Niciodata parintii nu m-au iubit si n-au avut incredere in mine

Cam aceeasi poveste si la mine, doar ca sunt fata si am o sora.
Acum am trecut peste toate astea si am ajuns sa fiu eu stalpul "familionului".
Recunosc ceea ce scrii.
Cu greu am inteles si acceptat ca au incercat ( din frica ) sa ma sculpteze "dupa chipul si asemanarea lor". Bineinteles ca nu au reusit decat sa ma intareasca si mai mult si sa scoata "aurul" din mine. Probabil ca si la tine e la fel. Intr-o zi vei descoperi cu surprindere ca esti mult mai puternic si echilibrat decat multi altii care au fost favorizati in copilarie.
Mergi pe drumul tau si vei ajunge sa fii cu alti oameni care gandesc la fel ca si tine si te accepta si iubesc asa cum esti.
Sa auzim numai de bine.

(Si nu-i condamna pentru ca ai tai nu inteleg mai mult! O capsuna nu va fi niciodata un mar si nici invers!)

pentru inceput ti-as recomanda sa iti faci niste investigatii medicale sa vezi daca e totul in regula cu sanatatea ta.\apoi sa apelezi la un terapeut.\te poate insotii pe drumul tau si sa reintri pe un fagas bun.\traumele din copilarie ne afecteaza si trebuie sa rezolvi problemele din copilarie.\Distantarea de casa iti va face foarte bine,te va ajuta enorm de mult,insa trebuie sa ieilucrurile treptat.\ai nevoie emotional sa iti revii .\si pt aintra in armata trebuie sa fi apt psihici si la ce ne povestesti tu acum e posibil sa nu fi tu in forma cea mai buna,de aceea insist ca solutia cea mai buna e un terapeut acum si treptat vei putea sa te debransezi de parinti tai si de casa ta.\stiu cat de greu iti poate fi,sa fi un copil nedorit,dar din pacate familia nu ni-o alegem,ea va fi mereu prezenta in viata noastra insa putem sa ne facem un cerc de prieteni cu care sa ne intelegem si sa fim pe aceasi lungime de unda.Eu iti doresc multa bafta si ai grija de tine pt ca tu esti cea mai importanta persoana din viata ta,nu restul.