocmai de aceea nu trebuie sa va descurajati, este normal. eu chiar v-as recomanda, daca aveti posibilitatea sa faceti cateva curse pe la tara unde nu este trafic, astfel incat sa va obisnuiti foarte bine cu comenzile, cu masina si sa va mai dispara din teama. eu am inceput sa conduc intr-o zona fara trafic, dar si aici din cand in cand tot mai aparea cate o masina. inutil sa spun ca prima data am avut intentia de a ma da la o parte desi eram pe banda mea
si eu cred ca instructorul conteaza foarte mult. eu am avut 2, unul pt scoala si cu care nu prea m-am inteles, avea o alta viziune asupra sofatului si ma stresa foarte mult, iar cu al doilea am facut orele suplimentare. era mai in varsta si mai calm. mi-a explicat si m-a invatat lucruri care mi-au fost utile. el m-a sfatuit sa ma plimb prima data pe stradute, pe la tara si d'abia mai incolo sa ies pe sosea.
@Geni, eu nu inteleg cum un instructor a putut sa-ti spuna asa ceva! dupa care sa te mai si trimita sa iei carnetul?! eu cred ca nu avea nici un fel de orgoliu profesional si nu si-a dat silinta! asta nu inseamna ca tu ai vreo problema!
eu am carnet de 3 ani si ceva, dar desi am vrut sa-l tai de cateva ori nu m-am lasat! sotul meu nici n-a vrut sa auda ca vreau sa renunt! acum am...vreo 35 000 km parcursi, plec singura pe distante mari, pe autostrada, etc. singurul loc unde nu prea reusesc este bucurestiul unde conduc destul de rar. si stiu ca nu reusesc din cauza ca nu sunt obisnuita (pt ca si soseaua il face pe sofer) si din cauza ca soferii majoritatea sunt foarte agresivi si sunt cam timorata, dar... insist
eu va sfatuiesc sa:
insistati
mergeti pe strazi putin circulate, chiar undeva la tara
mergeti insotite de cineva care stie sa conduca
conduceti zilnic cel putin un an, chiar daca parcurgeti 200 m/zi.
in timp emotiile dispar, "vedeti" strada, simtiti masina, vi se formeaza instinctele si faceti aprecierile mult mai bine.
succes!
si eu am aceeasi problema
Am carnet de aproape 2 ani si m-am urcat doar de trei ori la volan, si asta imediat dupa ce am terminat scoala de soferi. Cand ma urc la volan ma gandesc ca sigur gresesc cu ceva sau mai rau dau peste cineva in trafic. Simt ca nu sunt in stare sa conduc si imi spun asta mereu.
Pe langa asta, cand eram spre sfarsitul orelor de sofat instructorul mi-a spus " tu nu ai ce cauta pe sosele din Romania" iar acum de cate ori intentionez sa ma urc la volan imi aduc aminte de cuvintele lui, incep sa tremur si prefer sa nu ma mai urc la volan.
Precizez ca am masina in curte dar nu are cine sa o conduca pt ca mie imi este frica. Nu stiu cum sa fac sau ce sa fac astfel incat sa imi depasesc teama.
Va multumesc,
Geni
Cred ca problema nu este la tine
Daca nu ai rezolvat inca problema ta, trimite un mail la instructorauto67@yahoo.com , poate te pot ajuta intr-un fel.Eu te inteleg perfect prin ce treci pt. ca am lucrat cu cateva persoane de genul tau si acum conduc bine mersi in orice trafic.
Cred ca problema nu este la tine ci mai degraba la fostul tau instructor sau la nr. prea mic de ore de conducere.
Nu toate persoanele pot atinge capacitatea de a conduce o masina in cele 30 de ore de practica.
Doru
Flori
Daca inteleg eu bine teama ta este mai ridicata atunci cand sunt multe masini.
Din experienta mea iti pot spune ca pentru inceput este bine sa mergi pe drumuri cunoscute si mai putin circulate chiar daca ocolesti un pic. Ar mai fi solutia sa iei pe cineva cu tine. Cat despre ceilalti si mie mi-a fost greu sa inteleg ca e mai bine sa am grija doar de mine caci ceilalti fac acelasi lucru! Fiecare se pazeste pe el si circula regulamentar.
Imi amintesc ca de teama lor tot timpul ma uitam in oglinda retrovizoare pana cand am inteles ca nu mai sunt atenta la drumul meu si risc sa fac vreo prostie. E important sa ai grija sa mergi tu regulamentar.
Draga Flori, Am aceeasi
Draga Flori,
Am aceeasi problema ca tine sau aproape aceeasi. Si eu am carnet de trei ani si merg destul de putin. Nu am mers niciodata nici macar pana la munte, ceea ce imi provoaca o stare de frustrare teribila. Insa, nu ma las! Am constatat ca daca imi fac curaj si merg mai des cu masina, chiar si pe drumuri scurte (o tura de bloc) prind mai mult curaj.
Inainte sa plec cu masina e un adevarat "show emotional": ma gandesc la drum, la ce o sa-mi apara in cale, ce disperati o sa ma mai claxoneze pentru simplul motiv ca merg cu 50 la ora. Si eu, ca si tine, conduc destul de bine si chiar prudent. Problema nu este neaparat in trafic, cat la "etajul superior". Gandim exagerat de mult, incercam sa anticipam "potentiale dezastre".
Eu cand plec cu masina atunci cand este foarte aglomerat ma gandesc asa: sunt stapana pe mine, sunt atenta, iar de intrat altii cu masina in mine e posibil, insa, tinand cont de criza si de cat costa sa repari masina, improbabil. Accidente se pot intampla oricand, din vina ta sau a altuia.
Alt factor de luat in calcul ar fi ca in oras sunt destul de putine accidente foarte grave, exceptand cele care se petrec noaptea. Traficul foarte aglomerat poate duce, eventual, la "sifonarea" masinii. Eu incerc sa ma conving pe mine ca pot sa conduc in conditii de siguranta pentru mine si ceilalti, ca sunt o persoana cu bun simt care nu claxoneaza in disperare pe unul caruia i-a murit motorul in intersectie, o persoana care la volan gandeste cu capul, nu cu pedala de acceleratie...
Asta este experienta mea. Poate iti foloseste. Oricum, eu iti urez succes si nu uita: suntem multi ca tine, doar ca nu iesim in evidenta, din cauza de prea mult bun simt...
Anamar
Sper ca ai reusit sa treci peste
Din pacate, eu pot sa va spun ca v-am luat... am carnet de 6-7 ani si cu toate acestea, pana acum 2 saptamani, nici nu am vrut macar sa urc sa misc masina in linie dreapta cativa metri.
Frustrarea intr-adevar era la maxim, eu extrem de stresata si agasata de idee in sine. Schimbarea a avut loc la inceputul anului cand mi-am propus sa trec peste aceasta frica si mi-am impus sofatul ca un scop in sine pentru acest an. NU pot sa va descriu cum m-am simtit prima oara cand am iesit pe sosea (dupa zile in care m-am rezumat la mutatul masinii de colo colo intr-o parcare...) Desi am iesit de vreo 5 ori deja cu masina pe sosele (mai seara, mai noaptea, mai in weekend), emotia a ramas (nu cu aceeasi intensitate) dar oricum sunt mai stapana pe mine.
Probleme am, nu pot zice ca modul meu de condus este ft bun din cauza lipsei de experienta. Sper ca in viitorul apropiat emotiile sa dispara de tot, increderea in mine sa fie si mai multa si micile probleme de la volan sa dispara...
Este foarte important ca primele dati sa fiti si insotita, mai ales de cineva care stie sa conduca (nu mama, bunica, matusa, care in cele mai multe cazuri nu pot provoca decat mult stress in plus).
Acum am mai multa incredere in mine si daca Doamne Fereste se intampla ceva... se poate intampla oricui si vina nu poate fi neaparat a ta.
Sper sa va ajute aceste cuvinte... pana la urma masina conteaza cel mai putin, important e sa ai grija de tine si sa treci peste aceste obstacole psihologice, ca o viata avem si mai ales daca ne dorim un lucru, chiar daca nu e usor sa il obtinem, ar trebui sa insistam nitel...
Andreea.
Post new comment